Nici mie nu imi place chestia cu mancatul si nu cred ca place la nimeni, dar asta este realitatea, s-au intamplat si se vor mai intampla cazuri dinacestea. Cand acest lucru nu il poti modifica cu exceptia daca te ai afla la momentul si locul potrivit nu trebuie pui asa de mult la suflet. Acum depinde si ce varsta ai, asta mi se intampla si mie cand eram mic, imi placeau puii de gaina si plangeam cand erau mancati. Deci daca esti asa mica cum cred eu vei ajunge o persoana matura cu calitati deosebite, ai invatat din legea junglei si nu o vei aplica in viata.
Ka2 ai iteles gresit catelul nu ete al meu iar pisica nu am adus-o acasa i-am dat-o unei vecine poate acum intelegi...
Elly4all mai completez si iti voi spune si eu povestea mea. Eram mic numai tin minte cati ani aveam. Imi placeau puii de gaina cel mai mult. Intr-o vara o closca a facut vreo 10 pui, mie imi placea de unul, era mai diferit ca ceilalti, era mai trist nu jucaus si energic cum erau ceilalti. Intr-o zi cand closca a plaecat cu puisorii pe valcea dupa viermisori, am oprit acel puisor asa ma joc cu el. Seara nu s-au mai intors nici closca nici puisorii. Acel puisor l-am numit Singurel, era singurul printre gaini si pui mai mari, in fiecare seara il luam in casa intr-o ladita, il tineam in palme tot timpul, pur si simplu ca copil eram fericit mai mult in compania lui decat a celorlati copii. Intr-o seara bunica mea aluat decizia ca ar fi timpul sa nu il mai tin in casa si a pus lada cu el afara. A doua zi cand m-am trezit si m-am dus la el nu l-am mai gasit in viata. Era acolo intr-un colt nemiscat. Poate a murit de singurate. Din asta ca si din multe altele petrecute in copilarie am invatat sa repect omul indiferent de modul lui de a vedea lucrurile si sa ii fiu prieten. Prietenia poate veni tocamai de acolo unde nu cauti, unde nu te astepti.
Din ce inteleg eu, problema este ca ai un caine. Nici nu trebuia sa iei in calcul varianta asta, sa aduci pisicute acasa! Iar daca le-ati lasat afara, de ce le-ati mai adus acolo?
Draga, daca iau placut ata de mult, nu poti condamna catelusa.noua ne plac atat de multe ca nu ne mai oprim ba avem si justificari.pai. trebuie sa intelegem. fistecare cu placerile lui.se mai lingea si pe bot? asta deja e sfidare.colegelor tale le spui asa; fetelor stiti puii aceia de pissica dragalasi, pufosi.au murit saracii.nu da amanunte. nu mai rasuci cutitul in rana.
Buna,
Punte-te in situatia catelusei, care si ea trebuia sa supravietuiasca, mai ales ca avea catelusi! In primul rand s-a gandit la ea si la puii ei, apoi la celelalte animale!
Animalele nu sunt ca oamenii! Ele omoara pentru a manca, pentru a supravietui... oamenii omoara de placere sau pentru bani!
Animalele nu se mananca una pe cealalta, ma refer la reprezentanti ai aceleiasi specii. In schimb oamenii omoara alti oameni...
Daca ai vazut o asemenea scena (goraznica dupa parerea mea), imi pare rau pentru tine! Ai fi putut interveni!
Daca doar ai vazut finalul, nu ai pierdut nimic!
Tu poate nu ai suferit NICIODATA de foame... si iti urez sa nu simti asta niciodata pe pielea ta!
Acum am sa-ti dau o explicatie: foamea, te face uneori, ca absolut tot ce vezi, sa vezi numai mancare!
Imagineaza-ti acum:
Esti flamanda... nu mai vezi nimic de foame... tot ce misca in jurul tau se transforma brusc in fripturi umblatoare, in paini care sar... etc... mintea incepe sa o ia razna...
Poate in mod normal, catelusa respectiva nu s-ar fi atins de puii de pisica... Dar foamea a fost mai puternica decat sentimentul ei de mila fata de pisoi...
Cand ma uit la emisiunile de la Animal Planet, si vad cum o femela rechin care care 40 de pui nenascuti, dupa zile intregi de foame gaseste si vaneaza o foca... de cine sa ai mila intai?
Asa este si cu acea catelusa si cu puii de pisica...
Acum vine intrebarea:
Daca ai vazut acei pui de pisica, impreuna cu colegele tale, de ce nu a ramas una dintre voi langa pisoi si restul sa fi mers dupa un ajutor?
Poti sa le dai vestea colegelor tale... nu cred ca vor plange prea tare...
Nu te mai framanta pentru acei pisoi... Au contribuit la scaparea vietii acelor viitori catelusi... Au facut un lucru bun...
Daniela