Ceea ce urmează sa povestesc nu are legatura cu vreo intrebare ci simt nevoia sa ma descarc. Am avut un caine, un caine pe care il pot numi cel mai bun prieten si suflet. Il aveam de la varsta de 10, eu acum avand 20. In vara aceasta am aflat ca suferă de o boală la inima + o chestie formată pe ficat ( inca nu se stia daca era canceroasa sau nu). I-am dat tratament vreo 3 luni de cand am aflat de boala lui, insa din păcate pe 1 Decembrie acesta a murit la varsta de 10 ani. Nu pot sa va spun cat de mult sufăr si plâng de fiecare dată cand ma gandesc la el, mi se rupe sufletul si simt ca o parte din mine s-a dus odata cu el. Vreau sa il mai ating macar o data si sa-l strang in brate.
Acum, as vrea sa imi spuneti daca ati trecut si voi prin asa ceva.
Multumesc frumos!
Da, am suferit mult cand mi-a murit unul din papagalii pe care i-am avut cand eram mic. Era alb. Am simtit ca am pierdut ceva foarte de pret, dar acum stiu ca era un simbol si acum regasesc acel ceva
Acum nu vreau sa sune gresit ce spun, dar pentru mine exista ceva foarte frumos in aceste pierderi, fie ca pierdem un om, un animal sau altceva mai abstract. Gandeste-te ca ai sansa sa simti viata din plin acum, prin aceasta suferinta, si ai ocazia sa il iubesti pe cainele tau asa de mult chiar daca nu mai este langa tine. Lucrurile astea ne ajuta, ne elibereaza
Eu unul gasesc un aspect foarte pozitiv in suferinta pierderii, pentru ca imi dau seama cat de viu ma simt, cat de mult este amplificata senzatia, cat de mult ma impresioneaza un apus sau o scena pe care o vad pe strada. Ca si cum ceva important se intampla, inima imi este sfasiata in mii de bucati si tot ce credeam, gandeam si voiam este ars in fata mea
Nu incerca sa uiti, nu iti lua alt caine doar ca sa uiti. Fii trista atat timp cat este nevoie si simte tot ce ai de simtit, oricat de dureros ar fi
Inteleg sentimentul ca o parte din tine s-a dus cu el. Prin durerea pe care o simti acum poti afla cum sa regasesti acel lucru pe care l-ai pierdut. De aceea a venit el in viata ta, pentru a te invata o lectie importanta. A facut asta pentru ca te iubeste. E mereu in inima ta, asta a vrut sa-ti arate moartea sa
Sa ai o seara frumoasa!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Am primit o pisica din camp unde au gasit-o parintii in frig si au aduso in casa. Dupa cateva zile m-am gandit sa dau cu apa rece pe ea cu seringa pentru ca mi se parea amuzant. Eram prost copil mic si apoi ea s-a simtit rau a duso la veterinar taicameu dar a murit. Mormant in padure si acum la 26 de ani inca imi pare rau ce am facut. Dar tu arati bine, sper sa nu am insomnie in seara asta de dragul tau
Am patit si eu cand mi-a murit pisica, n-o aveam de la fel de mult timp pe cat ai avut tu cainele, dar ma atasasem de ea intrucat stateam cu ea extrem de mult si am salvat-o de pe strada si am simtit din prima clipa ceva cand am vazut-o. Am scos-o afara si a intrat in contact cu un virus care in final a omorat-o, n-ai idee cum e sa te simti si vinovat pe langa faptul de a suferi pentru pierdere. Am ales sa adopt o alta pisicuta cat mai repede, m-am gandit ca stand si suferind dupa ea nu ma ajuta nici pe mine, nici pe ea, dar oferind casa unui alt sufletel care are nevoie ne-ar ajuta pe amandoua si desi suna urat ce am facut, crede-ma ca e cel mai bine. Nu-ti lua totusi un caine atat de repede, asteapta vreo 2 saptamani macar si apoi daca te simti pregatita, cauta un alt catel. Grija pentru cel nou iti va mai lua putin din durerea provocata de pierderea celui dinainte. Ai grija si sper sa treci cat mai repede peste pierdere.
Pe animale le poți iubi chiar si din prima, nu iti trebuie ani ca sa te obisnuiesti cum e in cazul oamenilor.te inteleg, imi pare rau 
Da, cu un caine si un motan, cu timpul trece, desi foarte greu, recomand sa-ti iei un alt caine ca sa uiti cat de cat de pierdere
Buna! Te inteleg perfect cum te simti. Mie mi-a murit prima pisica acum 5 ani avand cancer la gat si ea tot 10 ani avea. Toata copilaria mi-am petrecut-o cu ea, avand-o de la 7 ani, eu acum am 21 de ani. Mi-a fost foarte greu cateva luni sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai este, o parte din mine s-a rupt, am considerat-o o membra a familiei, avand o conexiune foarte speciala cu ea, casa pur si simplu parea pustie fara ea. Chiar daca acum am alta pisica pe prima nu am sa o uit niciodata, si golul acela nu il va umple nici un alt animal, fiind unic.
Imi pare rau sa aud asta, asa este.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
