Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde
Too much pudding 
may choke a dog
Aşa e când generozitatea dă pe-afară. 
Da. Da.
Nu vreau deloc sa-ti influentez vizionarea, imi pun fermoar parerilor. Eventual vorbim cu placere dupa?
( initial am citit "Borgman" si am zis in sinea mea: da, uite un film interesant, pentru ca de obicei sunt alte cuvinte ce sar in drum cand simti sa caracterizezi un film dar in cazul "Borgman" vrei sa spui ciudat si te opresti, vrei sa spui enervant si te opresti, vrei sa spui sec, amuzant, nemotivat, incalcit, inedit si...te opresti; ramane "interesant" de zis)
Bun, deci acum ştiu exact ce voi viziona după Birdman. :))
Arată promiţător...
http://www.imdb.com/title/tt1954315/
Vin la schimb de păreri după... dacă Nicoo777 ne mai suportă.
Pune-te şi tu, Nicoo777, cu burta pe Birdman şi Borgman! Poate fix unul dintre ele va fi al tău "un film interesant".
Birdman m-a plictisit iniţial, dar când a început să se încălzească, să ia viteză, să prindă forma, i-am prins gustul, care începea să-mi placă din ce în ce mai mult, surprinzându-mă din ce în ce mai plăcut, captându-mi atenţia, stârnindu-mi curiozitatea, interesul...
M-am distrat grozav cu el.
Îmi place că nu e plin de efecte speciale, ca majoritatea filmelor de acum, care să-i dea un gust de plastic, îmi place că e teatral, dar onest, complicat, dar simplu, îmi place că e filmat parcă dintr-o bucată, îmi place că e inteligent, filosofic, ciudat, îmi place că are umor, îmi place că graniţele între real, teatru şi ireal sunt şterse, se întrepătrunde totul, îmi place că e ca o joacă, îmi place că are actori buni, îmi place că nu e grăbit, îmi place că scenariul e făcut parcă din straturi, care abia când se suprapun toate, spre sfârşit, crează o imagine plină, dar tot incompletă, lăsând loc imaginaţiei, îmi place că arată lumea artistică, mentalitatea actoricească, care include spontanietate, nebunie, dezinvoltură, îmi place să gust din ele, îmi place că finalul e optimist, îmi place că parcă îşi bate joc de însuşi Oscar şi toate valorile comerciale, deseori promovate acum... Îmi place. Mai mult decât puteam spera la început.
Ţie?
Hehe, chiar că e interesant Borgman, straniu şi interesant: recrutarea de psihopaţi.
Mi-a plăcut şi filmul biografic The Imitation Game, nominalizat şi el la Oscar.
Ştiam că Alan Turing a fost unul dintre taţii calculatoarelor, dar nu ştiam că a avut şi o implicare atât de semnificativă în stoparea războiului. Se simt aici serviciile secrete.
M-a şocat la ce sfârşit al vieţii tragic şi absurd l-au condamnat nemernicii, în loc de recunoştinţă...
Societăţi şi legi homofobe sunt o pată ruşinoasă în istoria umanităţii, parcă ar fi create de nişte primate subdezvoltate, lipsite de pic de logică şi empatie.
A fost nevoie să treacă zeci de ani ca să i se recunoască meritele. În ce lume bolnavă trăim...
Alan Turing - un geniu ciudat şi simpatic. Respectele mele.
Chiar merita ecranizată povestea.
Am vizionat acum şi Whiplash (2014). E mişto, dar nu cred că va fi favoritul meu la Oscar.
Filmarea care pare dintr-o bucata, dintr-un cadru reprezinta efectul vizual 2014.
Am regasit asta de la oameni seriosi si filme adevarate ( cum este Birdman) pana la videoclipuri muzicale ( Kiesza – Hideaway sau Sia cu Chandelier ).
Stiu ca observatorul se poate simti mai familiar cu subiectul, cu personajul daca imaginea curge netaiata, dar totusi nu cred ca era nevoie sa se apeleze la secventa dintr-un cadru in cazul Birdman pentru ca prea e la moda anul asta sa filmezi asa si de ce ai avea nevoie sa fii la moda cand tu deja ai un film adevarat si cel putin un actor de mare angajament, care da greutate. De ce sa te incurci cu ceva atat de frivol, la moda anul asta, secventa dintr-un cadru?
Ei, dar asta este doar o parere strict personala in care mi-am prins eu urechile cand am vazut filmul, parere pe care marea majoritate poate nici n-o observa, absorbita fiind de filmul in sine, care-i bun.
Eh, vezi, Leo, eu nu ştiam de această modă, mai ales că nu e vreo inovaţie în lumea cinematografică, aşa că nu m-a deranjat deloc, ci din contră, mi s-a părut o mişcare chiar foarte potrivită filmului, o mişcare care susţine ideea de curgere lină din real, în teatru, în ireal şi înapoi, de întrepătrundere între cele trei, de care vorbeam. Nu cred că e o bilă neagră pentru film.
Dar, de asemenea, este doar o părere strict personală şi nu o impun nimănui.
Ce film nominalizat la Oscar, în afară de cele menţionate deja, mi-ai recomanda să fie următorul?
Vreau să le văd pe toate, ca să ştiu despre ce e vorba şi să-mi aleg în final un favorit (tu ţi-ai ales, apropo?).
A fi sau a nu fi nominalizat la Oscar?
Tocmai vorbeam de "Mommy", film canadian, alte chipuri, poate alte abordari.
Chiar voiam sa-ti zic de filmul asta.
Bun, mersi, deci el urmează!
http://www.imdb.com/title/tt3612616/
E ca aia cu facebook-ul: dacă nu eşti nominalizat la Oscar, nu exişti. :))
Of, nu găsesc Mommy (2014) online. Probabil încă nu a apărut.
O să încerc Selma (2014).
Selma, o poveste despre Martin Luther King în lupta lui cu nedreptate, cu ura iraţională, un capitol important în istoria umanităţii, pare de actualitate şi acum, mai ales dacă facem paralela între rasism şi homofobie, corupţie, misoginism, încălcarea drepturilor de om în diferite sfere şi zone ale lumii.
Un film menit să ne readucă aminte de unde am plecat şi că deşi am ajuns departe, nu am ajuns departe destul.
Nu cred că va câstiga Oscarul, dar merită văzut.
Boyhood (2014) nu e impresionant, dar e ok, are câteva idei filosofice interesante, deşi evidente şi previzibile. Oricum, abia aşteptam să se termine.
Cum să spui așa ceva de „Boyhood"? :-O
https://www.youtube.com/watch?v=_fOA1cv9pHs
...şi American Sniper (2014) e ok, dar tot slăbuţ pentru Oscar, după părerea mea.
Dimpotrivă, e filmul perfect pentru Oscar, dacă accepți că Oscar nu e despre calitatea filmelor, ci doar spălătură ideologică. În tot cazul, e fantastic hype-ul care se creează în fiecare an în jurul premiilor ăstora, deși multă lume înțelege că sunt o farsă.
Nu-i bai daca nu l-ai gasit.
"Moomy" urmeaza sa intre in reteaua de cinematografe in urmatoarele zile.
Ce, nu-ti place cand te uiti la ecran absorbita si Salsa de la Nachos iti curge fix peste partea cea mai expusa a hainelor, de parca ai vomat? Iar pana la final rastorni si paharul cu suc si te rogi sa nu te intalnesti cu nimeni cunoscut prin mall, asa ca, prevazatoare, hotarasti sa mergi cu ochelarii 3D pe ochi si tocmai la iesire dai peste persoana pe care o suporti cel mai putin din lume & din Univers?
Hai ca-i palpitant la cinema, Noname!
Haha. Aşa puţin mă iubeşti?
Parcă te şi văd cu codiţele şi degetele lungi înmuiate în salsa. 
Hei, tocmai am terminat şi The Grand Budapest Hotel. E ceva mai viu, mai inedit şi a reuşit să nu mă plictisească, deşi tot cel mai bun dintre cele mai bune nu l-aş numi, dar e simpatic, zglobiu, cu o poveste hazlie şi un stil original de a o poveşti. Mi-a plăcut per ansamblu.
Mi-a mai rămas doar The Theory of Everything dintre cele 8 nominalizate la cel mai bun film. Nu ştiu de ce mereu am aşteptări atât de mari de la teoretic cele mai tari filme din lume ale anului şi până la urmă toate ajung să-mi pară insuficient de bune. Fi-le-ar Oscarul să le fie!
Ei, ei să aleagă ce aleg,
dar eu tot rămân o naivă idealistă
şi am propria mea listă.
Pam-pam!
Îmi place tema din The Theory of Everything, îmi place că se pune accent pe ştiinţă şi totodată este umanizat Stephen Hawking. Cred că este genul de informaţie care merită promovată.
Dacă o să câştige Birdman, The Imitation Game sau The Theory of Everything, din partea mea e ok.
Dintre cele opt favoritul tău, Leo, care este? Sau care e topul tău 2-3?
Am vizionat şi Foxcatcher (2014) cu Steve Carell nominalizat la Cel mai bun actor în rol principal.
E ok, dar nu cred că merită să câştige.
...şi Marion Cotillard a fost cam bună în Deux jours, une nuit.
Mi-a plăcut Gone Girl, misterul din el, poeticul, suspansul, drama, ironia...iar Rosamund Pike chiar a fost destul de bună.
Still Alice e emoţionant şi îmi place Julianne Moore în el şi nu numai.
Nu aveam aşteptări prea mari de la Reese Witherspoon, dar m-a surprins într-un mod foarte plăcut, la fel şi filmul - Wild. Vârsta i-a prins bine şi rolul mult mai matur, dificil şi profund.
Am avut răbdare de doar vreo 50 de minute de Inherent Vice (nominalizat la Cel mai bun scenariu adaptat). Prea aiurea şi psictisitor pentru gustul meu.
Ce personaje comice, colorate sunt în Mr. Turner (2014)... Iar coloana sonoră e parcă menită să tempereze discret stilul caricatural al filmului, care aduce a piesă de teatru pictată de Turner.
Captain America: The Winter Soldier - o chestie comercială, adolescentină, în care nu pricep de ce cineva ar investi atât.
Muzicalul Into the Woods e un frumos colaj din poveşti, cu melodii şi voci excepţionale. Mi-a plăcut.
Begin Again (nominalizat la Cel mai bun cântec original) e dulcic şi uşurel.
The Judge nu e de o valoare artistică impresionantă, dar îmi place de un 8-9.
Iar Edward Norton, nominalizat la Cel mai bun actor în rol secundar, a fost chiar bun.
Big Hero 6 - o animaţie simpatică cu o poveste interesantă, deşi mi-ar fi plăcut ca emoţiile faciale să fie mai bine redate, mai detaliat şi natural, dar e ok.
Unbroken (nominalizat la Cel mai bun mixaj de sunet şi Cel mai bun montaj de sunet) este în sine un film bun, motivaţional, cu o poveste biografică emoţionantă. Merită văzut.
The Hobbit: The Battle of the Five Armies (nominalizat la Cel mai bun montaj de sunet) e o aventură fantastică destul de faină, deşi nu neapărat pe gustul meu, dar muzica e ok.
...şi A Most Violent Year cu Jessica Chastain, nominalizată la Cea mai bună actriţă în rol secundar, e ok.
E simpatică şi animaţia The Boxtrolls. Îmi place în special partea postfinală.
Mandariinid (din categoaria Cel mai bun film străin) e chiar bun, mi-a plăcut mult, Leviafan e aşa cum ai zis, iar din Relatos salvajes am găsit doar trei secvenţe care se reiau iar şi iar (sau aşa e filmul?) şi nici Timbuktu nu am găsit complet.
Beyond the Lights - o chestie plină de clişee adolescentine.
The Lego Movie e bun pentru copii.
Dawn of the Planet of the Apes e un SF interesant, iar efectele speciale chiar sunt de calitate.
Nu am găsit Finding Vivian Maier (2013), dar am găsit, tot un documentar destul de bun, Vivian Maier: Who Took Nanny's Pictures? (25 Jun. 2013).
Vivian Maier este un misterios şi uimitor om şi artist, iar filmul, deşi mi-a plăcut, m-a făcut să simt că îi violăm intimitatea, căci o astfel de atenţie nu este ceea ce ea ar fi vrut. În orice caz, cred că Vivian a devenit fotograful meu preferat. Felul ei de a fi şi de a vedea lumea este fascinant.
http://bit.ly/1ChKOTP
Guardians of the Galaxy - o prostioară (simpatică pe alocuri), care abia aşteptam să se termine.
How to Train Your Dragon 2 - drăguţă poveste.
X-Men: Days of Future Past - o altă prostioară. Nu ştiu cine, de ce şi pentru cine face astfel de filme. Chiar sunt destui amatori de aşa ceva?
Eu nu am rezistat mai mult de 10 minute.
Îmi pare rău că momentan documentarele şi scurtmetrajele sunt cam de negăsit.
Mie mi-a plăcut. Days of Future Past e chiar un film foarte bine construit - și eu nici măcar nu sunt în target-ul lor, nu-s fan Marvel sau comics, am urmărit doar desenele animate când eram copil. Mi-au plăcut aproape toate filmele X-Men, de fapt, și cel din 2014 e cel mai bun.
Plus că-s fan Jennifer Lawrence. Încă dinainte să apară pozele cu ea goală E o actriță fantastică.
Ce chestii amuzante sunt gusturile.
Ale mele de data asta sunt în contrapoziţie cu ale tale.
Efectiv s-au opus filmului - s-au săturat de dezgust (de la câteva precedente) şi îl extirpaseră pe X-Men ca pe o tumoare: m-au făcut să dau clic pe "stop" şi să trec uşurată la ceva digerabil sau măcar non-invaziv.
Filmele de genul chiar nu sunt genul meu. Nu am stomac pentru ele.
Sunt într-o perioadă mai liberă, așa că am văzut mai multe filme în ultimele zile. Am văzut câteva filme bune de tot. Dar știi genul ăla de film care te lasă cu mintea franjuri, și trebuie să iei o pauză să îți așezi gândurile? Nu genul ăla de film cărora iubitorii de filme le place să-i spună „mindfuc", ci un comentariu social de cea mai brutală finețe (sau fină brutalitate, cum vrei). Tocmai genul ăsta de film am văzut acum vreo oră. L-am terminat, cu gândurile destul de amestecate, și am trecut la următorul film, dar încă aproape paralizat. Începe următorul film să ruleze, merge bine vreo 10 minute, până-mi dau seama că habar nu am ce se petrece pe ecran - eram încă cu mintea la capodopera de mai devreme.
O lecție despre bystander effect.
http://www.imdb.com/title/tt1646959/
Genul de compoziție de care numai coreenii sunt în stare. Am intrat în film cu un set de așteptări și m-am trezit prins în cu totul altceva - și nu regret nicio clipă.
Haha, ştiu senzaţia.
Nu sunt o mare amatoare a filmelor coreene, dar m-ai făcut curioasă. O să încerc să-mi fac timp mâine pentru el, mersi.
Caută o variantă Blu-Ray. Cinematografia e lacrimă, merită privită la calitate maximă.
Bedevilled - genial film, o capodoperă. Puternic şi fin simultan, sadic şi delicat, cu multe substraturi şi filosofii ingenioase, cu actori excepţionali...
Ce oameni ciudaţi...
Mă bucur că ți-a plăcut. Poate acum ești deschisă la mai multe producții coreene - nu știu câte sau pe care le-ai încercat tu. Poți încerca „Memories of murder", o altă capodoperă.
http://www.imdb.com/title/tt0353969/
Pentru mine coreenii ating exact acolo unde trebuie. Chiar și gore-ul lor nu e numai gore. Plus că au un stil cinematic captivant.
Ok, mulţumesc.
Până acum nu am văzut foarte multe producţii coreene, dar cele selectate de un ochi experimentat, ca al tău, observ că pot fi surprize foarte plăcute.
Ai dreptate, e un film foarte bun (Memories of Murder).
Ce cultură ciudată au aceşti oameni, aproape ca şi cum au fi evoluat complet separat de noi, pe o altă planetă.
Alooooo NOname a cerut omul un film si i-ai dat un miliontreisutepatruzecisicincivirguladoua filme si am constatat ca le-ai vazut pe toate dar degeaba daca nu ai vazut si "Capra cu trei iezi" sau drama nationala a Romaniei film de Cotcar "Sa moara si capra vecinului". Eram intrecere pe aici si v-am dat cu buna ziua.
Bună ziua.
Ştiam că o să vii tu cu ele şi am zis să nu mă bag peste caprele tale, că na, când mă bag, iată ce păţesc:
http://www.tpu.ro/......v9q-uijwy/
Dacă nu le-ai văzut încă, îţi recomand filmele lui Alejandro González Iñárritu: Biutiful (2010) şi Babel (2006), mai ales Babel.
Cred că are mari şanse să devină regizorul meu preferat. Până acum nu m-am gândit dacă am unul.
Am vazut si eu Bedevilled.
Ar putea oricand, cu putina imaginatie, sa fie rescris pentru scena si transformat intr-o piesa de teatru, nu neaparat localizat in Coreea, avem apucaturi destul de apropiate, daca stai sa te gandesti la relatiile de familie, prapastia dintre sat si oras etc.
Da, dar în varianta românească ar părea mai degrabă un kitsch grosolan, nu o operă de artă. Sau poate sunt eu prea pesimistă...
N-as zice c-ar iesi taman kitsch, conditia este sa citesti aceasta poveste intr-o cheie ce tine de teatrul antic, asa ai sa dai peste destinul tragic al multor eroine de acolo, care s-ar potrivi perfect calapodului pe care-l avem in filmul asta, cand vine vorba de femei.
Fatalitatea joaca un rol esential in tragediile antice, de regula soarta se poate schimba nuumai printr-o nenorocire, eroinele actioneaza sub impulsul unor sensibilitati f puternice. Toata literatura greaca veche este despre incesturi, omoruri, pasiuni descatusate, catastrofe teribile. Gandeste-te la Hecuba, la Medeea, la Andromaca, Casandra si du-te apoi la filmul asta, extrage din el firul povestii si imagineaza-ti intamplarea undeva pe dupa dealuri, la noi.
ZI-mi tu mie ca ar fi prea grosolan de vazut pe scena o fiinta cum este personajul principal din film, o fiinta total lipsita de maretie, chinuita de propria viata aflata cumva la amrginea conditiei uumane, ca despre asta este vorba. Intreg personajul sa emane o tristete nemarginita in spatele unor cuvinte dezarticulate si doar un pic de veselie ce-i vine din ingenuitate si dintr-o suava inconstienta feminina, bine puse la punct de catre babele satului, ca niste vrajitoare teribile. Avem atatea exemple feminine in literatura noastra, ca nu mi-e frica de kitsch-ul unei astfel de situatii exagerate.
Sau tie ti-e teama ca mortile in serie de la sfarsitul filmului ar fi prea mult pentru sufletul sensibil al spectatorului roman de la oras? Depinde cum livrezi motivatia ei de a ucide, cum dozezi blestemul erotismului si rana profunda de a fi mama. In plus, si noi avem nebunul nostru in teatru, si el ucide, ramanand unul dintre cele mai pure personaje( ma gandesc la Nebunul Ion din Napasta )
Da, Leo, probabil ai dreptate, iar scepticismul meu vine din ideea preconcepută că ne lipseşte exotismul coreenilor (pentru a sculpta o poveste de excepţie) şi că vreunul de-ai noştri nu ar putea realiza o regie atât de fină şi complexă; ar fi greu de imaginat, dar, totuşi, nu imposibil. Ar ieşi probabil un film mai puţin fascinant pentru noi, căci suntem obişnuiţi cu clişeele noastre şi cultura, dar foarte interesant de urmărit pentru alte popoare, cu altfel de tradiţii şi mentalităţi, care pe noi ne-ar socoti ciudaţi.
Nu de scepticism e vorba, gata, am gasit ce te-a impiedicat sa-mi vezi ideea: ai inteles ca poate fi adaptat scenariul din Bedevilled la unul de film romanesc, bazat pe traditii romanesti iar eu vorbeam de o piesa de teatru, sa urcam povestea din Bedevilled pe scena, personajele relativ putine, locatia( aceeasi insula, in mare parte) si lipsa salturilor de timp, jocul actoricesc ce tine mai degraba de puterea piesei de teatru decat de finetea filmului.
Teatru ziceam eu c-ar merge facut din subiectul asta.
Nu?
A, daaa, aşa da...ca piesă de teatru ar avea un farmec aparte, chiar dacă românesc. Nu ar risca să nu fie artă.
Apropo, citisem mai înainte "Năpasta" lui Caragiale, e hazlie. Un fel de thriller autohton, satiric şi cu o morală simplistă, dar de efect.
Ar fi interesant şi un "Bedevilled" românesc (mai bedevilled de atât).
Azi un prieten zicea pe fb ca-i ziua cea nesuferita in care ne pricepem cu totii la filme, din motive de Oscar, asa ca mi-am promis sa aplic legea tacerii, un fel de omerta in stil sicilian, si n-am vorbit de filme cat despre teatru
Sa fie primit!
O altă rebeliadă leocerbiană? Sweet.
Ziua teatrului e pe când, ca să-mi vorbeşti de filme?
Apropo, de Birdman poţi vorbi, că e jumi-juma.
Am descoperit încă un film simplu, curat, profund şi frumos: El resultado del amor.
https://youtu.be/uCsNeA8x42Q
Cred că o să-ţi placă.
The Elephant Man (1980), Hachiko: A Dog's Story (2009), Dead Poets Society (1989), Cidade de Deus (2002), The World's Fastest Indian (2006), The Ledge (2011), The Bucket List (2007), Le renard et l'enfant (2007), Bridge to Terabithia (2007), Malèna (2000), The Dreamers (2003), Bitter Moon (1992), Magnolia (1999), Gia (1998), Good Will Hunting (1997), Powder (1995), Chocolat (2000), The Green Mile (1999), The Shawshank Redemption (1994), Django Unchained (2012), Schindler's List (1993), Amour (2012), The Boy in the Striped Pyjamas (2008), August Rush (2007), Fight Club (1999), Drive (2011), Léon: The Professional (1994), Gandhi (1982), Ondskan (2003), The Reader (2008), Cinderella Man (2005), Naked (1993), Forrest Gump (1994), Agora (2009), The Best Exotic Marigold Hotel (2011), Out of Africa (1985), In The Mood For Love (2000), My Girl (1991), Cadillac Records (2008), Pay it forward (2000), War Horse (2011), Open Road (2013), The Hurricane (1999), Melancholia (2011), Vă place Brahms? - Goodbye Again (1961), Somewhere in Time (1980), All The Invisible Children (2005), The Great Dictator (1940), Dancer In The Dark (2000), Dogville (2003), Blue Velvet (1986), Amelia (2003), Les chansons d'amour (2007), An Unfinished Life (2005), The Legend of 1900 (1998), Once Upon a Time in America (1984), Samsara (2011), Foxfire (1996)...
Predestination (2014),The Judge (2014),The November Man (2014),Nightcrawler (2014),The Grand Budapest Hotel (2014/comedie-dramă),Sabotage (2014),The Expendables 3 (2014),The Anomaly (2014),The Prince (2014),Left Behind (2014),White Bird in a Blizzard (2014),Born To Race: Fast Track (2014),Plastic (2014),Sin City: A Dame To Kill For (2014),Neds (2010),Autumn Blood (2013),The Girl And Death (Het Meisje en de Dood 2012), Violet & Daisy (2011),Lucy (2014),Moms' Night Out (2014/comedie),Taken 3 (2015)
L'Homme orchestre (1970)
Omul orchestra - COMEDIE - sigur razi!
Evans (Louis de Funes) este conducatorul unei trupe feminine de balet. Este de-a dreptul draconic in ceea ce priveste disciplina fetelor din ansamblu, pentru ca, in conceptia sa, arta cere efort, disciplina si sacrificiu. Iar fetele trebuie sa sacrifice pe altarul artei in primul rand relatiile amoroase... Singurul barbat acceptat in apropierea balerinelor este nepotul lui Evans, Philippe (interpretat chiar de fiul lui Louis de Funes, Olivier de Funes).
Asupra trupei se abate insa o napasta pe care Evans nu ar fi prevazut-o nici in cel mai negru cosmar al sau: ca din senin, una dintre balerine ramane insarcinata, iar Evans afla ca responsabil de aceasta situatie ar putea fi chiar Philippe! Dupa cercetari amanuntite, demne de un agent al serviciilor secrete, Evans afla ca vinovata, pe langa faptul ca asteapta un copil, mai are unul, gata nascut! Cum viitorul trupei este inainte de toate, Evans trebuie sa depaseasca situatia, astfel ca, in scurt timp, se transforma intr-o bona foarte docila si foarte rabdatoare...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
