Deci cumperi un biberon de la farmacie si el dai lapte de la alimentara din ala la punga sau orice lapte ai tu. trebuie sa le dai sa manance din 4 in 4 ore, dar acum asta e le dai si tu cat poti, dar sa fie cel putin de vreo 5 ori pe zi. sunt doar 2 asa ca nu o sa fie prea greu. ii pui intr-o cutie de carton sau ce ai tu pacolo, cu niste carpe, o paturica ceva pentru ca trebuie sa stea la caldurica, in mod normal mama le tine de cald. ziua ai grija sa nu stea la soare ca fac insolatie si pot sa moara. daca mai ai intrebari intreaba-ma. si nu te speria, am avut grija de 4 catelusi tot la fel nici nu le dadusera ochii si au supravietuit.
Doamne ajuta!
Ce iti mai face pisicuta? E bine?
Da, mai traieste, e binisor, chiar nu zici ca e atat de bolnava.
Gasesti aici sfaturi profesioniste : http://www.animalutul.ro/......nat-/1857/
Încearcă cu o seringă, plină cu lapte. La fel cum a spus și @Dollicious. Știu și eu asta de la un motănel pe care l-a adus un coleg la școală și i-am dat lapte cu seringa.
Buna, am avut si eu cazuri asemanatoare(cu pisici) si le-am dat lapte dintr-o seringa.Impingi din seringa incet, sa nu se inece! Bafta!
De obicei, căţeii sunt numiţi orfani atunci când mama lor nu poate avea grijă de ei. Printre cauze se pot număra fie lipsa laptelui – o boală numită agalactie, fie anumite probleme comportamentale sau psihologice. Mai rar, mama poate lipsi din cauza complicaţiilor care au avut loc la naştere sau poate fi chiar moartă. Unii căţei pot atinge vârsta de câteva săptămâni înainte ca mama lor să devină incapabilă să aibă grijă de ei. Creşterea cu succes a căţeilor orfani necesită un program strict într-un mediu sigur şi sănătos. Principiile creşterii unui căţel orfan nu sunt deloc diferite de cele ale îngrijirii unui întreg cuib (a mai multor căţei). În majoritatea cazurilor, nu rămâne orfan doar un singur căţel, ci mai mulţi. Creşterea căţeilor în absenţa mamei este o activitate extrem de solicitantă, dar foarte recompensatoare. Este posibil să creşti un grup de căţei nou-născuţi cu acelaşi succes cu care această activitate este împlinita de mama naturală. Pentru a duce la final delicata misiune, trebuie luate în considerare mai multe aspecte.
Hrana şi înţărcarea
Căţeii sănătoşi sunt grăsuţi, viguroşi, calzi, tăcuţi şi dorm majoritatea timpului; cei bolnavi au un tonus muscular slab, iniţial sunt agitaţi şi plâng. Dacă nu sunt asistaţi de un medic, devin slabi, tăcuţi şi sunt în pericol de moarte.
În mod normal în primele 12 ore de la naştere căţeii trebuie să se hrănească de la mama lor, pentru a ingera colostru (lapte matern secretat timp de câteva zile după naşterea copilului, care formează prima hrană a sugarului). În primele 24 de ore de viaţă căţeii asimilează anticorpi doar din acest lapte. Dacă mama stă liniştită şi permite căţeilor să se hrănească, munca crescătorului scade considerabil. În câteva zile ar putea decide că este capabilă să-şi îngrijească puii.
Nutriţia adecvată este întotdeauna prima grijă în creşterea căţeilor "cu biberonul". Dacă mama nu este capabilă să îşi hrănească puii, aceştia pot fi hrăniţi cu biberonul sau cu tubul. Biberoanele sunt preferate hrănirii cu ajutorul tubului, deoarece metoda din urmă necesită un curs de pregătire în prealabil (administrarea incorectă poate duce la sufocare). Deşi riscantă, hrănirea prin tub este garantată la căţeii care nu se pot hrăni de la mama lor. Unii îngrijitori de canişă au devenit experţi la hrănirea prin tub şi o preferă deoarece pot administra cu exactitate cantitatea de formulă necesară. Dar, în majoritatea cazurilor se recomandă hrănirea cu biberonul. Căţelul trebuie să stea întins pe burta când este hrănit, nu pe spate, exact ca şi în cazul bebeluşilor. Formulele de lapte gata preparate găsite în comerţ au ingredientele nutriţionale necesare căţeilor orfani. Formulele de lapte pregătite în casă sunt, de asemenea valabile. Deşi nu sunt perfect calculate din punct de vedere nutriţional, pot fi folosite câteva zile timp în care se va încerca procurarea formulelor comerciale. Esbilac şi Puppylac sunt mărci cunoscute de înlocuitori de lapte. Nu comparaţi laptele de vacă sau de capră cu un înlocuitor de lapte pentru căţei de mai buna calitate. Nu sunt echivalente. Nu le daţi albuş de ou crud, deoarece se poate produce un deficit de biotină, din cauza unei enzime pe care o conţine. Enzima este distrusă prin gătire. Mierea poate conţine o bacterie ce poate fi fatală căţeluşilor. Indiferent de formula de lapte folosită, faceţi o cantitate suficientă doar pentru o zi şi păstraţi-le în frigider. Spălaţi sticlele şi suzetele biberoanelor, sau tubul de hrănire, încălziţi laptele într-o oală cu apă până la 36-37ºC înainte de hrănire. Căţeii trebuie ajutaţi să refuleze în timpul şi după masă. Ţineţi-i drepţi sau pe umăr şi mângâiaţi-i pe spate. Hrănirea trebuie făcută cu atenţie pentru a evita aspirarea aerului şi astfel sufocarea.
În cazul în care folosiţi metoda de hrănire prin tub, înlocuiţi-o de 2-3 ori pe zi cu biberonul, pentru a satisface reflexul de supt al căţeilor.
Asta ar trebui să scadă tendinţa căţeluşilor de a se suge între ei şi de a-şi cauza răni. În primele 48-72 ore de viaţă trebuie hrăniţi la fiecare două ore. În restul primei săptămâni la fiecare 3 ore în timpul zilei sau din 2 – 4 ore în timpul nopţii. În a doua săptămână mesele au loc la intervale de 4 ore în timpul zilei şi de 6 ore în timpul nopţii. În cea de-a treia săptămână pot fi hrăniţi cu piure special pentru căţei de 3 ori pe zi şi cu biberon.
Înlocuitor de lapte de urgenţă
1 cană de lapte( de vacă sau de capră)
1 linguriţă de sare de masă
3 gălbenuşuri
1 lingură de ulei de porumb de masă
1/4 de lingură de vitamine
Preparaţi piureul amestecând 2 căni de mâncare solidă pentru căţei cu 375 ml de înlocuitor de lapte lichid şi umpleţi mixerul cu apă fierbinte. Amestecul trebuie să ia forma cerealelor cu lapte pentru copii ( această cantitate este suficientă pentru 6-8 căţei de talie medie). Până în săptămâna a 4-a căţeii sunt hrăniţi cu acest piure de 4-5 ori pe zi, iar cantitatea de lapte din biberon trebuie să scadă. Masa de la miezul nopţii poate fi redusă sau eliminată complet. Până la vârsta de 6 săptămâni vor ajunge sa fie alimentaţi doar cu mâncare solidă. Împărţiţi necesarul de calorii zilnice în 6-12 mese cerute de vârsta lor. Un căţel de ½ de kg va consuma aproximativ 30 de ml de mâncare. Majoritatea formulelor de lapte conţin aproximativ 60 de calorii/30 de grame, ceea ce înseamnă că un căţel de 500 de grame va consuma aproximativ 30 de calorii într-o zi. Acesta este doar un indicator, dar este de preferat să îi hrăniţi de mai multe ori pe zi în cantităţi mai mici, decât rar şi mult. Dacă nu iau în greutate, catelusii au nevoie de mai multă mâncare. Dacă fac diaree se poate să fie hrăniţi prea mult. Cântăriţi fiecare căţel în parte de cel puţin o dată pe zi în primele 10 zile şi de 3-4 ori pe săptămâna în următoarele 10 zile. Neputinţa de a lua în greutate marchează, in general prima etapă a bolii la animalele tinere.
Igiena
Câinii nou-născuţi nu sunt capabili să urineze sau să aibă un tranzit intestinal pe cont propriu. Le lipsesc muşchii necesari care să le permită controlul asupra acestor funcţii. Căţelul trebuie să fie stimulat să îşi facă nevoile fiziologice. În mod normal, de acest lucru se ocupă căţeaua – prin lingerea zonei anale. Căţeii orfanii trebuie stimulaţi manual, de către crescători, după fiecare masă. Din fericire aceasta se face foarte uşor cu ajutorul unei mingii sau a unui prosop moale din bumbac care se umezeşte cu apă caldă şi se freacă de zona anală. În doar câteva minute căţelul va elimina. În funcţie de organismul lor căţeii pot reacţiona la această metodă înainte sau după ce au mâncat. Pentru a le menţine sănătatea, încercaţi în ambele momente. Vor avea nevoie de aceste stimulări până la vârsta de 3 săptămâni, când muşchii intestinali li se vor întări. După ce îi curăţaţi vă puteţi odihni până la următoarea masă. Ţineţi evidenţa fiecărei urinări şi defecări ale căţeluşilor. Verificaţi urina şi fecalele de semne de boală. Urina trebuie să fie galben-pală sau albă. Daca este galben închis sau portocalie, căţelul nu este hrănit îndeajuns. Nu măriţi cantitatea de mâncare pentru o masă. Nu îl hrăniţi mai mult dintr-o data, ci hrăniţi-l mai des. Scaunul trebuie să fie maro închis, sau deschis şi parţial format. Culoarea verde indică o infecţie, iar scaunul prea închegat înseamnă că formula de lapte nu este suficientă. La fel, dacă scaunul este închegat, trebuie hrănit mai des. Se poate întâmpla ca un căţel sa fie hrănit prea mult, dar nu prea des. Prea multă hrană cauzează balonare, gaze şi chiar sufocare.
Temperatura şi umiditatea
Pentru a fi sănătoşi căţeii au nevoie de o anumită temperatură. Căţeii tineri nu îşi pot conserva căldura corporală şi nici nu pot tremura pentru a crea căldură. Pentru a-i ajuta să rămână la temperatura corporală potrivită, furnizaţi-le surse de căldură artificială, cum ar fi un incubator, pernuţe cu apă caldă, sau un bec. Indiferent de sursa de căldură este important să nu îi ardeţi sau să nu îi încălziţi prea mult. Monitorizaţi temperatura. Un bec de 25 de waţi suspendat într-un capăt al cutiei va degaja suficientă căldură. Dacă folosiţi pernuţe calde trebuie să fiţi atenţi la cazul în care căţeii sunt prea slăbiţi să se îndepărteze de ele şi se ard, ar fi indicat să le înveliţi în piele de oaie sau într-un prosop gros.
În prima săptămână temperatura aerului trebuie menţinută la 30ºC şi umiditatea relativă la 55-65%. Apoi poate fi redusă treptat până la 24-25ºC sau chiar la temperatura normală a camerei. Vă puteţi da seama cu uşurinţă dacă prezintă disconfort termic deoarece vor dormi înghesuiţi in condiţii de frig sau distanţaţi dacă le este prea cald. Dacă stau unii lângă alţii le este bine. Căţeii hipotermici trebuie încălziţi peste 2-3 ore la o temperatură de 36º înainte de hrănire, aceştia trebuie să atingă temperatura corporală normală. Umiditatea trebuie menţinută la un nivel confortabil pentru oameni. Pentru a spori umiditatea plasaţi un prosop umed deasupra cutiei. Niciodată să nu creşteţi căţeluşi la subsol, sau într-o zonă cu mucegai. Acest tip de umezeală constantă conduce la infecţii respiratorii. Controlul asupra temperaturii este mai important decât cel asupra umidităţii.
Mulţi căţei orfani riscă să contacteze boli infecţioase, mai ales cei care nu au apucat să primească din colostrul mamei lor. Colostrul, care este secretat in primele 24 de ore de la naştere, este extrem de bogat în anticorpi, iar căţeii care consumă colostrul îşi întăresc sistemul imunitar împotriva multor boli. Acei căţei care nu s-au hrănit cu colostru au o imunitate scăzută. Din cauza imunităţii scăzute vaccinarea este foarte importantă. Unii veterinari recomandă vaccinarea căţeilor orfani de la vârste foarte fragede. Deparazitarea regulată este recomandată de medicii veterinari, după cum urmează: la 2 săptămâni începerea tratamentului; repetare din două în două săptămâni până la vârsta de 8 săptămâni şi supuşi la un control lunar pentru prevenirea viermilor de inimă şi a paraziţilor intestinali. Folosirea timp de un an a unui produs medicamentos care previne viermii de inimă şi pe cei intestinali scade riscul paraziţilor. Dacă nu folosiţi un asemenea produs, faceţi deparazitarea din 2 în 2 săptămâni până la vârsta de 8 săptămâni, iar după aceea o dată pe lună până la vârsta de 6 luni.
Doctorii sugerează noilor proprietari ai căţeilor să obţină istoricul deparazitărilor pentru a decide dacă este necesară deparazitarea adiţională.
Hrana şi socializarea
Căţeii au nevoie de stimulare fizică şi mentală. Dacă au frăţiori se stimulează între ei prin jocuri. După ce îi hrăniţi, jucaţi-vă cu fiecare căţeluş în parte. Au nevoie de îngrijire şi afecţiune pentru a prospera. Este important pentru căţel să aibă parte de interacţiune cu membrii familiei. Amintiţi-vă că este încă mic şi are nevoie de multă atenţie. Treptat va trebui să le faceţi cunoştinţă cu zgomote, oameni noi, animale, etc.
Socializarea timpurie şi reuşita în a face căţelul să se simtă în siguranţă în mediul înconjurător ajută în prevenirea viitoarelor probleme.
De obicei, căţeii sunt numiţi orfani atunci când mama lor nu poate avea grijă de ei. Printre cauze se pot număra fie lipsa laptelui – o boală numită agalactie, fie anumite probleme comportamentale sau psihologice. Mai rar, mama poate lipsi din cauza complicaţiilor care au avut loc la naştere sau poate fi chiar moartă. Unii căţei pot atinge vârsta de câteva săptămâni înainte ca mama lor să devină incapabilă să aibă grijă de ei. Creşterea cu succes a căţeilor orfani necesită un program strict într-un mediu sigur şi sănătos. Principiile creşterii unui căţel orfan nu sunt deloc diferite de cele ale îngrijirii unui întreg cuib (a mai multor căţei). În majoritatea cazurilor, nu rămâne orfan doar un singur căţel, ci mai mulţi. Creşterea căţeilor în absenţa mamei este o activitate extrem de solicitantă, dar foarte recompensatoare. Este posibil să creşti un grup de căţei nou-născuţi cu acelaşi succes cu care această activitate este împlinita de mama naturală. Pentru a duce la final delicata misiune, trebuie luate în considerare mai multe aspecte.
Hrana şi înţărcarea
Căţeii sănătoşi sunt grăsuţi, viguroşi, calzi, tăcuţi şi dorm majoritatea timpului; cei bolnavi au un tonus muscular slab, iniţial sunt agitaţi şi plâng. Dacă nu sunt asistaţi de un medic, devin slabi, tăcuţi şi sunt în pericol de moarte.
În mod normal în primele 12 ore de la naştere căţeii trebuie să se hrănească de la mama lor, pentru a ingera colostru (lapte matern secretat timp de câteva zile după naşterea copilului, care formează prima hrană a sugarului). În primele 24 de ore de viaţă căţeii asimilează anticorpi doar din acest lapte. Dacă mama stă liniştită şi permite căţeilor să se hrănească, munca crescătorului scade considerabil. În câteva zile ar putea decide că este capabilă să-şi îngrijească puii.
Nutriţia adecvată este întotdeauna prima grijă în creşterea căţeilor "cu biberonul". Dacă mama nu este capabilă să îşi hrănească puii, aceştia pot fi hrăniţi cu biberonul sau cu tubul. Biberoanele sunt preferate hrănirii cu ajutorul tubului, deoarece metoda din urmă necesită un curs de pregătire în prealabil (administrarea incorectă poate duce la sufocare). Deşi riscantă, hrănirea prin tub este garantată la căţeii care nu se pot hrăni de la mama lor. Unii îngrijitori de canişă au devenit experţi la hrănirea prin tub şi o preferă deoarece pot administra cu exactitate cantitatea de formulă necesară. Dar, în majoritatea cazurilor se recomandă hrănirea cu biberonul. Căţelul trebuie să stea întins pe burta când este hrănit, nu pe spate, exact ca şi în cazul bebeluşilor. Formulele de lapte gata preparate găsite în comerţ au ingredientele nutriţionale necesare căţeilor orfani. Formulele de lapte pregătite în casă sunt, de asemenea valabile. Deşi nu sunt perfect calculate din punct de vedere nutriţional, pot fi folosite câteva zile timp în care se va încerca procurarea formulelor comerciale. Esbilac şi Puppylac sunt mărci cunoscute de înlocuitori de lapte. Nu comparaţi laptele de vacă sau de capră cu un înlocuitor de lapte pentru căţei de mai buna calitate. Nu sunt echivalente. Nu le daţi albuş de ou crud, deoarece se poate produce un deficit de biotină, din cauza unei enzime pe care o conţine. Enzima este distrusă prin gătire. Mierea poate conţine o bacterie ce poate fi fatală căţeluşilor. Indiferent de formula de lapte folosită, faceţi o cantitate suficientă doar pentru o zi şi păstraţi-le în frigider. Spălaţi sticlele şi suzetele biberoanelor, sau tubul de hrănire, încălziţi laptele într-o oală cu apă până la 36-37ºC înainte de hrănire. Căţeii trebuie ajutaţi să refuleze în timpul şi după masă. Ţineţi-i drepţi sau pe umăr şi mângâiaţi-i pe spate. Hrănirea trebuie făcută cu atenţie pentru a evita aspirarea aerului şi astfel sufocarea.
În cazul în care folosiţi metoda de hrănire prin tub, înlocuiţi-o de 2-3 ori pe zi cu biberonul, pentru a satisface reflexul de supt al căţeilor.
Asta ar trebui să scadă tendinţa căţeluşilor de a se suge între ei şi de a-şi cauza răni. În primele 48-72 ore de viaţă trebuie hrăniţi la fiecare două ore. În restul primei săptămâni la fiecare 3 ore în timpul zilei sau din 2 – 4 ore în timpul nopţii. În a doua săptămână mesele au loc la intervale de 4 ore în timpul zilei şi de 6 ore în timpul nopţii. În cea de-a treia săptămână pot fi hrăniţi cu piure special pentru căţei de 3 ori pe zi şi cu biberon.
Înlocuitor de lapte de urgenţă
1 cană de lapte( de vacă sau de capră)
1 linguriţă de sare de masă
3 gălbenuşuri
1 lingură de ulei de porumb de masă
1/4 de lingură de vitamine
Preparaţi piureul amestecând 2 căni de mâncare solidă pentru căţei cu 375 ml de înlocuitor de lapte lichid şi umpleţi mixerul cu apă fierbinte. Amestecul trebuie să ia forma cerealelor cu lapte pentru copii ( această cantitate este suficientă pentru 6-8 căţei de talie medie). Până în săptămâna a 4-a căţeii sunt hrăniţi cu acest piure de 4-5 ori pe zi, iar cantitatea de lapte din biberon trebuie să scadă. Masa de la miezul nopţii poate fi redusă sau eliminată complet. Până la vârsta de 6 săptămâni vor ajunge sa fie alimentaţi doar cu mâncare solidă. Împărţiţi necesarul de calorii zilnice în 6-12 mese cerute de vârsta lor. Un căţel de ½ de kg va consuma aproximativ 30 de ml de mâncare. Majoritatea formulelor de lapte conţin aproximativ 60 de calorii/30 de grame, ceea ce înseamnă că un căţel de 500 de grame va consuma aproximativ 30 de calorii într-o zi. Acesta este doar un indicator, dar este de preferat să îi hrăniţi de mai multe ori pe zi în cantităţi mai mici, decât rar şi mult. Dacă nu iau în greutate, catelusii au nevoie de mai multă mâncare. Dacă fac diaree se poate să fie hrăniţi prea mult. Cântăriţi fiecare căţel în parte de cel puţin o dată pe zi în primele 10 zile şi de 3-4 ori pe săptămâna în următoarele 10 zile. Neputinţa de a lua în greutate marchează, in general prima etapă a bolii la animalele tinere.
Igiena
Câinii nou-născuţi nu sunt capabili să urineze sau să aibă un tranzit intestinal pe cont propriu. Le lipsesc muşchii necesari care să le permită controlul asupra acestor funcţii. Căţelul trebuie să fie stimulat să îşi facă nevoile fiziologice. În mod normal, de acest lucru se ocupă căţeaua – prin lingerea zonei anale. Căţeii orfanii trebuie stimulaţi manual, de către crescători, după fiecare masă. Din fericire aceasta se face foarte uşor cu ajutorul unei mingii sau a unui prosop moale din bumbac care se umezeşte cu apă caldă şi se freacă de zona anală. În doar câteva minute căţelul va elimina. În funcţie de organismul lor căţeii pot reacţiona la această metodă înainte sau după ce au mâncat. Pentru a le menţine sănătatea, încercaţi în ambele momente. Vor avea nevoie de aceste stimulări până la vârsta de 3 săptămâni, când muşchii intestinali li se vor întări. După ce îi curăţaţi vă puteţi odihni până la următoarea masă. Ţineţi evidenţa fiecărei urinări şi defecări ale căţeluşilor. Verificaţi urina şi fecalele de semne de boală. Urina trebuie să fie galben-pală sau albă. Daca este galben închis sau portocalie, căţelul nu este hrănit îndeajuns. Nu măriţi cantitatea de mâncare pentru o masă. Nu îl hrăniţi mai mult dintr-o data, ci hrăniţi-l mai des. Scaunul trebuie să fie maro închis, sau deschis şi parţial format. Culoarea verde indică o infecţie, iar scaunul prea închegat înseamnă că formula de lapte nu este suficientă. La fel, dacă scaunul este închegat, trebuie hrănit mai des. Se poate întâmpla ca un căţel sa fie hrănit prea mult, dar nu prea des. Prea multă hrană cauzează balonare, gaze şi chiar sufocare.