Întâi citiţi cartea, apoi vedeţi filmul. În felul ăsta o să puteţi aprecia / înjura cartea pentru ce este - un roman poliţist drăguţel, destul de alert, cu o intrigă aparent explozivă dar absolut rizibilă pentru cine s-a interesat cât de cât de problemă. Ulterior, având deja în cap firul acţiunii, veţi putea judeca filmul în sine: o ecranizare relativ fidelă, sub bagheta unui regizor major, cu o imagine şi decoruri de excepţie, precum şi cu actori mari care se achită cel puţin decent de sarcină. Probabil de asta i-au şi ales, ca să dea culoare scenariului subţirel. Părerea mea e că este un film bun, dacă îl priveşti strict ca ecranizare şi nu ca o poveste în sine. Şi încă ceva: filmul ar trebui văzut la cinema, sau măcar pe un ecran TV mare, pentru că plăcerea imaginilor se va pierde pe un ecran de dimensiuni normale.
PopStefania întreabă: