Am nevoie de niste fani twilight (cartile). La care i-a placut seria de volume? La care nu? Am nevoie de voi, pentru ca incerc sa fac o chestie. Multumesc mult si daca-mi raspundeti la intrebare, sa mai reveniti la ea, ca voi da eu niste commenturi cu niste intrebari. Multumescmult.

Mai astept cateva raspunsuri, dupa care vreau sa va pun cateva intrebari. Faza e ca eu am scris o carte. Si modurile in care m-am exprimat in ea, seamana mult cu twilight. Insa o tipa de la mine din scoala, care a scris o carte a spus ca nu-i tocmai buna. [Ei nu i-a placut nici Twilight]. Si mai sunt alte vreo 20 de persoane care mi-au spus ca e foarte buna, geniala chiar. Si vreau sa vad daca asta e faza cu twilightu si daca asta e motivul pentru care ei nu i-a placut cartea, pentru ca seamana. O sa postez diferite fragmente din ea, si va rog mult sa-mi spuneti parerea voastra, pentru ca vreau s-o public si e foarte important. Mersi mult de tot.

Orice poveste de dragoste are un început. Atunci când totul pare perfect, sau când pur si simplu nu-ţi dai seama ce e dragostea. Eşti doar un începător, care se îndreaptă cu paşi repezi către necunoscut, către viitor, auzind din vorbe îndepărtate că iubirea e frumoasă. Si totuşi, auzind asta de la nişte necunoscuţi care n-au iubit niciodată.
Viaţa mea se împarte în două: înainte de el, si după el. Dar ştii ce e cel mai rău? Că înainte de el, nu-mi mai amintesc nimic. De când el a apărut in viaţa mea, simt că trăiesc, că respir. Respirăm acelaşi aer, dar la ce bun, dacă nu ne iubim? Nu ne iubim. De ce? Nu ştiu, nu ştim. Nimeni nu ştie. Si dacă vreodată se va găsi vreun deştept care crede că stie, să-mi spună si mie. Oricum, eu tind să cred că din orgoliu. Cât înseamnă o vorbă bună, un compliment? De ce nu oferim complimente? Dar ne place să primim, nu? şi asta cred ca o facem, sau mai bine zis nu o facem, tot din orgoliu. Poate asa e si cu iubirea asta.
De felul meu sunt foarte orgolioasă, nici nu stiu de ce. Nu eu vreau să fiu aşa. Poate doar eu am o poveste de dragoste frumoasa, sau poate nici nu o am. Cine ştie?
Te iubesc. Nu pentru că iubirea e gratis, ci pentru că aşa imi spune inima. Când mă atingi, trec dincolo, trec în starea din care nimeni înafara de tine nu mă mai scoate; acolo unde suntem doar eu şi cu tine. A da! şi marea. Acolo, unde soarele răsare cand vi tu, tastând in mii de bileţele ' te iubesc', căut ând răspunsuri pentru fiecare intrebare, socotind de ce poţi iubi. adunând iubirea cu răbdarea, scazând ura.si.a da, mai sunt şi indragostita!
Pescaruşii zboară deasupra capetelor noastre, formând cercuri şi inimioara în aer, eliberând sentimente, dându-le frâu liber, să plece, să dispară, cautând un alfabet al nostru, care să fie şi al lor, cautând lumea noastră, încercând să intre în ea. Esuând. Încercând din nou, dându-se bătuti, fără dorinţa de răzbunare, fiind într-o permanenta stare de confuzie, iar tu, cu buzele ude şi moi, care-mi ating uşor vârful urechilor, imi repeţi în şoaptă 'te iubesc', apoi intrăm în mare si ne înecăm în ea, ne lăsăm dusi de val, pâna când cineva ne va aduce înapoi la mal.

Stii ce e poimaine, iubita mea? Tonul de superioritate din glas ii era evident. L-am sarutat usor, fara sa-i raspund. Nu stiam ce zi era. Mi-a zambit cu acel zambet superior, care era atat de frumos! Si-a dat seama ca nu am nicio idee. Ma bosumflam intotdeauna cand facea asa.
-Becca, vrei sa iesim la o prajitura? Mă intrebă cu zambetul pe buze, după cateva clipe de liniste.
-Acum? Intrebai putin confuza si oarecum socata. A dat din cap aprobator. Ce puteam sa zic? Nu? Bineinteles că mergeam. Da. Sigur.Dă-mi zece minute să mă schimb! A zambit.
Mi-am dat jos cămasa alba, in dungi pe care o aveam de cand lumea. Da, da, vechea mea cămasa albă. Veche si lungă. Mi-am tras repede perechea de pantaloni negrii pe mine, un tricou oarecare si un sfetăr verde subtire. M-am incăltat cu conversii verzi, mi-am pieptănat parul, si l-am prins in coadă. M-am dat in grabă cu dermatograf, si am mers la el, ca o elevă cuminte, care-si făcuse temele. Părea multumit, si mi-a zâmbit.
-Esti foarte frumoasa!
Asa ma enerva! Nu stiam ce vedea la mine, uneori aveam impresia ca e sarcastic!
-Mda, multumesc! Mergem? A zambit si mi-a deschis usa.
Afara, in parcarea din fata casei, era parcat Golful lui negru.Am urcat in el, pe locul din dreapta.Era atat de cald acolo.Il priveam fix.Mergea repede. Era putin incruntat, dintii ii avea inclestati si sprancenele lui stufoase pareau acum unite. Era incruntat si totusi buzele imi frematau de dorinta.
-Pot sa te sarut? L-am intrebat eu pe un ton lingusitor, ca o fetita cuminte careia nu-i puteai rezista.Si-a intors privirea si mi-a zambit cald.
-As vrea sa poti, raspunse el cu tonul de superioritate in glas, mai asteapta putin!
-Dar vreau! Vreau! Vreau! Vreau! Am inceput eu sa fac pe fetita rasfatata, prefacundu-ma suparata si ofticandu-ma. Staim ca voi reusi. Se apleca spre mine si ma saruta scurt cu buzele intre-deschise.
-Fetita rasfatata ce esti tu, Becca. M-am inrosit si am ridicat din umeri nevinovata.
Era atat de usor sa traiesc cu el, sa fim doar noi doi! Totul parea perfect. Mereu imi dadea ceea ce vroiam, mereu ma facea fericita. Iar eu, ce-i ofeream in schimb? Ma simteam aiurea. El imi dadea soarele, aerul, stelele si luna. El ma facea sa plutesc pe un nor, usurata, cu vise si stele, fara sa trebuiasca sa-l caut, pentru ca el era acolo, cu mine. El imi dadea putere, ma facea sa ma simt cea mai frumoasa si speciala femeie de pe Pamant. Cea mai importantă persoana din lume.
Zgomotul motorului se oprise de ceva timp, iar el mă astepta, cu privirea indreptata in directia mea.
-La ce te gandesti? Ma intrebă curios, cu un ton de seriozitate in voce, fara sa se miste. Asteptand ca eu sa-i povestesc.
-La nimic, am raspuns eu seaca, in timp ce coboram din masina. Nu-I puteam spune la ce ma gandeam. S-ar fi suparat. Si cu toate astea, stiam ca subiectul nu se incheie aici. Am asteptat cateva clipe scurte afara, pana sa coboare si el din masina. Am intrat impreuna in cofetarie, si l-am convins usor sa mergem la nefumatori.
Ne-am asezat la o masa intr-un colt, iar cand am intrat in cofetarie pot sa jur ca le-am auzit pe doua tipe susotind despre noi.Nu-l meritam, iar eu stiam asta. Stiam cat de bun e pentru mine si gandul acesta ma obseda.El si-a comandat o bere fara alcol, iar eu un suc de mere si o prajitura de ciocolata pe care am mancat-o impreuna. Nu am stat mult. Nu ma simteam bine stand acolo, cu atatea persoane in jurul meu, care se uitau insistent la noi. Cred ca am stat vreo patruzeci de minute, dupa care am plecat acasa.

-Victor eu.
-Ce e? Tu nu ai nimic, nu? Niciodată nu ai nimic! Dacă nu poţi vorbi cu mine despre asta, las-o baltă! Bine, Rebecca? Las-o aşa! Să ai o zi frumoasă!
Eram foarte, foarte nervoasă. îmi venea să explodez de furie. Nu mai era supărare si nici teamă. Era furie!

-Nu! Nu mă întrerupe! Lasă-mă să continui! Dădu din cap aprobator. Tu eşti atât de perfect, Victor! Eşti atât de frumos. eşti cea mai bună şi dulce fiinţa! îmi oferi totul. Luna si Soarele de pe cer, stelele. îmi oferi focul, apa, aerul si Pământul. Iar eu nu-ţi ofer nimic.
-Iubirea ta! Eşti atât de frumoasă, Becca! Mi-ar plăcea să te vezi cu ochii mei! Să vezi cât de frumoasă eşti. cât de placuta şi grozavă! Mi-e atât de greu să te văd aşa. să aud ce spui despre tine! Ai încredere în mine, da? Ai încredere în mine că eşti aşa cum îti spun eu că eşti! Vorbea atât de frumos, că îmi era greu să mă regasesc în cuvintele lui.
-Am încredere în tine. i-am spus cred că părând nesigură. Îmi zâmbi.

După câteva zile am mers la ziua lui Naomi, 3 Octombrie.Si-o ţinea la un club scump, de fiţe bineînţeles. Doar era Naomi. Acolo am cunoscut un băiat, Carl. Am stat cu el toată seara, era drăguţ şi ne-am inţeles bine. Am povestit despre muzica si filme. Nu ştiu cum îmi interpretase el vorbele, pentru că Victor nu era cu mine. Avea cină în familie şi nu reuşise să mă însoţească. Când am vrut să plec, Carl m-a condus până în apropierea casei iar când ne-am luat rămas-bun, m-a sărutat pe buze. Nu am spus nimic, eram prea socată, şi am plecat. Mă tot gândeam cum interpretase el asta. Am vorbit doar despre muzica şi carţi cu el, toata seara. Nu-i spusesem nimic de Victor, ce era sa zic, in mijlocul discuţiei, "eu am prieten"? Când am ajuns acasă, era cam 5 dimineaţa, m-am culcat îmbracată, eram mult prea obosită. Nu am dormit mult, pentru că pe la 9 Victor m-a sunat să vadă ce fac.M-am trezit şi nu am mai putut sa ma culc la loc.Mi-am facut niste oua fierte si le-am mancat cu un pahar de lapte.

-Era bolnav de inima?! Ha?! Si mie cand aveati de gand sa-mi spuneti asta, mama?! Cand o sa moara?!
-Am facut-o ca sa te protejam, Becca. Interveni Victor.
-Ca sa ma protejati?! Daca tata n-ar fi murit in accident ala nenorocit de avion, cand mi-ati fi spus? 1 Nu mi-ati fi spus, nu?!
-Emil nu a murit in accident.
-Ce? Cum. cum nu murise in ac- m-am inecat. In accident? Respiram greu.
-Murise. murise pe drum. Facuse infarct.

Eram sotie. Urma sa fiu mama. Ce putea fi mai frumos de atat? Era cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Eram studenta la actorie si mi se ofereau o gramada de sanse din toate partile. La fiecare castig de la care ma intorceam, o faceam fericita pentru ca il luasem. Visele mi se implineau. Jucam intr-un serial si urma sa joc intr-un film, un rol secundar. Nu conta ca era secundar sau principal. Conta ca jucam in el.Stii cum se spune. Nu exista roluri mici, exista doar actori netalentati. Puteam sa ma fac remarcata si daca jucam un rol nu neaparat principal. Eram buna, si cel mai important lucru era ca acum eram constienta de asta. Acum. Da. Pentru ca acum, stiam ca sunt cel putin la fel de buna ca restul. Trebuia sa termin cu copilariile pentru ca in curand voi fi mama.Voi fi cea mai fericita si cea mai buna sotie, cea mai buna mama de pe Pamant, si cea mai fericita femeie. Femeie. Femeie?

@Hinata, daca reusesc s-o public o sa postez pe TPU si o sa anunt.:*
Seamana cu Twilight la cum am descris si asa, ca la poveste nu prea seamana. Si multumesc din suflet. Mai astept pareri!

Si daca vreti sa va mai tin la curent cu cartea, intrati aici :
http://www.facebook.com/event.php?eid=193046864076627

Http://dimianmaria.blogspot.com/

Buna! Eu sunt fana twilight, imi plac foarte mult cartile,,, mult mai mult decat filmele

Eu, Eu! Iubesc Twilight

Eu am citit doar primele doua carti, insa mi s-au parut bunicele.Nu foarte bune, dar doua carti pe care se merita sa le citesti.8

Pai cartile au fost destul de interesante dar filmul a fost jalnic(parerea mea)

@MissBloodieMelancholieMarrie - Plictisitor. Prea simplu. Exagerări. O telenovelă fantasy. (off-topic: Scrisesem odată o povestire în care un demon a fost dat afară din iad pentru că îl blasfemia pe Diavol şi... ah ce vremuri )

Cu siguranță mă bag! Poți să mă întrebi orice

Heyy! Eu ador cartile Tilight

Imi place povestea ta.dar totusi e prea asemanatoare cu Twilight si asta nu prea place unor peroane (adica nu prea vor sa ociteasca pentru ca lise pare ca e aceeasi. aproximativ)...de altvel si mie. Totusi ai talent.ar trebui sa te concentrezi si sa creezi tu singura o poveste...cu vampiri daca te fascuneaza sau cu orice altceva.sigur iti va iesi ceva frumos

MissBloodie.sunt mare fana a cartilor Twilight.pot spune ca prima o stiu pe de rost Si astept fragmente din cartea ta Ca sa le citesc. posteazale

Eu sunt fan twilight si am citit cartile... daca ai intrebari din ele, as fi bucuroasa sa iti raspund

E absolut superb... poate seamana putin mai mult cu Twilight, dar e minunat...ar fi pacat sa nu o publici, daca ai un asa talent.Si daca o publici,sa nu uiti de noi, sa ne zici titlul si numele teu(al autoarei), pentru ca eu o sa o citesc cu siguranta.

Eu am citit cartile, dar de ceva timp. Daca te pot ajuta cu ceva...cu cea mai mare placere

Twillight sucks... filmu chiar e jalnic

Mie una mi-a placut muuuuuult!