Care sunt caracteristicile unui film?

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Clasificarea_filmelor

Sursa: Wikipedia. Film mut[modificare | modificare sursă]
Filmul mut a fost folosit la începuturile cinematografului, când posibilitățile tehnice nu permiteau înregistrarea sunetului sincron pe peliculă (o metodă tehnică de a adăuga un canal de sunet imaginei proiectate nu fusese încă inventată), cu toate că încercări spectaculoase au fost făcute la începutul secolului XX. Numai la finele anilor douăzeci, mai precis în anul 1927, s-a reușit sincronizarea sunetului cu imaginea redată, odată cu apariția producției americane „Cântărețul de jazz".

Totuși, și astăzi se apelează la tehnica filmului mut (eventual coroborată cu jocul specific, imagine alb-negru sau sepia, muzică după modele începutului de secol, folosirea de inserturi pentru ceea ce se vorbește), fie în căutarea unor efecte similare în rândul spectatorilor, fie pentru a omagia (sau ridiculiza) cinematograful de începuturi.

Film normal[modificare | modificare sursă]
Este producția de film unde redarea sunetului se face pe un singur canal. Spectatorul înregistrează sunetul venit dintr-un singur loc, anume acolo unde este așezat difuzorul (nu neapărat de unde se află ecranul de proiecție). Pentru ameliorarea acestui efect negativ se recomandă folosirea ecranelor transonore, iar în spatele lor să fie așezate liniar cât mai multe difuzoare.

Film stereofonic[modificare | modificare sursă]
Este producția de film realizată prin procedee speciale de înregistrare a sunetului pe mai multe piste în vederea redării efectului de stereofonie.

Film stereoscopic[modificare | modificare sursă]
Este producția de film realizată prin procedee speciale atât de filmare cât și de proiecție, care să asigure redarea în proiecție a celei de-a treia dimensiuni a obiectelor. Se creează senzația de volum, folosindu-se tehnica vederii binoculară. (Ea stă și la baza fenomenului prin care putem aprecia distanțele; distanța dintre cei doi ochi determină compunerea imaginii din două unghiuri diferite; creierul procesează diferențele dintre ele și poate astfel aproxima distanțele.)

Tot așa, în filmul stereoscopic, fiecărui ochi îi este destinată o imagine diferită. Vizionarea se face cu niște ochelari cu sticle polarizate sau stereoprisme, individual pentru fiecare spectator. Vizionare se mai poate face și colectiv, când dispozitivul asigură separarea la nivelul tuturor spectatorilor. Complexitatea se transferă ecranului. Se pot folosi ecrane de tipul stereoraster paralel, stereoraster rotativ și stereoraster lenticular.

In rețeaua din România s-a folosit numai sistemul cu ochelari cu sticle polarizate.

Http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=86009
Gasesti acolo tot ce te intereseaza. Pupici :*

Pai e cam aceas cu cronica unui film contine:
Titlul:
Genul:
Durata:
Actori principali:
Regizor:
Anul aparitiei:
Ideea filmului-descrierea pe scurt

Pai...scenariul,regia,actoria,imaginea,scenografia,special-effects,make-up; )
Pot fi filme bune si filme rele din punct de vedere manipulator.