Filmul este extraordinar de bun și are o poveste moralizatoare destul de explicită.
Morala este simplă: Spune nu drogurilor. Totuși, multe filme au încercat asta, dar nici unul nu a avut același impact ca și Requiem for a Dream.
În timp ce revizionam filmul m-am tot gândit de ce este cel mai bun al acestui gen. De ce m-a impresionat mai mult decât era cazul? Într-un final mi-am dat seama că nu este vorba despre un simplu film care te îndeamnă să nu consumi droguri, ci este un film care se axează mai mult pe psihologia fiecărui personaj în parte, care te face să trăiești intensitatea durerii deodată cu el.
Probabil destinul personajelor a fost dus până la extrem, ceea ce îl face cam exagerat. Totuși, presupun că era nevoie de un asemenea final pentru a ne da o lecție de viață.
Dacă ar fi după mine, aș difuza acest film în școli.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu sunt genul care trage invataminte din filme...dar mi-a intarit o convingere!
Unele lucruri nu e bine sa fie uitate...pentru ca altfel ai putea repeta aceeasi greseala
si daca este vorba de un lucru bun...un moment alaturi de cineva drag pe care vrei sa il uiti din cauza durerii ...atunci de unde o sa iti amintesti momentele placute?
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
