Există actori foarte buni, cărora rolurile le vin ca mănuşa. Îi priveşti şi te gândeşti că aşa sunt şi în viaţa de zi cu zi, că jucând nu depun vreun efort, doar se pun în locul personajului şi recită textul, poate şi improvizând pe alocuri, şi dacă în realitate ar fi în locul acelui personaj, reacţiile lor ar fi asemănătoare sau identice, iar asta îţi dă senzaţia că îi cunoşti, că nu sunt foarte diferiţi de ceea ce vezi pe ecran. Cred că aşa sunt majoritatea actorilor buni.
Şi mai există actori foarte buni, care, efectiv, se transformă în cel pe care îl joacă, devin altcineva şi devin excelent, total, ireproşabil. Recent mi-a atras atenţia Jodie Foster şi asta m-a făcut să vreau s-o studiez mai îndeaproape. Am luat capodoperele ei la rând, deşi le mai văzusem - Taxi Driver (1976), Candleshoe (1977), Foxes (1980), Carny (1980), Little Man Tate (1991), The Silence of the Lambs (1991), The Accused (1988), Sommersby (1993), Nell (1994), Maverick (1994), Contact (1997), Anna and the King (1999), Panic Room (2002), Flightplan (2005), Inside Man (2006), The Brave One (2007) -, şi am fost uimită cât de diferită şi grandioasă e în fiecare film, cât de diametral opusă şi totodată autentică şi cât de atent şi-a ales fiecare scenariu, cam toate filmele, în care a jucat, fiind nişte filme măreţe, care nu trec fără urmă şi pe care de fiecare dată le revezi cu plăcere, cu interes; şi cu toate că am privit-o pe ecran ore în şir, eu-l ei mi-e complet în ceaţă, am impresia că n-o ştiu deloc, e un mister total, o foaie goală, o enigmă; şi sunt fascinată de aceste paradoxuri.
Eram curioasă, mai sunt şi alţi astfel de actori? Puteţi să-mi daţi şi alte exemple?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook