Sunt total indiferentă când vine vorba de subiectul ăsta.
Când mă uit la un film, mă interesează în special subiectul (deși au mai fost și excepții). Atâta vreme cât există o intrigă care mă pasionează, în timp ce jocul actoricesc și producția sunt pe măsură, nu mă interesează modul în care regizorul/actorul a făcut ca totul să pară atât de real.
Totuși, ironia face că unele scene de sex simulate din filmele de consum sunt mai convingătoare și mai puternice decât cele nesimulate (în viziunea mea). Exemplu concret, „A Serbian film" (simulat) vs „Irréversible" (sex oral nesimulat). În orice caz, nu e o regulă.
Subiectiv vorbind, îmi place exemplul tău destul de mult. Lars von Trier e pe gustul meu de când cu „The Depression Trilogy", în special „Antichrist" (2009). Da, scena penetrării a fost reală, deși s-au folosit dubluri. Important e că regizorul a reușit să transmită exact ceea ce a vrut, fără artificii și compromisuri.
Weekend fain.
Pai fiecare face ce ii place.Nu cred ca actorii sunt obligati sa faca asta.