martia asta se împlinesc 4 ani de la moartea Rozicăi, (avea 11 ani cand a murit), o pechineza alba foarte desteapta.
Numai când aud de ea plâng, iar noaptea îmi vine sa tip.
In prezent o am pe fiica ei Lissa care are 4 ani si 7 luni, si pe nepoata sa tot Rozica, de 4 luni.
Cum sa fac sa nu mi mai fie atât de dor de ea? Si acum cand scriu nu ma pot abține sa nu plâng, a început sa mă doară si capul.
Funda...

Incearca sa mergi la un psiholog. Este anormal sa suferi atata timp dupa moartea unui animal, ba chiar si dupa moartea unui om. Probabil ai suferit o tulburare psihica la moartea ei si ai ramas cu sechele psihice severe. Un psihiatru te poate ajuta sa depasesti trauma, sa duci o viata normala si sa nu mai suferi disproportionat de mult. Nu mai amana, exista riscul ca la moartea unei rude sau a unui prieten (care te va durea de o mie de ori mai mult) sa te adancesti intr-o psihoza fara iesire.

Am 14 ani, si nu stiu de ce, la moartea unui om sau unei rude nici măcar nu mă întristez. Îmi plac animalele foarte mult cred ca de aceea, si nu cred ca ar fi nevoie chiar de un psiholog, cum am spus, animalele îmi plac extrem de mult, si mai ales ca eu a trăit cu ea... Dar iti dai seama ca nubplang chiar DE FIECARE DATA când aud de ea.