Nu am de gand sa recitesc cartea, dar hai sa vedem logica lucrurilor. Javert nu era genul sa omoare un om pe ascuns, el crede in lege. Valjean e un om inteligent. Ar fi mers cu Javert, ca arestat, la orice instanta, si ar fi fost pus in libertate. Deasemenea, cine e eliberat dupa 19 ani nu merge repede sa fure. Cine evadeaza, tocmai asta face. Adevarurile din romane nu stau in concordanta cu realitatea. Cartea e plina de intalniri improbabile. Daca cumva a gresit Hugo, si a prezentat personajul ca eliberat, dar logic cazul sta in picioare doar daca e evadat, nu e mare lucru. Nu asta e unul din adevarurile pe care vrea sa le transmita autorul.
Dupa intrebarile puse si mai dupa vechimea pe site, nu pare a fi elev!
e ajuns la maturitate de multisor.
Jean Valjean era evadat de la ocna, asa incepe cartea. Daca a facut 19 ani de ocna, asta nu schimba nimic. Javert il urmareste pentru ca este evadat, nu conteaza ca episcopul nu l-a denuntat pentru furt si nici ca a ajuns stalpul comunitatii Montreuil-sur-Mer. Daca ar fi fost eliberat legal, Javert il urmarea degeaba; instanta l-ar fi achitat. Dupa schimbarea identitatii cu cea a unui marinar, Valjean era vinovat de evadare, pedeapsa initiala ramanea valabila, si in plus era vinovat de furt de identitate. Javert credea in lege; credea ca aplicarea legii este buna pentru societate.
Am început să citesc cartea, dar fiindcă văzusem filmul cu ceva timp în urmă, de asta am postat la categoria filme. Îți spun ce am înțeles eu și chiar te rog să-mi spui dacă greșesc. Cartea începe cu Jean Valjean om liber. Fusese eliberat legal. A făcut 19 ani (trebuia să fie doar 5, dar pentru niște încercări de evadare s-a ajuns la 19), dar acum era eliberat. Chiar spune cum, intrând în orașul Digne, s-a dus la primărie. Deci umbla ca un om liber. I s-a dat un livret galben în care scria cum îl cheamă și că e un fost ocnaș. Episcopului îi spune: "am fost eliberat de patru zile"; și ăsta era adevărul.
Mai târziu, ar fi putut fi acuzat de furt de identitate, dar asta e altceva.
Într-adevăr, cartea e plină de întâmplări improbabile. Dar una peste alta romanul este foarte bun. L-aș pune printre primele cinci cele mai bune care s-au scris vreodată. Poate pe același nivel cu marile opere ale lui Tolstoi sau Dostoevsky.
Am ajuns acum la momentul în care Javert îl pune în libertate pe Valjean; și apoi luptele care se dau în conștiința lui; zbuciumul lui lăuntric. Cum, el, care întotdeauna a aplicat legea, să pună acum în libertate un recidivist condamnat la galere? Dar acest recidivist tocmai îi salvase lui viața. De ce o făcuse? De ce o face el acum? Să existe oare lucruri mai presus de lege? Întrebări, întrebări.
Sigur ca romanul este foarte bun, canonul englez, francez, german si rus sunt romane foarte bune. Dar de ce ar fi printre primele cinci? Cum sa alegi intre marile romane? Conditia umana are multe fatete, iti trerbuie sute de romane mari ca sa arunci o privire asupra ei.
Nu am de gand sa recitesc cartea, dar hai sa vedem logica lucrurilor. Javert nu era genul sa omoare un om pe ascuns, el crede in lege. Valjean e un om inteligent. Ar fi mers cu Javert, ca arestat, la orice instanta, si ar fi fost pus in libertate. Deasemenea, cine e eliberat dupa 19 ani nu merge repede sa fure. Cine evadeaza, tocmai asta face. Adevarurile din romane nu stau in concordanta cu realitatea. Cartea e plina de intalniri improbabile. Daca cumva a gresit Hugo, si a prezentat personajul ca eliberat, dar logic cazul sta in picioare doar daca e evadat, nu e mare lucru. Nu asta e unul din adevarurile pe care vrea sa le transmita autorul.
Pentru că pentru Javert, Jean Valjean era un fost inculpat deși și-a ispășit pedeapsa.
Eu cred ca Javert a simtit ca Jean este o prada ce nimeni nu o poate prinde si a simtit aceasta "chemare" de a-l prinde cand nimeni nu o facea.
LisaJulie întreabă: