Am citit. Ok, deci fata aceea avea multi prieteni imaginari inchisi in acel glob. Asta poate arata si faptul ca, copii, in ziua de astazi sunt inchisi in propria lor lume, unii in fata calculatorului, altii in fata cartilor, altii in propriile lor ganduri. Nu trebuie sa te gandesti ca acest fapt este teribil. Apoi mai este si ideea ca bunica ei a infiintat Casa Foster oarecum in cinstea nepoatei, crezand ca asta e problema ei, deci a avut un efect pozitiv. Acesti prieteni abandonati erau re-adoptati si tot asa, Blue s-a gasit cu acel baiat (scuze, nu mai retin numele). Si ma mai gandesc la ceva... Daca acea casa era un centru pentru copii autisti? Si toti copii veneau acolo pentru a se trata. Nu stiu cat de valida poate fi ideea asta dar mi-a sagetat mintea. Tu ce crezi?
Nu prea inteleg ce vrei sa spui, dar oricum nu mi se pare ceva asa macabru sau tragic in povestea asta...
Insemna ca nu te-ai prins, show-ul mi-a facut varsta de 10 ani mai buna, si-am vrut sa stiu daca show-ul acela a fost facut asa.show-ul care mi-a placut asa de tare la 10 ani e facut intr-un mod cam trist...
Uite, parerea mea este ca nu ar trebui sa fii dezamagit deoarece din drama unui copil a iesit un lucru frumos care a infrumusetat viata copiilor. Eu am cautat pe net si nu am gasit, daca vrei imi poti trimite un mesaj cu linkul si iti spun ceea ce cred despre articol insa imi pastrez ideea si anume acea ca adevarul nu este teribil niciodata deoarece acest tip de lucruri prin care trec mai ales copii ar trebui sa ne ajute sa dam lectii altor copii care nu au astfel de probleme si daca ei nu au inteles, fiind mici, adevaratul mesaj, poate niste parinti implicati l-ar fi inteles si si-ar fi ajutat copii sa constientizeze problemele care exista in lume. Din nou, astept linkul.
Wow,mai intai,am crezut ca e o poveste trista,dar tu mi-ai dovedit ca nu e nici chiar asa de trista, este, dar nici asa cum am crezut, si da, se poate sa fi fost cum ai spus tu. apropo, pe baiat il chema mac.
XsooWhat întreabă:
PopStefania întreabă: