Vreau un sfat referitor la o decizie pe care urmeaza sa o iau. Sunt casatorita de 9 ani cu o persoana pe care nu o mai iubesc deloc.Sunt extrem de nefericita deoarece tanjesc dupa cineva pentru care sa pot sa-mi exprim dragostea, tandretea, bunatatea, simt nevoia de a ma dezlantuii, de a iubii si de a fii iubita, insa nu ma pot decide daca sa divortez sau nu. Ma implora sa stau cu el, sa nu-l parasesc, imi este mila de el... dar eu ma topesc. Ce sa fac?

Daca nu ai copii, paraseste-l

Pai de ce nu poti sa te dezlantui fata de el, sa-l iubesti si alea alea? Am vazut si cealalta intrebare, ca nu aveti nimic in comun. Dar cum ati reusit sa stati impreuna noua ani daca nu aveti puncte comune? Si de ce simti mila, e handicapat? Care-i treaba, voi nu v-ati cunoscut inainte, sa vedeti daca sinteti compatibili, daca va intelegeti? A fost o casatorie aranjata, sau ce?

Divorteaza, asa nu puteti trai pentru ca va irositi viata si nu veti fi fericiti. Iti dai o sansa tie si chiar lui. Cred cu tarie ca el va fi primul care va gasi o femeie mai temperata, asa ca si el, cu care va fi fericit. Sper sa gasesti si tu omul de care ai nevoie. Va doresc mult noroc.

Da, si daca ai copii, mai fa unul, ca sa se imparta suferinta pe cap de familie! Am fost sarcastica! Fugiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Sensei ...gresesti amarnic...

Maktub ce gresesc, s-au iubit la inceput si s-au plictisit pe parcurs? E posibil si asta, da nu ne spune amanunte... Oricum in situatia de acum, cea de care vorbeste, e naspa, daca a ajuns sa simta mila, e grav. Sa-si caute fiecare fericirea in bratele altei persoane.

@dmonik- Multumesc pentru intelegere, ai perfecta dreptate, uneori simt ca o iau razna.Insa asa este firea mea, nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere, chiar si cu pretul suferintei mele...acum cred ca gresesc gandind la modul asta

Pai cum sa ma dezlantui, poate e cam prea mult spus, daca nu-l iubesc nici macar nu mai pot sa-l privesc in ochii pentru cum s-a comportat.Referitor la cat de mult l-am cunoscut... ce sa spun aveam 22 de ani cand m-am casatorit si sa nu mai spun ca nu cunosti un om o viata intreaga daca nu vrea sa te lase sa-l cunosti, m-a atras in cursa, apoi m-a chinuit, iar eu fiind cu noua ani mai tanara m-am tot gandit ca poate se cshimba deoarece trecea tot timpul de la o extrema la alta.Ma rog ar fi multe de spus. Ideea este ca am ajuns in stadiul in care nu mai simt nimic pentru el si nu cred ca mai pot continua. Dar imi este putin cam greu sa incep o noua viata dupa atata timp avand in vedere ca el acum sufera ca-si da seama ca m-a pierdut.Am incercat chiar sa-i fac cunostinta cu cineva gandindu-ma ca-i v-a fii mai usor dar nu vrea pe nimeni.

Pai asta nu ne-ai spus de la inceput, ca te-a chinuit. Acum daca si-a dat seama ca a facut rau si de asta te-a pierdut, e totusi tardiv da cine poate sa se pronunte. Tu esti cea mai in masura. Totusi daca nu mai e, nu mai e, va vedeti fiecare de drumul lui. In alta ordine de idei, eu nu concep treaba asta cu "atrasu in cursa" pentru ca apoi sa-ti chinui partenera. De ce sa te legi de cineva daca nu o iubesti si vrei sa-i provoci suferinta? E aiurea.

Bro, oamenii se schimba si in general daca unui om ii este bine, nu-i pasa ca celalalt sufera...cred ca deziluzie a suferit si mai cred ca exista un factor declansator...Cred ca la un moment dat s-a intamplat ceva in viata ei care i-a aratat ca viata totusi poate fi frumoasa...As vrea sa vorbim doar noi, deziluzie...

@bro-crede-ma ca asa cum ti-a spus si @maktub, gresesti foarte tare.in timp sentimentele inceteaza sa mai existe, poate ca din vina ambilor soti, cert ewste ca nu mai poti sta alaturi de o persoana pentru care nu mai ai nimic. tu de ex, ai putea sa traiesti alaturi de o persoana pe care nu o iubesti? spui ca la inceput au fos...pai la inceput, acum au trecut 9 ani de atunci, cum poti sa gandesti asa?
@deziluzie-nu mai sta pe ganduri, nu poti sa te complaci in situatia asta, desparte-te si refa-ti viata, esti inca tanara!

Ai dreptul sa fii fericita si daca langa sotul tau nu esti, ai dreptul sa iei o decizie pentru sufletul tau! Doar o viata avem si suntem datori sa incercam sa fim fericiti si sa iubim. Sotul tau trebuie sa inteleaga si fii convinsa ca isi va gasi si el fericirea langa o alta femeie. Incearca sa-i explici ce simti, fa-l sa inteleaga ca nu va mai leaga nimic...decat un act fara nici o valoare pentru tine, nu-i asa?
Mai bine sa regreti ce-ai facut, decat sa regreti ce n-ai facut!

Numai tu stii cel mai bine ce ai in casa. Eu nu-s adepta divorturilor pripite, pentru ca divortul in sine este un eveniment extrem de traumatizant (pe locul 2 intr-un top sociologic), dar nici nu cred ca e bine pentru tine sa stai cu un barbat care "te-a chinuit". In acelasi timp s-ar putea sa tanjesti dupa ceva ce nu vei atinge. Gandeste-te bine inainte de a face un pas!

Ehe Enigmo vad eu bine ca nu ai citit tot ce am scris, sau ai citit pe fuga. Trecusem deja de faza asta de acre spui, vezi ultimul meu raspuns si mai vezi si ce spune Furni, ca nu zice degeaba.

Dar stii ca acel baiat te place mai intai intreaba-l daca te place pentru ca daca dai avort o sa faci o prostie mare de tottttttttt

W1zz e vorba de divort nu de avort.

Doamna pot sa va spun ca pentru un om ca sa se termine ceva trebuiesa sa inceapa altceva iar parerea mea este ca ati descoperit ca nu-l mai iubiti exact in momentul cind v-ati dat seama ca iubiti pe altcineva.

Am vb cu el si i-am explicat, insa el nu intelege, ma implora sa ma razgandesc, sa incerc sa-l iubesc, sa incercam sa avem o familie, cuvintele astea le-am auzit in acest timp ori de cate ori ma hotaram sa plec, am lasat de la mine atat cat am putut ...am obosit nu mai pot. Nu intelege si punct

Este foarte dificil, pentru ca te poti confunda foarte usor. Uite iti dau un exemplu:pe mine.Am o relatie de 7 ani cu un baiat bun, dragut, linistit; insa acum trei ani... aveam o situatie diferita, si anume ne certam mai des din cauza neintelegerilor de convietuire, inca nu ne cunosteam bine...si nici nu eram obisnuiti unul cu obiceiurile celuilalt...si mai ales destul de obisnuiti unul cu celalalt pe plan sexual.Asa ca lucrurile stateau rau, loviti de monotonie, o stinsa pasiune, si diferite neintelegeri, incet, incet, am inceput sa-mi doresc altceva:pasiune, tandrete, mister, entuziasm.pe scurt:un alt barbat.La inceput ascundeam aceste dorinte, ma minteam ca este normal si trebuie sa rezist, gandeam:cine sunt eu sa merit mai mult? Insa gandurile astea mau influentat din ce in ce mai mult pana cand am renuntat sa ma imi inteleg cu el, am renuntat sa-l mai mangai, sau sa ma impac iute cu el dupa o cearta...Si ca intotdeauna mi s-a oferit oportunitatea, la servici, aveam un client, un barbat inalt, saten, constitutie puternica, tandru, calm, elegant si educat.Desigur mi-a placut din prima, iar el nu s-a lasat mai prejos, asa ca m-am hotarat inainte sa-l insel ma despart. Zis si facut, mai rau era ca perechea mea insista sa continuam, acum plangea, si peste doua secunde imi facea reprosuri, insa a trebuit sa renunte pentru nu vroiam numai sa scap de el.Si am scapat. Din prima seara mi-am dat intalnire cu celalalt, stia situatia mea si ne cunosteam de ceva timp, asa ca am trecut direct la ceea ce ne interesa pe amandoi:la pat.Atunci m-a sunat 'ex-ul', nu am stiut ce sa fac si am crezut ca sunt indreptatita sa-i rup sufletul, i-am raspuns si i-am spus ca el nu a luptat pentru relatia asta, ca eu numai simt nimic pentru el, ca nu vreau sa-l mint, dar nu a inteles asa ca i l-am dat la telefon pe cel de langa mine, desigur a inchis ramanand fara glas. M-am indispus asa ca m-am hotarat sa ma intorc acasa(ma mutasem de unde stateam cu el). Am ajuns in camera, am facut patul, si mi-am pus capul pe perina, am simtit ca-mi iau foc tamplele, si ca-mi pierd respiratia...In continuare am inceput sa plang isteric...eram singura, singura. cel care era cel mai bun prieten al meu, cel cu care imparteam perina, povesteam inutilitati inainte sa adorm si ii ziceam noapte buna numai era... Dintr-o data l-am dorit acolo, vroiam sa ma atinga, sa ma mangaie, sa facem dragoste... Mi-am dat seama ca indiferent de problemele noastre il iubeam, indiferent de neintelegeri, de monotonii, discutii.il iubeam vroiam sa lupt si nu aveam cu cine.
Dar sunt norocoasa, indiferent de cea cei facusem, vroia sa ma mai vada o data, si i-am spus 'da'. Ne-am vazut, m-a salutat, mi-a spus ca ma va lasa in pace si nu ma va mai deranja, ca nu era necesar cei facusem, nu era necesar sa stie ca am plecat la altul, ca stie ca are si multa vina, ca-i neintelegator, nervos, egoist(si avea multa dreptate tin sa amintesc ca eram foarte diferiti si nu ne certam mai rau pentru ca eu imi tineam pentru mine tot:nu comunicam cu el ca sa nu ma cert). Nu-l auzeam vroiam doar sa-l sarut insa acum ma simteam vinovata, insa am prins incredere si i-am spus tot de la inceput, cujm am devenit indiferente si de ce, si cum am trecut de la nepasare la o stare de amortire emotinal.Ciudat...m-a inteles.suntem impreuna si acum si sper multi alti ani, avem problemele noastre, ba chiar din cand in cand mai intervine monotonia, dar luptam impotriva lor. Sfatul meu este sa nu renunti asa usor, desi in ziua de azi este foarte normal sa divortezi, nu este normal, normal este sa lupti pentru ceea ce ti-ai dorit si ai ales impreuna cu el, nu fi orbita, iubirea nu se vindeca in doua luni dupa 9 ani.Ai putina rabdare, mai incearca, daca-l lasi peste alti 9 ani cu alt barabat poti ajunge in aceeasi situatie.Aduti aminte de el(cel de care te-ai indragostit). Gandeste chiar nu il mai iubesti, esti deschisa sa renunti la tot ce ai castigat in ani, nu cauta in alta parte ce ai langa tine.Gandeste-te ca cel mai probabil si el a avut indoieli in acesti 9 ani, vorbeste cu el deschis si nu visa la o viata perfecta, intotdeauna exista ceva, momentele cele mai frumoase cred ca sunt cu el cele mai neimportante... o baie impreuna, un obicei al vostru... orice. da-i o sansa dar din suflet lupta sa te recuperezi si tu si spune-i sa te ajute.noroc

Ce ai decis? Te intreb din pura curiozitate...