Spuneti-mi daca cei 300 de spartani de la termopile, au fost curajosi, puternici si rezistenti?

Da! Da! Da! (scuze nu m-am putut abtine )
dar in fine...ei au fost curajosi cauta filmul cu cei 300 (nu filmul din 2007) si vei vedea

Povestea celor 300 este reala. Filmul este putin exagerat, tot felul de monstrii si creaturi aduse din cele mai uitate colturi ale lumii. Daca stai sa analizezi, regizorul vrea sa arate ca spartanii erau asa curajosi incat nu le era frica de nimic, ei nu stiau cu cine se pot lupta, armata dusmanului era imensa si vasta. Ieseau increzatori la lupta.

Batalia de la Termopile (480 i.Hr.) a existat, iar povestea celor 300 este reala. De ce spartanii erau niste masini de ucis?

De indata ce in Sparta se nastea un copil de sex masculin, mama sa il imbaia in vin, pentru a se asigura ca este sanatos. Copiii bolnaviciosi si sensibili mureau inca de la aceasta prima proba. Apoi, nou-nascutul era prezentat de catre tatal sau sfatului batranilor, care-l inspectau atent. Daca descopereau cea mai mica malformatie, copilul era aruncat in prapastia Kaida din Muntii Taygetos…

Pana la varsta de sapte ani, norocosul supravietuitor era crescut doar de mama sa, care se ingrijea de imbracaminte si de calitatea hranei. Mamele spartane indepartau intotdeauna orice putea face copilul sa planga sau sa simta frica. Odata impliniti cei sapte ani, baiatul era luat de langa mama de catre stat. Pentru el incepea o noua era, cea mai importanta din viata: intrarea in agoge.

Termenul in sine se poate traduce prin inaltare. Inaltarea de la stadiul de copil necopt la cel de razboinic, asa cum a legiuit-o regele Lycurg. In aceasta veritabila tabara militara care era agoge, copiii erau repartizati pe grupe de varsta numite aegelai. Ei dormeau in baraci comune, fara paturi, pe un asternut din stuf – planta pe care trebuiau s-o recolteze cu mainile goale de pe malurile raului Eurotas. Tinerii erau invatati sa jure credinta doar statului.

Zi si noapte, aveau parte de antrenamente care in zilele noastre i-ar infiora si pe membrii Legiunii Straine. Umblau tot timpul anului desculti, fiind imbracati cu aceleasi haine subtiri si iarna, si vara. O data pe an, primeau un singur rand de imbracaminte. Antrenamentul fizic consta in marsuri nesfarsite, alergari, gimnastica, aruncarea discului si a sulitei, lupte corp la corp si manuirea sabiei si a scutului.

Tinerii erau totodata invatati sa indure foamea, setea, frigul, oboseala, durerea si lipsa somnului. Nu primeau regulat hrana, fiind incurajati sa-si fure mancarea, noaptea, de la heloti si perieci. Cei care erau prinsi erau pedepsiti… Pentru neatentie, desigur. Idealul suprem in timpul vietii era sa obtina kalos thanatos, o moarte frumoasa pe campul de batalie.
Sparta voia sa stie care dintre ei rezista la cele mai multe lovituri de bici. „Castigatorul" devenea campion si era sarbatorit de catre toti confratii intru durere. Cu toate ca se inregistrau inevitabil decese, din cauza excesului de zel al examinatorilor, sangeroasa intrecere era asteptata cu entuziasm de toti copiii spartani.
partanii dispretuiau arcul si sagetile, considerandu-le armele lasilor. Cu diferite ocazii, obisnuiau sa rada de atenieni, care le foloseau cu succes. Cea mai mare problema a hoplitilor tinea de organizare: fiecare soldat era atat de bun, incat trupa nu avea nevoie de ofiteri, fapt ce facea dificila cooperarea dintre sefi si subordonati.
Spartani urmau regimul militar pana cand nu mai puteau sa lupte pe front, sau depaseau limta varstei.
Nu aveau voie sa se insoare pana la varsta de 25 ani.
Spartani erau crescuti intr-un regim militar care ii transforma in adevarate masini de ucis.
Foarte putini copii reuseau sa supravietuiasca.

Repet, povestea celor 300, batalia de la termopile a fost cat se poate de reala.