Acum cateva saptamani am salvat un pui e catlus dintr-un parc.sarmanul plangea dupa fratii lui.langa el era un puisor cu spatele mancat de viermi(cred ca il muscase un caine mai mare, pentu ca in acel parc sunt multi caini mari), iar pe acel catlus statea sbatanduse intre viata si moarte altul la fel c puitul meu. cel pe care l-am salvat eu era intr-un fel singurul supravietuitor.sarmanul...nu stiti cat de scumpic era! l-am luat in brate si ma privea de prca eram o zeita. a infipt gherutele in mine si s-a ghemuit in patura in care il tineam, privinduma si respirand usurat! cand l-am pus jos, langa caloriferul cald, era asa bucuros, dadea din codita si latra si el cum putea, incat toata familia mea a izbucnit in ras. i-am dat laptic si putina carnita de peste pe care le-a mancat imediat. apoi, mama l-a infasurat intr-o paturica ca pe un copilas mic si a adormit imediat. din pacate, micutul era un maidanez, si pentru ca eu locuiesc si cu bunicii mei, lor nu le-ar fi convenit sa il pastrez(chiar daca stau intr-o curte cu doua case si las fii tinut la mine, macar pana trecea iarna). de gura lor am fost nevoita sa-l duc inapoi in parc, de unde o alta fata l-a luat.chiar daca stiu ca e acum in siguranta, tot ma simt vinovata.cand ma privea, i-am promis ca voi avea grija de el si nu am putut mai mult. ce sa fac sa imi treaca supararea?

Daca tu cunosti fata care il are il poti vizita. Oricum ai facut o fapta buna, l-ai ajutat cum ai putut mai bine. Sa nu iti para rau. Acum cateva zile am vazut pe strada mea un catelus cu un picior rupt. I-am dat mancare si apa si am avut grija de el. Pana la urma au venit stapanii si l-au luat. Mi-e mila de aceste animale. Cand te gandesti ca unii fac un sport din lupta intre caini. Este inuman.

Exact in aceeasi situatie suntem si noi.Am salvat o catelusa (cred ca avea cam 4-5 zile )de la groapa de gunoi. Fara exagerare este cel mai frumos catel pe care l-am vazut(un pui de coker)!(noi, familia, ingrijim 5 caini in doua locatii). L-am donat unei familii si este foarte iubit (asta ma consoleaza ). Sper ca si al tau sa fi avut noroc cu acea fetita!

Gandeste ca totusi datorita tie a scapat cu viata ca l ai salvat de la moarte.Gandeste ca ai fost ca o mama iar el a fost puiul tau care m ai apoi a trebuit sa plece(,, sa si ia zborul"). poate intr o buna zi il vei mai revedea.

Incearca sa te intalnesti cu acea fata care a luat catelusul pentru a vedea cum se dezvolta si cred ca ar fi cel intelept sa stai de vorba si cu bunicii pe aceasta tema, pentru a afla ce temeri aveau ei de nu acepta sa adopti un caine maidanez.

Felicitari pentru aceasta fapta buna care ai facut-o luand catelusul acela.Multi oameni sunt impasibil si nu fac nimic pentru a ajuta animalele de pe strazi. Daca cunosti fata care l-a luat poti vorbi cu ea sa ii spui de ce nu l-ai putut tine si sa o rogi sa te lase sa-l vizitezi pentru ca tii la el.Asa a-ti putea sa-l cresteti impreuna, sa fiti doua mamici pentru el.
Daca nu o cunosti pe acea fata consoleaza-te cu faptul ca l-ai salvat de la moarte, cu toti intelegem ca nu ai putut face mai mult pentru el.Important ca el e acum in grija cuiva. Te pup:*