PALATUL este un edificiu impunator care desemnează:
1.reşedinţa urbană a unui personaj important, cel mai adesea de origine nobiliară, cu un mod de viaţă fastuos;
2. sediul unei instituţii publice, în care se exercită puterea (politică, judiciară, legislativă, executivă)
3. sens figurat, exagerând sau flatând, poate desemna un conac sau o mare proprietate.
Trebuie observată diferenţa dintre palat şi castel.
În română, ca în alte limbi (ital. Palazzo, franc. Palais, engl. Palace, span. Palacio), apelativul palat este rezervat unui edificiu urban, în vreme ce numim castel un edificiu rural.
Etimologia cuvântului „palat" provine de la unul din numele celor şapte coline din secolul II î.C. din Roma antică, Mons Palatinus fiind partea oraşului preferată de aristocraţie şi împăraţii romani din timpul împăratului Augustus (Gaius Octavius 63 î.C.- 14 d.C.) numele colinei a fost dat clădirilor luxurioase, denumire preluată şi în alte limbi.
- CASTELUL este la origine o construcţie medievală cu rol de locuinţă, destinată totodată să protejeze o familie nobiliară şi să simbolizeze autoritatea într-un domeniu feudal. Primele castele au fost construite din lemn, adesea pe o colină naturală sau artificială (în franceză, motte castrale sau motă feudală), apoi au fost construite din piatră pentru a rezista mai bine noilor arme şi tehnici de război. Aceste construcţii au fost numite castele întărite sau cetăţi.
În epoca Renaşterii, o data cu avansurile tehnologice cunoscute de artilerie, regii Franţei au decis să nu mai edifice castele de apărare, ci să pună accentul pe confort şi pe plăcere. În acelaşi timp, castelele întărite au fost modificate şi reamenajate astfel încât să ofere un confort sporit. Exemplul monarhilor francezi a fost urmat foarte curând de către toată nobilimea europeană. Astfel au fost construite castele de plăcere precum Castelul Lázár, Egeskov, Chenonceau sau Sanssouci, iar vechi cetăţi sau castele întărite precum Bran, Castelul Corvinilor, Windsor sau Leeds au fost transformate în locuinţe somptuoase.
Spre deosebire de palat, care e un edificiu somptuos ridicat într-un spaţiu urbain, castelul are particularitatea de a desemna, încă din Evul Mediu, o reşedinţă nobiliară sau princiară rurală.
- CONACUL este reşedinţa din provincie a nobililor feudali, sau boierilor, moşierilor mari proprietari de pământ. În cadrul satelor mari de pe marile proprietăţi, în centru se afla conacul proprietarului (villa rustica), iar lângă el locuinţele pentru muncitorii agricoli. Ele sunt clădiri diferite de castel, dar nu se poate face între ele o delimitare clară.
Conacul se deosebeşte de un castel prin funcţia lui şi poziţia lui centrală pe un teren agricol nefiind situat într-o poziţie strategică ca un castel. De aici proprietarul putea supraveghea şi administra mai uşor activitatea iobagilor de pe câmp. Castelul avea mai ales un caracter reprezentativ. Conacele fiind de construcţie mai puţin robustă ca un castel şi aveau o intrare cu o poartă largă.