Vreau sa mor, nu mai stiu ce sa fac TPU, trecutul meu a fost un cosmar nu pot sa ma gandesc la el fara sa nu ma intristez. Prezentul este un cosmar,iar viitorul,mi-e frica sa-mi imaginez viitorul. Viata mea este un infern, cam asa pot sa odescriu. Am 17 ani sunt la liceu, nu am niciun prieten acolo, ma inteleg foarte prost cu niste colegi batausi mereu cad in "glumele" lor de natura violenta asa cum au cazut si multi alti colegi din clasa mea. Nu am avut o iubita niciodata, iar asta ma distruge total. 17 ani,niciodata o iubita. Nici nu am incercat sa imi fac, iar motivul pe care il imvocam era timiditatea. Parintii mei mereu stau langa mine, ma dispera. Pana si afara nu pot sa ies singur de ei,pentru ca mereu iese unul din ei cu mine. Dar problema este ca mie mi-e rusine sa le spun ca vreau sa ies singur,mereu ma gandesc ca pot sa ii ranesc. Nu le-am spus niciodata ca m-ar deranja modul in care se comporta. M-au dus la scoala pana la o varsta destul de mare si cu toate ca acest lucru ma deranja ingrozitor deoarece imi era jena,nu le-am spus, din contra ma prefaceam chiar fericit adesea, pentru a ii face si pe ei fericiti. Pana la urma au realizat ei singuri ca trebuie sa ma duc singur. Iar eu, eu mi-am jucat rolul si m-am prefacut ca imi pare foarte rau ca nu mai pot sa merg cu ei, ca as vrea sa mai merg, dar daca asta au hotarat ei... Etc. 17 ani de chin,asa a fost viata mea.
Totul a inceput la gradinita,eram un copil timid cum este normal la acea varsta. Atunci cand am vazut alti copii vorbind cu o fata, mi-am luat inima in dinti si am vrut sa vorbesc si eu cu una. Iar ea,ea mi-a spus ca sunt urat,sau ceva asemanator. Iar asta m-a marcat,de la acest incident la gradinita viata mea a devenit un iad. Nu am mai vorbit cu nicio fata la gradinita,imi era jena sa ma uit la ele,ma simteam urat,in curticica stateam retras. toti isi gaseau un partener de joaca,numai eu nu. Deoarece eu nu spuneam nimic,eram timid, si credeam ca motivul este altul. In generala iar am fost timid, imi era jena sa vorbesc cu fetele pentru a nu fi respins asa cum s-a intamplat la gradinita. Imi era frica sa ma duc sa ocup o banca cu cineva pentru a nu fi respins,asa ca ma puneam intr-una goala. Nimeni nu vorbea cu mine,pentru ca eu taceam. Si copii au inceput sa ma ocoleasca, nimeni nu mai vroia sa stea cu mine in banca. In clasele 5-6 situatia s-a mai linistit. Am inceput sa fiu mai vorbaret, mi-am facut prieteni. Devenisem foarte glumet,iar copii nu ma mai ocoleau asa. Cu fetele eram tot atat de timid. Si ma gandeam ca motivul pentru care nu mi-am facut o prietena pana atunci era ca sunt urat,dar de unde, motivul era chiar ca le ocoleam si eram timid. Cred ca in generala nu am privita niciodata o fata in ochi. La liceu cand am ajuns am avut iar probleme, eram privit ca un ciudat. Am ajuns in clasa a 11-a si nu am niciun prieten, nicio prietena, iar firca pe care o aveam cand era o fata langa mine nu a disparut. Nu mai stiu ce sa fac,ma simt terminat. Mi-am propus de atatea ori sa ma schimb dar nu am reusit. E greu sa-ti invingi timiditatea, mai ales atunci cand se transforma intr-un fel de fobie sociala. Cand ma gandesc ca nu am o prietena acum, im iaduc amine ca nici in a 5-a nu am avut si ma gandeam ca o sa-mi fac mai incolo. Daca peste 10 ani am sa fiu in aceiasi situatie? Daca si peste 20 si peste 30, daca pentru toata viata? Daca nu o sa reusesc sa im igasesc o slujba sau cand am sa o gasesc voi avea aceste probleme ce ma distrug ca in liceu? Cand aveam 7-8 ani ma gandeam ca la 14-15 voi fi mult mai matur, voi vorbi cu fetele, voi avea prieteni. Cand aveam 14 ani ma gadneam ca la 17-18 voi fi matur, voi avea un grup de prieteni. De unde? Parca sunt la gradinita. Am exact acleasi probleme. Parca sunt in clasa 1-a. eu nu mai pot,nu mai stiu ce sa fac. Nu stiu cum sa ma schimb. Mai ales ca nu stiu cu mvor reactiona parintii. M-am saturat sa am sentimente. Frica ma impiedica sa reactionez atunci cand sunt umilit. Mila ma impiedica sa fiu dur atunci cand trebuie. Timiditatea ma impiedica sa imi fac prieteni. Poate ca problema este chiar aceasta,ca-mi pasa prea mult de ce crede x,y, z. Sau poate problema nici nu exista, sunt doar bariere psihice, fobii irationale, temeri absurde. Si cu toate acestea ceva ma impiedica sa ma schimb, de ce este asa greu?
Mai are rost sa traiesc?

Da,are rost sa traiesti ia-ti inima in dinti si imprietenestete cu o fata,nimeni nu e urat pe lumea asta, poate sunt alti mai frumosi, dar om urat nu exista, nu te cred asa de urat dupa cum te descri tu, la gradinita era altceva fata aia nu te placea dar sunt mi si mi de fete dintre care sunt sigur ca una dintre toate te place.Numai fi timid ca ai de pierdut in viata colegi care fac misto de tine zi la director, uite id meu:cosminforever2@yahoo.com daca vrei samai vorbim baga-ma si vorbim, Succes si sanatate!
Te sustin!

Uite care e chestia, noi traim intr-o lume plina de oameni rai, parintilortai le e teama sa te lase singur ca nu cumva sa patesti ceva, trebuie sa le areti ca te poti descurca in viata, si eu am trecut prin astfel de "etape" nu te teme o sa treaca, si eu m-am gandit sa ma omor si tot felul dar nu are rost.Si eu am fost timid nu am vorbit cu mai nimeni pana in clasa a 10-a, eu sunt pe a 12-a acum si legat de prietena... pfff stai linistit si sa ai o prietena acum gandeste-te cate relatii au tinut in liceu, eu am avut cateva prietene dar prima dupa ce s-a despartit de mine nu mai puteam de nervi si atunci imi venea si mie sa ma omor dar nu am facut-o am mers mai departe, acum incerc cu alte fete care le plac si daca te gandesti pana la urma nu o sa tina nici o relatie si probabil ca doar la facultate o sa am pe cineva cu care sa imi petrec restul vietii.
Cu colegii nu prea ai ce sa faci trebuie sa le areti ca nu te afecteaza spusele lor si sa le areti cat de prost gust sunt glumele lor si sa astepti sa se maturizeze.
Fi mai indiferent, nu te teme pe parinti nu o sa ii ranesti daca le zici ca vrei sa mergi singur pe afara. si ei o sa inteleaga ca nu poti sa fi tot timpul baiatul mami dar cum am zis trebuie sa le areti ca poti sa iesi singur.
Si da, mai are rost sa traiesti crede-ma, habar nu ai ce iti rezerva viitorul
Gandeste bine ce faci.

In ziua de astazi nu mai gasesti niciun om bun, cum mai gaseai inainte, de aceea trebuie sa fii tare si sa nu mai fii timid, pentru ca in anumite cazuri ai de pierdut din cauza asta.

Tu in clipa asta nu traiesti, ci supravietuiesti. Din ce am citit aici, tu nu ai trait niciodata cu adevarat, poate doar cand ti-ai facut curaj pentru prima data si ai vorbit cu o fata. Tu nu stii ce inseamna sa traiesti. Nu ai dreptul de a vorbi despre moarte cand nu stii ce-i aia viata.
Spui ca trecutul tau e un cosmar. Trezeste-te!
Spui ca viata ta e un infern. Catara-te afara din acel infern.
Ia din trecut invataturi, dar nu lasa trecutul sa te traga in jos si nu lasa prezentul sa te impiedica sa mergi spre viitor.
Tu ce vrei sa faci in viata? Vrei doar sa supravietuiesti sau vrei sa traiesti, sa faci ceva in viata? Alege-ti ceva, un scop. Odata ce ti-ai ales un scop in viata si lucrezi pentru a-l atinge, incetul cu incetul, viata ta o sa se schimbe. Poate ca nu vei observa, dar schimbarea va fi acolo.

Fii putin mai tupeist si incearca sa ai mai mult curaj.Incearca sa vorbesti cu fete pe strada incercand sa faci rost de numarul lor de telefon.Am vazut pe internet ca sunt unii tipi care fac asta din placere si chiar se amuza atunci cand sunt respinsi de catre o fata pentru ca astfel isi dezvolta aptitudinile de cuceritor.Tu ai ramas prins in trecut.Ce minte avea fata aia atunci cand erati la gradinita si ti-a zis ca esti urat? Pentru ea a fost o joaca, dar pe tine asta te-a afectat.Eu spun sa-ti iei inima in dinti si sa te duci sa vorbesti cu multe fete fara sa te dai la ele.Doar sa ai o conversatie naturala despre un lucru in comun. Daca nu poti in realitate fa rost de un profil de facebook, un id de mess, un numar de telefon poate asa iti vine mai usor sa te exprimi.Vad ca te descurci destul de bine in scris. Celor care fac misto de tine raspunde-le tot in gluma si dovedeste-le ca nu esti afectat de ceea ce spun.Cu parintii trebuie sa porti o discutie si sa le spui ca de acum poti sa iti porti si singur de grija.Din tot ce ai scris eu cred ca-ti lipseste doar curajul si stima de sine.Cand te gandesti sa vorbesti cu o fata du-te direct la ea, nu lasa mintea sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla rau daca vorbesti cu ea...

Ştiu cum e.
Şi eu am fost foarte, foarte timidă.Şi în prezent sunt, dar la limită.M-am vindecat, dar nu de tot.
Ştii ce m-a ajutat să cred în mine, să merg mai departe? Dezamăgirile..am constatat că fiecare e pe cont propriu.
Vreau să-mi fac amici? Mă bag în seamă.Mi-e ruşine? Şi ce? O să treacă.
Gândeşte astfel. Prima dată e mai greu.Pe urmă începi să te obişnuieşti...se vede că eşti o persoană matură.Nu te-ai gândit că,poate,nu ai avut o iubită tocmai pentru că nu ai găsit una potrivită? Nu cred că, dacă îţi plăcea o tipă enorm de mult nu o abordai, în ciuda fricii, a emoţiilor.
Gândeşte-te că trebuie să faci pasul ăsta, să-ţi înfrunţi timiditatea pentru tine..pentru că,pe urmă, te vei simţi foarte bine.
Dacă consideri că nu poţi de unul singur, du-te la consiliere, la psihologul şcolii.Te va ajuta foarte mult, crede-mă!
Nu eşti urât.Lasă lumea să creadă ce vrea.Eu am fost foarte complexată de aspectul meu fizic şi mereu când vedeam o persoană care mă privea şi râdea, automat mă gândeam că râde de mine. Până când, m-am săturat şi am început să mă uit şi eu la ei şi să descopăr că nu sunt perfecţi. Poate că nu au nasul mare, dar 'compensează'cu nişte urechi anormale etc.Asta m-a făcut să nu-mi mai pese de gura lumii.
Ştii cum se spune... dacă oamenii ar ştii cât de mult pot răni nişte vorbe, insulte spuse doar aşa, ca să nu tacă, s-ar gândi de mai multe ori înainte să deschidă gura.

Ascultă-mă şi chinuie-te până faci un pas înainte şi pe urmă vei începe să te obişnuieşti.
Timiditatea nu e un lucru rău...trebuie doar să înveţi s-o controlezi tu, nu ea pe tine!

Da! Sunt persoane cu probleme mai grave decat tine, si in plus viata e frumoasa! Nu te sfatuiesc sa devi betiv, dar bea un pahar de ceva si ai sa vezi ca ai sa te simti mai bine! Iar in legatura cu parintii, spune-le ca ai cescut si situatia trebuie schimbata.Prietena? Va veni si acel moment, mai intai trebuie sa te cunosti pe tine, sa vezi ce vrei de la viata, iar apoi vei fi destul de responsabil incat sa ai o prietena! Bafta!

E bine macar ca te-ai descarcat un pic aici. Si eu sunt timida. Mai ales cand intalnesc persoane noi, stau pur si simplu si ascult discutiile lor si abia apoi poate vorbesc. Si eu ca si tine, imi pasa de ce cred ceilalti si incerc sa trec peste dar oricum e greu. E greu, pentru ca si viata e grea si cu timpul oamenii o sa devina si mai rai. In cazul tau, cred ca ar trebui sa ii iei pe ai tai de-o parte si sa le explici. Chiar daca o sa fie greu sa incepi sa le zici ce ai pe suflet trebuie sa incerci pentru ca acum esti mare si in curand o sa trebuiasca sa iei viata in piept. Mai are rost sa traiesti pentru ca odata ce treci peste anumite "fixuri" ale tale totul se va schimba. Si legat de faza cu "nu am avut nicio prietena pana acum" si ce? stiu o gramada de persoane care nu au avut prieten/a pana la 17 ani si sunt bine mersi. Sincera sa fiu nici eu nu am avut cine stie ce povesti de dragoste Ai prefera sa stai cu cineva doar de dragul de a sta? Nu cred. Cand o sa iti placa cu adevarat de o fata o sa iti iei inima in dinti si o sa ii spui ce simti. Ce ai de pierdut? Daca simte la fel atunci e super bine si daca nu, ei bine ai incercat si se pune ca un pas inainte in incercarea ta de a prinde curaj. Societatea e de vina nu noi astia care suntem mai buni, mai sensibili...

Ah la fel gandeam si eu la inceput dar stai linistit candeste si pozitiv stiu ca e usor sa spui dar cand esti in situatie..fii increzator in tine si gandeste-te ca nimeni nu e ca tine da si asta e adevarul unele persoane nu pot face ceia ce poti face tu cat despre dragoste etc... asa s-a intamplat si la mine nu chiar dar aproximativ dar vei decoperi fata care te porivesti oke cam atat si daca vrei mai multe sfuturi (putem vb pe fetelerebele101)

Da! viata e frumoasa! exact cum ai spus-fobii irationale, temeri absurde..esti la inceputul vietii si trebuie sa stii ca este intortocheata, cu bune si rele, dar merita traita!

Si eu sunt timid, mai ales cu fetele si din ce ai relatat tu mai sus ma regasesc in 80 % din cazuri.Tu acum ai 19, eu am 15, iar eu cred ca si daca acum esti la fel de timid totul tine de tine,treci peste asta,nu este imposibil, vei vedea.Tu doar incearca sa fii mai smecher, sa ai un mers mai de cartier, imbraca-te de firma, fa-ti o freza smechera si incearca sa vorbesti mai mult! bafta! nu UITA:totul depinde numai de tine!

Stiu ca e naspa si eu am 9 ani si parintii mei ma bate nu am voie sa fac nimic ma cearta degeaba si cand am nervi imi vine sa iau cutitul sa ma omor dar cand ma distrez ma joc pana la 00:00 jucandu-ma spun in gand de ce vreau eu sa ma omor

Stiu, ca e naspa si eu am 9 ani, si parintii mei ma bate, nu am voie sa fac nimic ma cearta degeaba si cand am nervi imi vine sa iau cutitul sa ma omor dar cand ma distrez ma joc pana seara jucandu-ma spun in gand de ce vreau eu sa ma omor.

Auzi, si eu am trecut prin ceva semanator, nu esti singurul. nu trebuie sa te intrebi niciodata " Mai are rost sa traiesti" trebuie sa treci inainte si sa te gandesti ca alti sunt si mai rau ca tine... sper ca te-am ajutat

De fapt, problema este la imaginea ta de sine. Daca ti-ar placea de tine insuti astfel de probleme nu ar exista. Ele sunt consecinta a stimei tale de sine, in fapt. De fapt, asa eram si sincer sa fiu inca sunt datorita unor cacati de draci. Doar ca acum nu de frica nu imi fac prieteni... Nu fa un scop din ceva atat de banal precum a avea prieteni, prietena, pentru ca astfel nici pe ala nu il vei atinge. Propune-ti ceva cu adevarat realist, ai o singura viata. Acum esti tabar, acum esti apt sa iesi cu fete. Ce va fi mau dureros peste 10 ani? Frica sau ca a trecut viata degeaba? Pe mine asta ma nenoroceste. Mai ales ca in viata mea nu am iesit cu o fata. Si, ironic, chiar m-au placut cateva, dar mi-am ratat sanse si am ramas la fel. Aproape 6 ani de fobie sociala... Trecut de jumatatea liceului. Dar e ok. Toata treaba asta va fi clarificata definitiv in 2 luni maxim dupa atatia ani. Sinura ta problena va fi ca nu ai inteles fandurile identificarile cauta osho si isha

Offf, ai o parere total gresita despre tine. Incearca sa fii tu insuti, sa nu ti mai pese de parerea celor din jurul tau, ai incredere ca esti o persoana speciala in felul tau, fa ceea ce simti sa faci fara vreo teama ca ce ar putea spune ceilalti. Cred ca esti o persoana mai timida si iti este greu, dar incearca sa te adaptezi mediului, sa ti faci multi prieteni, sa te integrezi, stiu e greu cand esti mai timid, dar macar incearca sa nu mai arati. Te sfatuiesc sa nu mai pui atat de mult la suflet parerile celor di jur, sa te comporti asa cum crezi tu, indiferent de ce spun altii. Te pup :*