Vă propun o discuție despre filme vechi și foarte vechi. Care v-au plăcut, bineînțeles. Pe Youtube, pe dvd, pe Netflix, pe orice le-ați fi văzut. Mie îmi plac unele dintre ele. Chiar dacă tehnica de filmare nu se compară cu cea actuală, au totuși un farmec al lor.
Cel mai vechi film pe care l-am văzut eu cred că e din 1939, unul cu Clark Gable și Vivien Leigh; cred că știți despre care e vorba. Mi-a plăcut foarte mult. Am citit după aceea și cartea. La douăzeci de ani diferență a fost Room at de top, despre care am mai vorbit.
Vouă care v-au plăcut?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
In timpul "epocii filmului cioplit (mut)", pionieratul filmelor a fost ceea mai grea perioada. Actorii au fost nevoiti sa se exprime cu pantonima - ceea mai grea exprimare actoriceasca vizuala.
Cel mai mare si mai cunoscut actor al perioadei filmului mut (si nu numai) a fost (dupa parerea mea) Charlie Chaplin (dar nu a fost singurul).
Cam prea multa drama acolo, rasism, mandrie si asa mai departe.L-am vazut la tv, in liceu la ora de engleza, pe pc si parca m-a lasat tot mai rece de fiecare data, desi personajul feminim principal este de admirat prin determinare si alea alea. 
Tinutele erau frumoase, ca tot mai apare Vivien in articolele despre moda, avand ceva relevanta chiar pana si in ziua de azi.
In general mi-au placut, tot pentru farmec, simplitate, ignorand stereotipurile specifice vremii :
Pigmalion (1938)
Rebecca (1940)
Ne vedem in St. Louis (1944)
O viață minunată (1946)
Sotia episcopului (1947)
Anne of the Indies (1951)
Sabrina (1954)
Printesa Sissi (trilogia 1955-1957)
Batranul Auriu (1957)
Creatoarea de modele (1957)
Amețeala (1958)
Psycho (1960)
Carnival of Souls (1962)
Moartea şi impozitele (1964)
Mary Poppins (1964)
Frumoasa mea doamnă (1964)
Sunetul muzicii (1965)
Les choses de la vie (1970)
The Wicker Man (1973)
I'm Shy, But I'll Heal (1978)
Somewhere in Time (1980)
The Competition (1980)
Le-am dat copy paste din listele imdb, dar cred ca voi mai face una doar cu astea vechi.
Este un topic ce este pe gustul domnisoarei/doamnei @adrianabacescu, doar ca ea nu a intrat, sigur avea sa iti spuna multe la capitolul filme vechi, ea este foarte buna pe acest subiect!
eu nu ma regasesc foarte mult in filmele anilor 30-40, imi plac cele apropiate de perioada noastra, daca pot numi voit gresit cu acest termen > oarecum contemporane, in aceasta acceptiune m-as referi la filme cuprinse intre anii 70-90
din ceea ce am vazut si mi-a placut in trecut ca fiind incadrate ca filme vechi si foarte vechi conform acceptiunii tale spun cateva :
Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1941)
The Invisible Man (1933)
Creature from the Black Lagoon (1954)
si cam tot ce inseamna filmele cu Abott si Cotello, pe care ii ador
The Abbott and Costello Show (1952-1957)
Abbott and Costello Go to Mars (1953)
Abbott and Costello Meet the Mummy (1955)
Bud Abbott and Lou Costello Meet the Invisible Man (1951)
Abbott and Costello Meet Frankenstein (1948)
si bineinteles filme clasice care au definit practic acest termen in cinematografie, titluri precum :
Casablanca (1942)
Citizen Kane (1941)
Vertigo (1958)
To Kill a Mockingbird (1962)
Singin' in the Rain (1952)
Some Like It Hot (1959)
Gone with the Wind (1939)
Rebel Without a Cause (1955)
A Streetcar Named Desire (1951)
Cat on a Hot Tin Roof (1958)
Breakfast at Tiffany's (1961)
am vazut mult mai multe filme vechi dar de "n" ori mai multe filme din perioada anilor 70'-prezent
Am văzut și eu mult mai multe filme dintr-o perioadă mai apropiată (după 1970), dar mi s-a părut interesant să evocăm și câteva mai vechi. Din lista pe care ai scris-o am văzut și eu câteva. Cat on a Hot Tin Roof cred că l-am văzut de vreo trei ori. Nu știu ce m-a atras așa mult la el. Îmi vine acum în minte Umbrelele din Cherburg, foarte reușit și ăsta. Despre Some Like it Hot cred că nu greșesc dacă spun că e cea mai reușită comedie din toate timpurile.
Dacă vrei să vezi un adevărat recital actoricesc îți recomand Last Train from Gun Hill.
Da, am mai vazut mai multe dar unele nu le-am considerat necesare sa le adaug fiindca sunt deja super cunoscute, cum ar fi The exorcist, Casablanca si Godfather etc.Iar o parte nu mi-au placut asa de mult : Bonnie and Clyde (1967), Frumoasa zilei (1967), Barry Lyndon (1975), Lolita (1962), unele cu Marilyn Monroe sau Sophia Loren, cu vibeul ala de gold digger si asa mai departe. Dupa 1980 nu am mai scris, eu inca nu le consider asa de vechi desi imediat vor implini jumate de secol. 
Mai sunt si remakeuri, de exemplu Pigmalion si My fair Lady sunt aceeasi Marie cu alta palarie, cel din urma avand-o pe Hepburn care era notorie pe atunci (si cu Breakfast at Tiffany, evident).Cu Cei trei muschetari iarasi ai vreo 10 variante pe putin, valabil pentru aproape orice inseamna adventure, si am aflat ca si pentru Titanic exista, desi plotul pare diferit in functie de regizor.The Parent Trap (1961) mi-am amintit ca l-am vazut si am uitat sa-l pun pe lista, tare dragut asa pentru genul family, sigur stie toata lumea aceeasi varianta dar cu Lindsay Lohan.
Din Pe aripile vantului nu am putut sa uit scena cand si-a facut rochie din perdea, un mare faux pas care trada saracia, totusi si o solutie salvatoare pentru ea, poate pentru ca si mie imi place sa cos din cand in cand.Scena din Sunetul muzicii unde Maria de asemenea le-a facut copiilor haine de joaca din perdele e faina. Prin contrast, azi e super la moda si eco, sub denumirea de upcycling, sa faci geci din paturi, rochii din perdele si cearsafuri, cate si mai cate, e plin Youtube-ul de adolescenti si adulti tineri care fac din astea.Ma intreb daca va reveni vreodata moda aceea din anii 1920-1960 in totalitate fidela, nu doar reinterpretata.
Nu am vazut Room at the top, dar acum pe pe watchlist. 
Super funny ca in orice film de romance vezi pozitia iconica a indragostitilor https://encrypted-tbn0.gstatic.com/......ps?/images apoi ca pana si certurile pareau cat se poate de diplomate si elegante, calitati dublate in subconstient de tinutele alea specifice, care nici nu puteau fi altfel.Scenele cu multumile fie erau pustii fie mult prea alive, incluziv zumzetul ala de fundal (the hustle and bustle) din cadrele filmate prin pietele oraselor sau centrul istoric, chiar spatii comerciale, orice.Adica, in filmele de azi nu se percepe la fel, figurantii in roluri de umplutura par pe firul lor, in timp ce in trecut pareau toti din aceeasi poveste si mai si vorbeau unii peste altii, parca abia auzi ce zic actorii principali. Are si asta un farmec daca spiritul locului (genius loci) e definit de un orasel de provincie vs. o metropola, pe langa accentul ala specific, intonatia, repezeala cu care erau spuse replicile. Ultimele vazute de Craciun, adica O viață minunată (1946) si Ne vedem in St. Louis (1944) sunt exemple bune aici.
În epoca tehnologiei noi mai vorbim de filme din o mie nouă sute toamna Ce s-or mai strâmba unii văzând că noi mai dăm atenție unor vechituri Lasă-i să se strâmbe.
Îți recomand și ție să vezi un adevărat recital actoricesc în Last Train from Gun Hill.
Ai prins bine câteva aspecte care caracterizează filmele vechi și care le dau acel farmec aparte.
Fiindcă ai amintit de Scarlett O Hara, să zic și eu de o scenă, tot de la urmă, când scormonea ea prin grădină să găsească resturi de cartofi; și când s-a jurat că niciodată nu va mai permite să trăiască în sărăcie. Și scena ultimă: "Tomorrow is another day".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
