Salut,
Inainte sa disperi si sa iei decizii pripite,mai bine ai reflecta putin la realitate si la relatie.
De ce nu mai merge?
A cui e vina?
Sau a intervenit pur si simplu monotonia?
Daca ea vrea sa puna punc,ceva a determinato sa faca asta,tu trebuie sa stii mai bine.
Si uneori trebuie sa accepti si sa-ti vezi de viata, iti faci mai mult rau daca disperi si in nici un caz nu rezolvi nimic.
Iar daca tu consideri ca sinuciderea e o solutie, da-i drumul.
Oricum nu vei avea curaj, vorbeste doar disperarea din tine.
Daca te depaseste asa mult situatia si nu poti sa-ti ridici singur moralul, du-te la un psiholog!
Poate s-a saturat biata fata sa astepte 9 ani o cerer in casatorie si s-a decis sa nu mai piarda timpul cu tine.
Ori poate relatia a intrat in rutina si s-a plafonat, plictisit, ca nu mai afce sens pentru ea.
Care este motivul/motivele pentru care v-ati despartit?
Am cerut-o acum doi ani, nu suntem despărțiți acum. Zic in general cand ne certAm.
Deci, tu esti ca-n povestea prostului a lui Ion cReanga, te apuci de plans si urlat dinainte de a se intampla ceva.
Baiete, daca iti este frica sa nu te paraseasca, ce mai astepti? Ia-o de mana si fugi cu ea la starea civila, ca nu te costa o avere, 200-300 de lei totul, semnati actele si sunteti casatoriti.
Acum sincer, cine ar astepta inca 9 ani sa te decizi tu sa te insori?
Cred ca s-a saturat biata femeie....si daca te va parasii o va face ca nu esti inca matur sa fii in stare sa iei o decizie!
Daca dupa 9 ani s-a incheiat o relatie inseamna ca ceva sa adunat acolo in timp. Sfatul meu este sa ti legatura cu ea cat se poate si chiar ca si prieteni deoarece iti va fi mai usor si incearca sa te gandesti in felul urmator ca si alti au fost ca tine si poate dupa mai mult timp de relatie si au mers inainte.
Nu va puteti complace intr-o relatie care nu mai functioneaza.Si eu am avut una de 8 ani si ne-am despartit eu ii explicam ce nu mai merge si de ce si el si azi nu intelege si refuza sa accepte ca ce zic eu e adevarat si ca de fapt chiar am avut probleme grave care nu se mai puteau remedia si ca iubirea s-a dus. Vorbeste cu ea si spunetiva ce aveti de spus asculta nemultumirile ei si roag-o sa nu se rupa de tot de tine sa te ajute incet sa depasesti
Cat de orb sa fii, nu stiu!
Esti pe ultima suta cu relatia iar problema ta e cum sa te sinucizi in loc sa profiti de ultima sansa si sa incerci sa salvezi nenorocita aia de relatie, daca chiar conteaza atat pentru tine.
Asta e problema la tine, ai un mod de gandire infect, preferi sa stai sa-ti plangi de mila decat sa pui piciorul in prag si sa faci naibii ceva pentru a iesii din starea asta.
Tu te gandesti cum sa-ti curmi suferinta in loc sa tratezi cauza din timp.
Nici nu stiu de cine ar trebui sa-mi para rau, de tine ca esti prea slab sa faci fata adevarului sau de tipa aia ca si-a irosit 9 ani din viata alaturi de un tip care prefera sa se sinucida decat sa faca fata adevarului, decat sa lupte pentru o relatie, de un tip care renunta la greu.
La certuri iti e usor sa te impui, dar cand e vorba de lupta pentru a salva relatia dai inpoi. Asta e problema la tine, ai un caracter josnic, ai mentalitate proasta. Te-ai obisnuit sa faci pe victima, iar cum tu nu faci nimic pentru a schimba asta vei fi mereu o victima, victima in privirea ta, ca in privirea altora, vei fi doar un cersetor de atentie.
Stii, esti genul ala care nu opreste gazul pe gandul "Eh, nu o sa fiu primul care uita gazul deschis", iar cand ajunge acasa se intreaba de ce a sarit casa in aer cand a deschis lumina.
Pur si simplu nu inteleg, daca vezi ca e relatia pe sfarsite, de ce mai te certi cu ea? Adic ba frate, ai curaj sa te certi cu ea, dar tot tu plangi ca un fatalau dupa despartire.
"Sincer, nu ştiu exact ce-i cu noi, oameni buni,
De-alegem să răspundem pe dos la presiuni,
Cu reacţii ce denotă frică,
Ştii că dacă viaţa-i un test, vom lua o notă mică,
Fiindcă unii se cred zei, alţii se cred nimeni,
D-aia neispraviţi ca tine şi ipocriţi ca mine,
Ce nu găsesc destulă iubire-n sine, se regăsesc în rime,
Acum, numa' bine!"
Nu pot sa zic ca nu ai dreptate, si cand te pierzi atunci cand te desparți de ea, sau sunt momente oarbe in care nu iti mai pasa daca o te desparți sau nu, si apoi regret nespus, vreau sa ma schimb dar nu găsesc ceva puternic sa ma schimbe un pic, daca as mai vedea un rost in viata unul mic as putea sa trec peste orice.
Nu ne-am despărțit! Scrie clar...
Sunt in Anglia. Si acasa am fost dar nu prea de folos. Nu înțeleg de ce totul se rezuma la ea. Nu înțeleg de ce e pe primul loc in viata mea.
As dori sa imi raspunda persoane care au trecut prin ceva asemanator. Cei care trec prin acest rau stiu cum sa iti raspunda.
Stiu cum e,si eu am avut o relatie la distanta,ne certam des apoi ne impacam si tot asa, pana la urma i am dat adio dupa ce m-a inselat,ce sa spun nu va cunosc nu stiu cum te comporti cu ea,suferinta va veni inca nu a venit, asta e iubirea, cine va pune sa credeti in fantezii romantice, iubire, relatie monogama, omul e o fiinta poligama
E plecata de o luna si 2 saptamani de langa mine. Si mie asa dor de ea de innebunesc. Sunt singut pe camera, jobul care l-am avut s-a dus fiindca s-a inchis, si am anulat venirea ei aici, mi-e greu in fiecare zi, nu stiu ce sa mai fac, ma afund mai rau pe zi ce trece, nu vreau sa ma intorc acasa ca vreau sa imi indeplinesc un vis alaturi de ea, fara ea nu are rost.
anonim_4396 întreabă: