Nu cred ca poti citi pe chipul unui necunoscut o furie inexplicabila.Sunt stari imaginare pe care tu le vizualizezi din dorinta de a descoperi mai multe despre el. Poti incepe cu un salut, observi cum iti raspunde, iar zilele urmatoare(dupa cateva saluturi zilnice, la care ar trebui sa-ti raspunda senin) ai putea sa abordezi un subiect...de exemplu faptul ca urmati acelasi traseu.
Având în vedere că nu îl cunoşti, nu ai de unde să ştii ce simte. Dar dacă îl vezi în fiecare zi, înseamnă că se întâmplă într-un loc public. Pentru a scăpa de incertitudine, apropie-te într-o zi şi deschide subiecctul. Dar atenţie! Nu îl înjura pentru că ai tu impresia că te urmăreşte, începe cu - bună, ce faci?
Psihoyounger
Si ce te opreste sa-l abordezi? S-au dus vremurile cand baiatul trebuia sa faca primul pas. Curaj!
N-am reusit sa-mi fac curaj sa vorbesc cu el, mai ales ca de cate ori el m-a vedea incerca sa nu mai mearga in acelasi autobuz cu mine. Astazi cand ieseam de la metrou l-am vazut si m-am grabit sa prind autobuzul si nu i-am dat atentie. Cand a venit autobuzul s-a urcat si el si chiar s-a asezat foarte aproape de mine. Eu m-am asezat pe un scaun liber si am inceput sa citesc ceva. A stat pe langa mine vreo 10 min si apoi s-a dus sa se aseze departe de mine. Nu stiu daca el incerca sa intre in vorba cu mine. Cand a coborat din autobuz a venit spre iesirea unde m-a aflam. Ce credeti? Incerca sa imi atraga atentia ca este dispus sa facem cunostinta?