Bună tpu...de 2 zile mama e internata in spital.iar cainele meu.e foarte trist ca ea nu mai e acasa...el statea mai mult cu ea ca na..eu eram plecata la scoala si aveam teme si mama statea cel mai mult cu el..acum ca e plecata e tot timpul trist..nu are chef de joaca..doarme cel mai mult...seara cand il pun pe pat sa doarma..mereu o cauta pe mama si incepe sa planga..nu stiu ce sa mai fac.i-am acordat atentie mai mult decat scolii si temelor.dar degeaba.
Ce as putea sa fac? :'( (cainele meu e bichon havanez, de 2 luni si 17 zile)
Va rog ajutati-ma :'( sunt disperata si stresata...si nu mai stiu ce sa fac
Dau Fundă :'( ♡

Nu ai ce sa faci. Asteapta sa vina mama ta inapoi acasa. E posibil sa se obisnuiasca intre timp de unul singur. Si un copil sufera la inceput dar se da pe brazda singur. 2 zile nu e asa mult.Trebuie sa ai doar rabdare.

Incearca sa te joci cu el cu o jucarie noua, sa alergi cu el, sa ii dai un os de vita sa roada ca sa ii distraga atentia si ai sa vezi ca in scurt timp se va atasa de tine si nu va mai plange. Ce sa nu faci: nu ii dai nimic de ros in momentul in care plange. Dupa ce se opreste, il recompensezi.

Stresata din aceasta cauza cam dubios pentru aceasta varsta. Ce sa zic: scoate-l afara alearga cu el si sigur va dormi bustean.
Am experimentat eu: am alergat in fiecare seara cate 3-4 km uitam de scoala de tot. Nu iti mai trebuie nimic. Si fi sigura ca, cainele ti-o va lua inainte la somn dupa ce i-ai dat oxigen creierului. Nu e o gluma: incearca sa alergi cu cainele sau eventual scoate-l afara plimba-te cu el astfel aerul ii va prinde bine la fel si miscarea si va dormi. Daca tot nu vrea du-te la stadionul Lia Manoliu si pune-l pe pista de atletism si baga-l sa faca 10 ture a cate 200 m. Aceasa din urma a fost o gluma.

Anxietatea de separare la cainii de companie



Legătura om-animal nu este doar o simplă asociere între oameni şi animale, ci şi o puternică interacţiune pozitivă care există între om şi animalele care îl înconjoară, o legătură specială care îmbunătăţeşte calitatea vieţii ambelor specii. Impactul benefic pe care îl are un animal de companie în viaţa omului este dovedit prin numeroase studii ştiinţifice şi se referă la beneficiile pe plan emoţional, psihologic şi fizic, atunci când câinele ne face să râdem, când ne primeşte acasă dând din coadă cu bucurie, când ne salvează viaţa pe munte sau din incendii etc. (www.pawsitiveinteraction.org).

Dintre toate animalele de companie exotice sau mai puţin exotice care se bucură de tovărăşia omului, cel mai comun şi cel mai des întâlnit este câinele. Termenul "câine" defineşte câinele domestic de companie, Canis lupus familiaris.

Pentru speciile care trăiesc în grupuri este important ca membrii să poată comunica între ei atât în vederea cooperării în timpul vânatorii sau al altor activităţi, cât mai ales pentru a trăi în pace cu ceilalţi. Conflictele sunt periculoase; ele pot cauza răniri ale indivizilor, răniri care cauzează slăbirea grupului, ceea ce nu este de dorit deoarece se poate ajunge la extincţia grupului. Astfel, pentru a evita conflictele, membrii grupului comunică între ei sau cu alte specii prin intermediul aşa-numitelor semnale de calmare (eng. calming signals). Acestea sunt folosite pentru a preîntâmpina diferite evenimente, ca de exemplu ameninţările venite din partea oamenilor sau din partea altor câini, pentru calmarea nervozităţii, a fricii ori a altor situaţii neplăcute. De asemenea sunt utilizate de câini pentru a-i determina pe cei din jurul lor să se simtă în siguranţă.




--------------------------------------------------------------------------------

Există aproximativ 30 de semnale de calmare, cele mai des intâlnite fiind: căscatul, linsul nasului, întoarcerea capului, arcuitul corpului, adulmecatul pământului, mersul încet sau în curbă, scuturatul sau o postură nemişcată, „îngheţată" a corpului. Utilizarea acestor semnale în comunicarea dintre om şi câine poate preveni situaţii stresante, teama sau agresivitatea câinelui. Prin intermediul lor, câinele devine mai sociabil, va face faţă mai bine diferitelor situaţii şi va avea abilitatea de a rezolva conflicte – instinct înnascut al câinilor.

În filmuleţul de mai jos sunt exemplificate câteva semnale de calmare observate la căţeii participanţi la studiu.

http://www.youtube.com/watch?v=3-lh00tLxmI&feature=youtu.be

Un aspect extrem de important pentru un căţel, pe lângă socilizare, este obişnuirea cu perioade în care rămâne singur, fără stăpân. Un căţel care nu este lăsat singur în casă când este pui, este mai susceptibil de a dezvolta anxietate de separare, una dintre tulburările cele mai des întâlnite la câinii de companie.

Appleby (www.apbc.org.uk) oferă câteva exemple de activităţi pe care proprietarul unui pui de câine le poate întreprinde acasă în vederea unei bune socializări a acestuia. În primul rând sugerează atât obişnuirea puiului cu vizitatori de toate vârstele şi de ambele sexe, cât şi cu manipularea lui de către copiii vizitatorilor, cu menţiunea de a nu fi necăjit sau manevrat ca o papuşă. Extrem de importantă este şi obişnuirea câinelui cu prezenţă stăpânului şi a celorlalţi membri ai familiei în preajma bolului cu mâncare. Umplerea bolului în timp ce câinele mănâncă îl va învăţa că stăpânul nu reprezintă o ameninţare şi va preveni dezvoltarea ulterioară a agresiunii legată de mancare.

Alte activităţi la fel de importante pentru socializarea câinelui sunt: examinarea întregului corp al câinelui pentru deprinderea lui cu examinarea pe care o va face şi veterinarul, expunerea treptată la aparaturile casnice şi la zgomotele provocate de acestea (de exemplu, aspirator, uscător de păr), pentru familiarizarea cu zgomotele şi nu în ultimul rând, efectuarea unui antrenament de obedienţă, a unui dresaj. Dresajul de companie reprezintă o condiţie necesară unei prietenii trainice şi a unei bune convieţuiri dintre stăpân şi câine. El reprezintă o fundaţie pe care se poate clădi şi rezolva aproape orice problemă. În cadrul cursului de dresaj de companie câinele învaţă următoarele comenzi: aici, pas, şezi, culcat şi aşteaptă, comenzi care-l vor face să aibă un comportament "civilizat" în societate.

Anxietatea de separare (AS) se caracterizează prin semne de distres ce apar atunci când câinele nu are acces la stăpân. Dr. Rhonda Schulma, veterinar la Universitatea din Illinois, afirmă : "Anxietatea de separare este o tulburare mentală ce afectează câinii care, după plecarea stăpânilor, devin extrem de supăraţi şi anxioşi. Apoi devin înnebuniţi; în acest punct câinele nu îşi mai controlează comportamentul".

S-a estimat că 10-15 % dintre câini experienţiază anxietate de separare. Diferenţa dintre AS şi un simplu comportament inadecvat este uşor de identificat: animalele de companie cu AS se manifestă numai atunci când nu pot ajunge la stăpânii lor. În cazuri severe, câinii anxioşi se manifestă chiar şi atunci când proprietarii lor sunt în altă cameră cu uşa închisă (http://www.healthypet.com/library_view.aspx?ID=101).

Cauzalitate-Factori declanşatori

De multe ori un căţel iubit se simte bine în decursul mai multor ani după care, din senin, se comportă anormal. Dacă acest comportament pare inexplicabil, trebuie căutate schimbări în viaţa stăpânului care au coincis cu plăcerea căţelului de a „gusta" din scaunul preferat (http://www.healthypet.com/library_view.aspx?ID=101).

Aceste schimbări pot viza rutina zilnică sau structura familiei:

un divorţ
un deces
un copil care pleacă la facultate
o schimbare în orarul de muncă
mutarea într-o casă nouă
apariţia unui nou membru de familie (copil, alt animal)
Etiologia AS poate fi asociată cu caracteristici ereditare, moştenite, cu experienţa timpurie şi cu factorii de mediu.

Studiile au încercat să clarifice efectul pe care îl are personalitatea stăpânului asupra comportamentului câinelui. AS are o prevalenţă mai mare la câinii ai căror stăpâni au format o relaţie de dependenţă, stânsă cu ei. Această relaţie este, de obicei, rezultatul interacţiunii constante a proprietarului cu câinele. O concluzie la care s-a ajuns este că stăpânii care sunt anxioşi în a-şi lăsa câinii singuri au cei mai anxioşi câini.

Alte cauze pot fi:

unii câini nu au destulă încredere în ei pentru a putea fi pe cont prorpiu, singuri;
alţii au fost lăsaţi singuri acasă perioade lungi de timp când erau pui;
alţii au avut nenorocul de a fi abuzaţi sau neglijaţi;
există şi câini care au fost mutaţi dintr-o casă în alta până când, in final, au ajuns într-un adapost de câini.
deprivarea de ataşament în perioada copilăriei ( căţei ţinuţi în magazine de animale sau în adăposturi;
pedepse
exerciţii fizice insuficiente
Simptomatologie

Anxietatea de separare se manifestă mai frecvent prin următoarele semne, necesare şi suficiente pentru punerea diagnosticului, totdeauna manifestate în absenţa stăpânului:

lătratul excesiv
urinatul şi defecatul în locuinţă
distrugerea obiectelor din casă în încercarea de evadare
Mai puţin relatate, dar la fel de importante sunt :

lipsa apetitului
hiperventilaţia
salivarea
tulburări gastro-intestinale (vomă, diaree)
activitate motorie repetitivă (de ex. învârtitul în cerc)
În AS, comportamentul distructiv se focalizează pe obiectele stăpânului (papuci, hârtii, aşternut sau telecomanda televizorului) şi pe punctele de ieşire din casă (uşi, ferestre) care permit accesul către direcţia pe care a apucat-o stăpânul).

Este foarte important de ştiut că toate aceste manifestări nu au caracter de răzbunare, ci sunt răspunsuri generate de panică.

Predictori

Identificarea precoce a câinilor anxioşi nu este posibilă, dar se poate aproxima că au şanse să dezvolte sindromul următorii câini:

care latră, urlă, plâng când sunt lăsaţi singuri, fie şi numai pentru perioade scurte de timp;
care îi urmează pe stăpâni în orice colţ al casei, când acesta este acasă;
care arată obiceiuri frenetice şi manifestă izbucniri de tandreţe;
care reacţionează cu excitaţie, depresie sau anxietate la pregătirile stăpânului de a pleca de acasă;
cărora nu le place să fie izolaţi singuri într-un spaţiu sau în afara uşilor locuinţei (Maria Mihăiţă, 2003)
Câinii cu AS pot face din lăsarea lor singuri o muncă dificilă pentru stăpân. AS ii poate face să scâncească sau să latre fără oprire, sa roadă mobila, să zgârie jaluzelele, să sfâşie covorul, să escaladee rafturile cu cărţi, să distrugă plantele sau să zgârie la uşi şi ferestre. Scenariul ar fi următorul: stăpânul pleacă, iar câinele devine anxios şi încearcă să-l urmeze. Stăpânul aude căţelul scâncind şi zgâriind uşa, se supără, câinele este şi el supărat, iar proprietarul se întreabă ce o să găsească în casă la întoarcere. La înapoiere casa este un dezastru, se supără pe câinele deja trist care devine astfel şi mai anxios. Acest ciclu se repetă, iar lucrurile de agravează (http://www.metpet.com).

Pentru a controla anxietatea de separare este necesar ca stăpânul să-şi controleze mânia. Pedepsirea câinelui la întoarcere produce confuzie, creşte anxietatea şi înrăutăţeşte comportamentul. Prin înregistrarea video a unor câini ai căror stăpâni i-au pedepsit pentru comportamentul distructiv, cercetărotii au demonstrat că nivelul anxietăţii a crescut (www.peteducation.com). În asemenea cazuri s-a dovedit că probleme comportamentale ale câinilor nu se datorează anxietăţii de a fi singur, ci anxietăţii faţă de o posibilă pedeapsă pe care o vor primi la întoarcerea stăpânului.

Intervenţie

AS este considerată adesea o manifestare extremă a naturii sociale a câinilor. Tratarea acestei tulburări este importantă din mai multe motive. În primul rând pentru binele câinelui – este necesară eliberarea de stres a câinilor afectaţi. În al doilea rând pentru eliminarea daunelor manifestării anxietăţii (distrugerile, eliminarea în casă şi vocalizarea excesivă) care pot deveni intolerabile pentru stăpân sau vecini. Altfel, fără tratament, consecinţele ar putea fi eutanasia sau abandonul.

Există multe metode care pot ajuta căţelul să facă faţă fricii. În funcţie de severitatea tulburării, tratamentul poate varia de la simple modificări comportamentale până la prescripţia de anxiolitice şi antidepresive.

În cazuri minore de AS următoarele tehnici pot fi folositoare:

câinele este lăsat cu un obiect de îmbrăcăminte care are mirosul stăpânului ( de exemplu un tricou în care acesta a dormit recent);
câinele este lăsat la un prieten, un membru de familie sau un vecin;
dacă este posibil, câinele este luat la locul de muncă;
câinele poate fi dus la o pensiune care îl ajută şi la socializare, grăbind astfel modificarea comportamentului. În acest mod stăpânul nu-şi va mai face probleme în legătură cu ceea ce va găsi în casă (http://www.ddfl.org/behavior/sep-anxiety.pdf).
Există multe jucării care sunt făcute pentru a distra câinele în timp ce este singur. O jucărie umplută cu hrană este o alegere des întâlnită – câinele îşi va petrece multe ore încercând să scoată mâncarea.

O altă tehnică pentru a face faţă mai bine anxietăţii o reprezintă o plimbare lungă a câinelui înainte de a fi lăsat acasă. Acest lucru nu numai că va epuiza căţelul, dar îl va determina să-şi petreacă timpul dormind câtă vreme stăpânul este plecat.

Unii câini devin mai tensionaţi dacă le este foame. O masă bogată în carbohidraţi ( cum ar fi cerealele) îl poate face pe câine mai relaxat şi mai somnoros.

Liniştea din casă îl poate deprima pe câine. În aceste condiţii el poate auzi fiecare maşină, fiecare trecător din afara locuinţei. Un zgomot suspect îl poate determina să latre. Astfel, un radio pornit poate crea un fundal care să tempereze reacţiile câinelui la ceea ce se întâmplă afară. Însă, o conversaţie în contradictoriu între mai multe persoane sau reclamele zgomotoase pot înrăutăţi situaţia. Pe lângă muzica, radio, o casetă cu vocea stăpânului citind o revistă poate fi de mare ajutor în unele cazuri. Este bine să fie ascultată şi cu proprietarul pentru a nu fi asociată doar cu despărţirile. În general, ambianţa din casă asemănătoare cu cea din compania stăpânului( televizorul pornit, lumina aprinsă, muzica din fundal etc.) il ajută pe căţel să facă faţă mai bine perioadei de despărţire dându-i o siguranţă că stăpânul se va întoarce.

În cazuri mai severe de AS pot fi folosite două tipuri de terapii: terapiile comportamentale şi terapia medicamentoasă.

Tehnici comportamentale

Câinele trebuie să găsească un echilibru între respectarea "şefului" grupului, plăcerea de a fi în compania acestuia şi suportarea singurătăţii. Câinele nu trebuie lăsat să-şi urmeze stăpânul prin toată casa, ci invăţat să supravieţuiască singur. De multe ori există tendinţa de a acorda prea multă atenţie câinilor anxioşi şi nesiguri, ceea ce agravează problemele comportametale. Aceşti câini au nevoie să înveţe să fie independenţi (www.paw-rescue.org).

Reducerea dependenţei de stăpân. În cazuri severe, în vederea reducerii dependenţei câinelui, stăpânul poate fi nevoit să ignore câinele pentru o perioada de timp, câteodată chiar şi trei săptămâni. Această acţiune nu rupe legătura dintre stăpân şi câine, ci va micşora dependenţa excesivă şi în va permite câinelui să suporte absenţa fără anxietate.

Reducerea contrastului. Cei mai mulţi căţei nu pot tolera contrastul dintre atenţia care li se acordă de stăpân când acesta este acasă şi lipsa atenţiei când este plecat. Pentru reducerea acestui contrast se aleg 2 zile libere în care stăpânul să ignore câinele timp de 6-7 ore pe zi. Perioada este asemănătoare celei în care proprietarul este la serviciu. Atenţia se va limita la hrănirea şi plimbarea câinelui. Câinele va învăţa că : " Nu este mare lucru când stăpânul este plecat; chiar şi atunci când este acasă mă mai ignoră din când în când (www.paw-rescue.org ).

Cordonul ombilical. Acesta reprezintă o altă tehnică materializată printr-o lesă de 1, 5 – 2 metri având un capăt ataşat câinelui, iar celălalt capăt ataşat stăpânului. Câinele este plimbat astfel prin toată casa. În mod normal acestuia îi va face plăcere să fie aproape de stăpân şi se va relaxa. Dar, după un timp, îşi va dori să aibă mai mult spaţiu de mişcare. Practicând această tehnică timp de o săptămână câinele va fi bucuros să i se acorde propriul spaţiu în care să fie singur, să nu mai fie legat de stăpân prin acel cordon (www.paw-rescue.org ).

Desensibilizarea. În prezent, cea mai acceptată metodă pentru tratarea AS implică despărţiri repetate, desensibilizarea. Această metodă urmăreşte obişnuirea câinelui să stea singur prin expuneri repetate la despărţiri scurte. Iniţial câinele va fi învăţat câteva comenzi : "şezi" şi "aşteaptă". Acestea vor pregăti câinele pentru practicarea desparţirilor. Câinele învaţă să stea şi să aştepte în timp ce stăpânul se plimbă prin casă. Dacă se supune atunci merită o recompensă. În caz contrar, comenzile se încearcă din nou cu depărtarea proprietarului pe o distanţă mai mică şi un timp mai scurt.

Deoarece stresul apare foarte repede după plecarea stăpânului ( în primele 15-30 de minute), câinele trebuie lăsat la început intervale scurte de timp (secunde, minute) pentru a-l asigura că stăpânul revine. Odată ce câinele suportă singurătatea pentru o oră şi jumătate atunci poate fi lăsat singur o zi întreagă (www.usask.ca).

Cheia acestei metode este utilizarea unor paşi mici în durata despărţirilor care poate începe prin spargerea rutinei de plecare. Câinii devin anxioşi, de obicei, cu mult timp înaintea plecării stăpânului. Aceştia învaţă rutina stăpânului : încălţatul, închiderea geamului, luarea haine, a cheilor. Se recomandă ca plecarea să se facă cât mai prompt, iar înainte de a lăsa câinele singur să fie învăţat o frază care să însemne pentru el : "Plec, dar mă voi intoarce". De exemplu :"Ai grijă de casă". Apoi stăpânul pleacă şi se întoarce după aproximativ 1 minut, salută câinele scurt şi îşi reia activităţile obişnuite, evitând o agitaţie prea mare. Principiul acestor practici constă în învăţarea câinelui cu plecarea şi întoarcerea stăpânului. Cu timpul, câinele va prinde încredere în el însuşi şi în proprietar. Treptat se măreşte timpul de despărţire. Dacă la un punct câinele se manifestă anxios, se va înjumătăţi timpul la următoarea plecare. Odată ce câinele nu mai este anxios se măreşte perioada din nou. Pe parcurs se introduc acţiunile obişnuite pe care stăpânul el executa înainte de a-l lăsa singur (http://www.nhahonline.com).

Una dintre regulile importante este ca stăpânul să plece şi să vină într-un mod cât mai calm.

Studiul a dorit să identifice, în cadrul unui experiment prin care se induce unui număr de 6 subiecţi canini o situaţie de izolare socială, semnele comportamentale prin care se materializează simptomatologia anxietăţii de separare.

EXPERIMENTUL a constat în simularea condiţiilor de anxietate de separare pentru 6 subiecţi în interiorul unei camere. Experimentul a fost alcătuit din 3 faze, 3 situaţii în care câinii au fost lăsaţi singuri şi anume: în prima fază au lipsit stimulii auditivi, în a doua fază stimulul auditiv a fost reprezentat de o înregistrare a vocii stăpânului care a rulat pe toată durata şederii câinelui în cameră, iar în cadrul celei de-a treia faze a experimentului stimulul auditiv a provenit de la o înregistrare a unei voci neutre, necunoscute câinelui care, de asemenea, a rulat pe toată durata cât acesta a fost lăsat singur in cameră. Toate cele trei faze au fost filmate.

poza 2
În filmuleţul de mai jos sunt exemplificate câteva manifestări observate la căţeii participanţi la studiu.

http://www.youtube.com/watch?v=amAQgYtYaCA

Analiza secvenţială a datelor

Pe parcursul filmărilor din cele 3 faze s-au observat o serie de secvenţe comportamentale la câinii studiaţi. Aceste secvenţe comportamentale au fost notate, formând astfel o etogramă.

Exemplu de lanţ de secvenţe înregistrat la subiectul Loki, un cocker spaniel de 3 ani, în faza 1- fără stimuli:



SC-UG-SC-L4-SC-L4-L4-L2-CG-IC-UG-SC-L2-L3+M-L2-L2-L3-L3+CG

Codarea secvenţelor comportamentale(exemple)

Nr. Simbol Secvenţă
1 AG Adulmecatul geamului
2 APU Adulmecatul podelei din proximitatea uşii
3 AU Adulmecatul uşii
4 AP Adulmecatul podelei
5 ALS Alergat prin sală

Pentru fiecare câine s-au alcătuit cate 3 matrici aferente celor 3 faze ale experimentului: fară stimuli, voce stăpân şi voce neutră.

Cu ajutorul acestor matrici pot fi cuantificate numărul de tranziţii între secvenţele înregistrate pe perioada de observaţie. În alcătuirea acestor matrici s-au folosit lanţurile de secvenţe înregistrate pe întreaga durată a celor 3 faze. Cu datele obţinute se poate face o comparaţie statistică între procentajul apariţiilor unor comportamente în faza 1- fără stimuli şi celelalte doua faze: voce stăpân şi voce neutră.

Analiza sociometrică a datelor

Cea mai semnificativă şi potrivită analiză pentru studiul de faţă este cea sociometrică. Cu ajutorul acestui tip de analiză preluat din sociologie, pe baza matricei de tranziţie se vor forma reţelele secvenţelor comportamentale. În aceste reţele, fiecare secvenţă se transformă în nod şi capătă o importanţă informaţională, în funcţie de numărul de intrări şi ieşiri ale altor secvenţe (noduri). Astfel, o secvenţă este cu atât mai importantă cu cât este urmată şi precedată de o serie mai largă de secvenţe.

Softul cu care se realizează reţele şi analiza acestora este AGNA versiunea 2.1 freeware creat de Marius I. Benţa.

Interpretarea rezultatelor

Bunaa..multumesc tuturor carora m-au ajutat.dar dupa cateva zile se obisnuise si nu a mai fost trist...si asa a venit si mama de la spital si acum e totul ok.e mai jucaus ca niciodata ^^

O sa ii treacă, ii e doar dor de mama ta. Stai linistita, tu continua sa te joci cu el si incearca sa ii cumperi o jucărie noua sau ceva bun de rontait. Așa face si câinele meu cand plec de acasa, dar își revine cand ma vede. Mai ales ca al tau e pui, o sa își revină cu o jucărie noua, sau poate mergi cu el intr-un parc sa se joace cu alți câini. Nu te îngrijora