Salut! Imi pare FOARTE rau.Ideea e ca oricate lacrimi ai varsa, din pacate, el NU se va mai intoarce inapoi vreodata.Dar a ajuns in raiul pisicutelor unde au mancarica buna, muzica divina si tot ce vor.Sigur ar vrea sa te vada fericita.Probabil in momentele grele din viata ta va veghea asupra ta,te va ghida si te va apara de pericole si de necazuri.Un motanel nou iti va readuce zambetul pe buze cu siguranta,DAR se va duce si el candva si vei trista din nou.
Daca ai poze cu motanelul tau uita-te la el,rememoreaza amintirile frumoase, cum il mangaiai, cum manca, cum se juca etc.Of, of...ce sa faci asa-i viata! Sa nu il uiti niciodata cat vrei trai. Oricum va veti revedea in rai cu siguranta! Te pup! :*
Ai dreptate in prima parte a raspunsului. Sper din suflet sa fie asa. El era ultimul din familie. L-am primit de la invatatorul meu avea o familie nu foarte mare... mama murise calcata, iar ceilalti frati probabil de batranete!
Nu il voi uita niciodata! A facut prea multe pentru mine, chiar daca a fost un motan - dar niciodata doar un simplu animal!
Multumesc pentru incurajari:* asa voi face >:d
Mersi pentru fundita! Sper ca te simti mai bine. Oricum nu vei trai o vesnicie, va veti revedea sau poate mai vine in visele tale. Oricum in memoria ta el e vesnic fiu. :*
Sper sa vina in visele mele, sa am impresia macar pe moment ca retraiesc anumite momente cu el. Multumesc:*
Chiar te ajuta cand iti iei un animal nou.Crede-ma.Te face sa uiti mai ales cand ii vezi cum se comporta.
Scumpa si eu am patit la fel. Insa cu o pasarica. Am crescut-o de cand era mica, in fiecare dimineata ma trezea ne jucam, apoi a murit. am plans dar m-am gandit ca acolo unde este este fericita si ma vegheaza tot timpul.
am mai avut si eu o pisica care s-a ratacit. era frumoasa, ne jucam si o iubeam foarte mult. Cand am vazut ca nu mai vine 2 zile acasa am inceput sa plang, dar m-am cosolat spunand ca probabil a gasit un loc mai bun.
Gandeste-te ca Dumnezeu are planuri mari cu el si de aia ti l-a luat de langa tine. Este fericit si nu are nevoie de nimic acolo
Si el cand era mai mic nu mai venise o saptamana aproape. Plansesem si am crezut ca i s-a intamplat ceva. Insa intr-o zi l-am vazut si eram foarte fericita! Acum doar il vizitez la "mormantul" aproape de casa sper ca sufletul lui este acolo sus si poate o sa il revad atunci cand merg si eu. Stii, l-am iubit enorm!
Toti am trecut prin asta..si eu am pus anul trecut o intrebare asemanatoare...m-a durut sufletul cand mi-am pierdut catelul, dar moartea face parte din noi...
In primul rand condoleanta. M-ai facut sa plang. Incearca sa-l uiti. Iati altul si o sa-ti treaca.
Si mie mi-a murit azi porcusorul de guineea il aveam din 2007 cum fac sa depasesc momentul oare?
Of... pai nu stiu, momentan incearca sa nu te mai gandesti la asta. Este, intr-adevar, dureros. Gandeste-te, de fapt, la ceea ce a fost pentru tine si citeste si raspunsurile celelalte de la intrebarea mea initiala. Pe mine m-au ajutat mult m-au incurajez si te incurajez si eu: viata merge inainte! El va ramane intotdeauna in sufletul tau!
Cateva zile doare, dar sigur, daca ati avut o relatie foarte apropiata, ii vei mai simti prezenta, pentru ca te-a parasit fizic, nu si sufleteste
În primăvara anului acesta mi-a murit câinele cu care am copilărit de cand eram mică.Tot timpul de Paște îl aduceam din grădină și stătea în curte cu noi în timp ce mâncam.În fiecare noiembrie spre decembrie eu cu tatăl meu îi pregăteam culcușul într-o încăpere unde ținem lemnele.Eu am fost la școală în timp ce el a murit și nu am suferit așa de mult, dar tot am vărsat câtva lacrimi. Înțeleg cum te simți! Am mai rămas cu doi câini și am uitat de el.Cumpără-ți altul și crește-l cum l-ai crescut pe cel care a murit. Poate vei găsi unul asemănător și atunci vei uita de celălalt.El a ajuns în Rai și te veghează, îți mulțumește pentru că ai avut grijă de el și pentru că l-ai iubit așa mult! Te va face să te simți bine, va avea grijă de tine de sus din Ceruri.Nu te mai uita la poze cu el, nu te mai gândi la el și dacă îți vei lua altul vei uita cu siguranță de el.
Asa am patit si eu. A murit cateaua bunicilor mei. In seara aceea am plans dupa ea. Am copilarit cu ea. Dar asta e viata. Gandeste-te la cilpele frumoase petrecute cu el si incearca cu timp sa uiti de el. Daca iti iei altul, cred ca te va afecta mai mult. Bafta!
Multumesc! Ai mare dreptate: "Daca iti iei altul, cred ca te va afecta mai mult."
Doar el va ramane in inima mea. Eu, de exemplu, nu prea as accepta sa fiu inlocuita
Nu poti face nimic sa treaca durerea, doar timpul care trece face ca ea sa nu fie asa de vie, dar intotdeauna iti vei aminti de el pentru ca a facut parte din viata ta, sfatul meu ca medic veterinar e sa lasi sa treaca un timp pana sa/ti iei alt animal de companie si in nici un caz daca e motan sa nu ii pui numele celui care nu mai e. Ar fi doar o stearsa copie a celui pe care l/ai iubit atat de mult si ar fi si nedrept fata de animalutul care va intra in viata ta. Sper ca te/am putut ajuta.
Daca o sa-ti iei un motan nou sper sa uiti de pierderea fostului...normal ca durerea nu o treaca imediat dar daca te atasezi putin de el curand o sa il si iubesti... Oricum imi pare rau ca ti-a murit motalumDAR di fericit VIata MERGE INAINTE
M-am gandit la asta si stiu ca as putea lua alt motan, insa relatia nu va mai fi aceeasi si cred ca m-ar durea mai tare, pentru ca mi-ar aminti de cel ce a fost, de faptul ca nu mai este cand am nevoie de el. A fost ca propriul copil... am avut grija multa de el si am stat prea mult langa el. Cand plecam de acasa o saptamana imi zicea mama ca el statea la mine in camera si se uita peste tot, de parca ma cauta deci nu as putea sa il inlocuiesc niciodata.
Multumesc pentru raspuns:*
Uite si eu am fost la fel ca tine acum cateva luni, dar acum am o pisicuta noua si o iubesc la fel ca pe motan si ea este pufoasa la fel ca el si este foarte scumpa lasa sa treaca putin timp si ia-ti un alt motan crede-ma si eu eram la fel ca tine!
Si eu am trecut prin asta dar eu am avut-o pe masa la motan si mia alinat durerea facand alti sa stii ca nici eu nici ea nu am mancat o saptamana, durerea o sa treaca dar mai greu
Si mie mi-a murit pisica joi spre vineri seara
o chema Tigra, avea 2 ani jumate si era maidaneza. a murit pentru ca a luat-o vantul de pe balustrada balconului meu, de la etajul 4.
sunt distrus si plang in continuu.
Si mie mi-a murit motanelul, si eu eram plecata, nu mai manca de doua zile si ziua urmatoare mama mea urma sa mearga la veterinar cu el, si a doua zi m-am trezit de dimineata sa aflu ce a rezolvat, cand colo ea imi da vestea : il gasise dimineata cu ochii deschisi si boticul deschis, am fost si inca sunt distrusa, am plans doua ore in hohote si as mai fi plans dar trebuia s-o ajut pe sora mea cu ceva si m-a mai distras putin, apoi am iesit in parc si erau acolo pisicute de donat, pe loc m-a luat plansul, imi vine sa plang intruna, azi noapte am ajuns acasa si el nu a mai fost la usa sa ma intampine cum o facea de obicei cand veneam de undeva, e asa pustie casa fara el, il aveam de 9 ani, era ca un membru al familiei, si mama mea e suparata si cand vine vorba de el ii vine sa planga, chiar era un motanel deosebit, cand il atingeam pe spate facea rrrr, statea la poze, il luam in brate si statea, nu zicea nimic, se culca peste tot, pe monitor, pe televizor, pe pat, pe jos, iarna dormea in plapuma colacel, e al doilea motanel care imi moare, primul mi-a murit in brate, si apoi l-am avut pe asta. Nu-mi vine sa cred ca a murit, de 9 ani il aveam, parca inca astept sa vina sa-l mangai, era un motanel care manca de toate, nu pot accepta ca a murit, e prea mare durerea, si parca odata cu moartea lui imi dau seama ca am pierdut multe in viata : tatal meu, celalalt motanel, bunica mea, fratii sunt plecati departe ii vad doar o data pe an, prietenii si ei au cam uitat de mine, plus alte probleme pe acasa datorii mari, el era alinarea mea, cand plangeam venea langa mine cu o mocutza suparata, chiar nu inteleg ce am facut sa merit atata suferinta, si incercari nu le pot numi ca au fost prea multe, deci nu inteleg, aproape in fiecare seara plang dupa el, altii ar spune ca sunt nebuna, dar cand te atasezi foarte mult de un animalut asa se intampla, nu stiu cum o sa pot trece pest asta, e prea mult pentru mine, mereu am mers mai departe dar acum chiar nu stiu, off, as vrea sa fie totul un vis si sa ma trezesc la realitate cu el langa mine, off statea cu mine noaptea cand invatam la examene.off... Mi-as lua altul, ca sa nu mai fie casa asa pustie, dar mi-e frica sa nu moara iar si sa sufar din nou, mai mult...
Of, mi-au dat lacrimile cand am citit! Sa nu asculti parerea celorlalti. Stiu ca te-ai atast de el si cand vei mai creste, si eu la randul meu, va trebui sa realizam ca daca luam un animalut, trebuie sa avem grija de el si sa profitam de faptul ca este langa noi in fiecare zi. Sa nu il ignoram niciodata, pentru ca cine stie cat traim atat noi, cand si el.
Au trecut cateva luni de la moartea lui, dar ori de cate ori pot, ma tot gandesc la el. Si imi este extrem de dor de el a fost o parte din mine care s-a dus... si stii cum ma linistesc eu? Ma gandesc ca el este acolo, in Rai, impreuna cu bunicii mei. Si ma asteapta si il voi intalni acolo cand imi va fi randul. Apoi, in fiecare zi dupa ce vin cu prietenul meu de la scoala, merg printre blocuri si vad pisici multe. Nu ma intereseaza daca au probleme (gen ca sunt slabe, fara coada sau un piciorus) - desi nu prea am intalnit. Dar in schimb ma duc usor la ele si incerc sa le ating. Dupa ce vin la mine inchid ochii si imi imaginez ca il simt pe EL si le mangai, le vorbesc si imi mai trece durerea pe moment. Vezi tu, el a fost primul meu animalut. Si durerea va fi eterna in inima mea. Nu ma pot obisnui ca nu mai este langa mine
Dumnezeu sa il odihneasca pe al tau! Si sper ca ai avut rabdare sa citesti!