Buna, am o problema care ma framanta de ceva timp si care nu ma lasa noaptea sa dorm fara sa ma simt vinovata sau sa vars lacrimi. Anul trecut in vara am luat 9 catelusi de la bunica mea, pentru ca ii nascuse cateaua ei si nu putea sa ii tina, asa ca eu si parintii mei i-am luat la noi. Multi dintre acestia au plecat spre casute iubitoare, unul din ei a devenit cainele nostru si mai ramasesera doi, o fetita si un baiat. Ajunsesera la varsta de 4-5 luni (destul de mari) si eu am considerat ca ii pastram si pe ei. Aveau fiecare un nume si erau toti iubiti. Pana intr-o zi, cand cei doi ramasi "au fugit" de acasa, mi-a parut foarte rau pentru ca ii adoram. M-am impacat cu ideea si mi-am crezut parintii, pana in luna martie a acestui an, cand ma plimbam intr-o dimineata pe faleza orasului si sare plina de fericire cățelușa mea care "fugise de acasa". Aici mi-am dat seama, i-au abandonat pe amandoi pe strazi, au putut sa lase doua suflete la voia intamplarii, nu am putut sa cred asa ceva pana nu mi-au marturisit. I-au luat si i-au lasat la marginea orasului...De atunci cand pot ii duc mancare catelusei pentru ca doar pe ea am gasit-o, insa nu pot sa accept, plang si ma consum in fiecare seara si imi imaginez cum a fost pentru ei, niste puisori, sa se descurce singuri pe strazi... Acum catelusa a devenit mama si chiar nu stiu ce as putea sa fac, acasa nu pot sa o iau, si nimeni nu o vrea. Nu mai pot sa traiesc cu vina asta. Ce as putea sa fac? Cu parintii am rarit-o pentru ca au facut lucrul care ma dezamageste cel mai mult pe lumea asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook