Bună. Și eu aveam dificultăți cu ai mei când eram mică. Îmi doaream, foarte foarte mult un câine, dar ei nu ma considerau destul de responsabila pentru el. De aceea, o perioada de timp am inceput sa le vorbesc despre ei (caini), cat sunt de inteligenti, jucausi, ce pot face, mai bateam apropouri. DAR NU II STRESAM. Daca le vorbesti numai despre caini, o sa devina insuportabil. Asa ca mai adu vorba in discutii.
Poti sa incepi sa fii mai responsabil, sa faci curat, sa-i ajuti cand au nevoie, sa vada ca esti in stare sa ai o pisica. După, fie îi mai intrebi o data daca iti iau pisica si le pui conditia ca tu o sa strangi dupa ea, etc, fie o sa aduci pufosenia acasa, sa le faci o "surpriza" nu cred ca ai tai sunt chiar asa rai incat sa arunce pisicuta. Daca ai frati îi poti ruga sa te ajute. Le va fi mai greu sa va respinga. Alta metoda, pe care am folosit-o si eu, ar fi, sa te aproprii mai mult de un parinte (cel care iti face mofturile de obicei) si sa incepi sa-l convingi pe el, dupa, va fi usor sa îl convingi pe celalalt. In prezent, eu am un amstaff si un bichon.
Multă baftă, sper ca te am ajutat.
Am incercat tocmai astazi inainte sa citesc comentariul tau.
Mama mi-a spus ca pot, dar daca vrea si tata, in seara asta
cand o sa ajunga acasa o sa il intreb, multumesc mult de raspuns
RamonaMn întreabă:
anonim_4396 întreabă: