Doze Of Reality [2013 - un film, nu grozav (pare mai mult o piesă de teatru), atât cât se desfășoară pe parcursul a 93 min, dar cu un final bun, neașteptat, care-i schimbă brusc și pozitiv valoarea de până atunci] și Bad Kids Go To Hell (2012 - cu adolescenți) În ambele se remarcă "un limbaj ordonat"și în ambele subtitrarea nu eșuează.
LisaJulie întreabă: