Prometu era fiul lui Iapet, care la rândul lui era fiul lui Uranus şi al Gheei. De mic era băiat isteţ şi cutezător în gânduri, întrebând-ul pe tatăl său lucruri pe care acesta nu le găsea importante şi de aceea nu primea răspuns. Când a ajuns bărbat încă nu găsise răspuns cum ar putea să creeze o fiinţă plină de însuşiri care ar putea să conducă bine şi să folosească cu înţelepciune tot ce se află pe pământ.
După ce s-a gândit un timp a început să lucreze. A luat ţărână sş a udat-o cu apă rece de izvor şi a început să modeleze un corp de bărbat asemănător cu cel al zeilor. Omul a început să se mişte, să caute hrană ca orice fiinţă vie, şi pentru că vroia ca fiinţa să-i fie înţeleaptă Prometeu a rugat-o pe Palas-Atena să-i dăruiască înţelepcinue. Dar Zeus aflând nu a fost prea fericit şi a hotărât ca omul de lut să-l slăvească şi să-i fie supus.
După o vreme Zeus a poruncit ca oamenii să fie adunaţi la Mecona ca să le fie date îndatoririle. Aflând Prometeu vestea s-a mâniat căci ştia că Zeus le va da multe îndatoriri, puţine drepturi şi le va lăsa prea puţine fericiri. El ia chemat pe oameni şi le-a spus să stea liniştiti că are un plan pe care îl vor vedea la adunare. Zeus aşezat pe un jilţ a început să le spună tuturor zeilor şi celor veniţi la adunare că oamenii vor trebui să construiască atât altare cât şi temple, să facă serbări de slăvire a fiecărui zeu şi că vor trebui să le aducă sacrificii.
Prometeu în acest timp a tăiat un taur şi a făcut o grămadă cu carne acoperită de piele peste care a pus maţele, fierea şi stomacul. În cealaltă grămadă a pus oasele, cornele şi copitele pe care le-a acoperit cu grăsime. Desigur grămada cea cu carne era mult mai mică decât cea cu oase. Titanul i-a spus lui Zeus să-şi aleagă grămada care va fi folosită la sacrificii şi cealaltă va rămâne oamenilor. Zeus orbit de lăcomie a ales gramada cea mare şi văzându-se apoi păcălit le-a spus oamenilor că nu vor scăpa pentru această înşelăciune.
Prometeu de multe ori i-a cerut lui Zeus focul, dar acesta l-a tot amânat, iar după acestă întâmplare l-a cerut din nou, dar Zeus mâniat l-a gonit. Atunci Prometeu s-a furişat în acea noapte în ferăria lui Hefaistos, a luat focul şi l-a ascuns într-o tulpină scobită dintr-o plantă de soc. Prometeu a fugit departe cu el şi l-a arătat oamenilor, dar cum a văzut focul Hermes l-a vestit pe stăpânul Olimpului. Hefaistos i-a cerut mila lui Zeus, i-ar acesta pentru a-i ierta greşeala i-a cerut să creeze o femeie la fel ca bărbatul creat de Prometeu şi să o ducă la zei ca să o înzestreze cu daruri, el dându-i o cutie de aramă făcută de Hefaistos în care a pus mai multe daruri. Zeus a poruncit ca fata numită Pandora să fie dusă la locul unde stătea Prometeu, iar cutia trebuia să ajungă la soţul acesteia. Prometeu le-a spus oamenilor să se ferescă de darul lui Zeus însă fratele lui Epimeteu a rămas şi a luat-o pe Pandora de soţie. Primind cutia, acesta a deschis-o crezând că sunt daruri, dar din ea au ieşit foamea, ura, grija, zăviştia, necazul, durerea, suferinţa, minciuna, setea, molimele cele negre, ba chiar sş mortea. Soţul Pandorei a închis-o la loc dar a fost prea târziu. Asta era răzbunarea lui Zeus faţă de oamenii care au râs de el la adunarea de la Mecona.
După aceasta Zeus a poruncit lui Hermes şi Hefaistos să ia cu ei Forţa şi Violenţa şi să-l lege pe Prometeu în vârful unei stânci de pe muntele Elbrus. După ce mâinile şi picioarele i-au fost legate în catuşe, Zeus i-a spus că va trimite vulturul cu ciocul încovoiat să-i sfâşie trupul. Zeus l-a blestemat astfel pentru că nu a vrut să-i ceară iertare, dar Prometeu privind spre mare i-a zis că oamenii vor vieţui veşnic, chiar dacă el are să piară.
PopStefania întreabă: