Mi-aș dori ca pe viitor să achiziționez un American Pitbull Terrier sau American Staffordshire Terrier (amstaff)... toți spun că sunt niște rase foarte periculoase și din cauza asta trebuie să mă gândesc foarte bine înainte să cumpăr un pui. Chiar este așa? Că la o anumită vârsta înnebunesc și își atacă stăpânii? Ce sfaturi îmi dați? (p.s. sau mă gândeam la un bull terrier, dar prefer de 100 de ori mai mult unul dintre rasele menționate)

Americanul Pitbull Terrier Are obligatorie nevoie de dresaj de la o varsta cât mai mică. Trebuie învățat să nu tragă în lesă de mic, pentru a nu avea probleme când va fi mare și va avea o forță foarte mare și va fi greu de stăpânit. Este un câine inteligent, agil care înțelege foarte repede ce i se cere. Dresat de mic poate acumula foarte multe informații și vor obține rezultate deosebite. Nu trebuie antrenat pentru atac pentru că este un caracter agresiv înnăscut. Este un câine cu un nivel ridicat de activitate și se va simți cel mai bine într-o curte bine îngrădită, lângă o familie activă cu experiență în creșterea câinilor. Îi place să alerge pe lângă o bicicletă, să se joace cu mingea, sa facă sport, să înoate și să sape. Se va adapta și condițiilor de apartament dacă i se asigură mișcarea zilnică de care are nevoie (2-3 ore pe zi). Are neapărat nevoie de socializare și dresaj, întrucât are o fire dominantă și e mai dificil de controlat. American Staffordshire Terrier :American Staffordshire Terrier-ul raportat la dimensiunile sale, trebuie să dea impresia de mare putere; este un câine bine construit, musculos, agil și grațios, în permanență atent și plin de viață. Corpul trebuie să-i fie scurt și compact, nu înalt pe picioare sau cu contururi alungite. Curajul său este proverbial. Cățeii Amstaff nu se despart de mamă înainte de a împlinii vârsta de 8-10 săptămâni. Cu grijă corespunzătoare speranța medie de viață a Amstaffului este de 10-15 ani. Deși este o rasă rezistentă, unii câini pot fi predispuși la anumite afecțiuni cum ar fi:Rasa poate suferi de afecțiuni congenitale ale inimii. OFA (Orthopedic Foundation for Animals) îi poziționează pe locul 11 dintre 321 rase de câini cu un procentaj 1.6% anormal (afectați) și 95.1% normal (sănătoși).
Amstafful poate fi predispus la displazia de șold, dar în mult mai mică măsură decât alte rase. OFA i-a classat pe locul 21 cu un procentaj de 26.0% anormal și 71.7% normal.
Displazia de cot este rar întâlnită la această rasă. OFA îi situează pe locul 12 cu un procentaj de 17.8% anormal și 81.4% normal.
Există un risc minim de afecțiuni ale genunchilor. Patela luxată este exemplul cel mai comun din această categorie, Amstafful fiind clasat de OFA pe poziția 72 cu procentajul de 1.3% anormal și 98.7% normal.
Disfuncția glandei tiroide este o afecțiune ereditară, relativ rară, Amstafful fiind situat de OFA pe locul 19 cu un procentaj de 8.0% anormal și 80.0% normal.[11]
Pe lângă afecțiunile enumerate anterior, mai există și alte afecțiuni cu o frecvență redusă, cum ar fi Ataxia și cataracta ereditară.[12]
Ataxia este o boală care împiedică sau îngreunează coordonarea grupelor musculare. În procesul mișcării voluntare apar reacții imprecise, ezitări, determinate în general de leziuni produse la nivelul cerebelului sau măduvei spinării. Orice parte a corpului poate fi afectată. Cel mai adesea ataxia este un semnal pentru o boală aflată în evoluție primară și nu o boală în sine. Simptome: mers nesigur, împiedicat, mișcări încete ale ochilor, dificultăți la înghițire. Există și formă de ataxie persistentă, dacă s-au produs leziuni profunde pe cerebel (ca rezultat al unei boli, o traumă cerebrală, accident vascular cerebral, tumori etc.). Diagnosticarea se face prin examen neurologic. În mod normal, în absența unor cauze corelate cu alte afecțiuni sau traume evidente, ataxia poate să dispară complet cu trecerea timpului.
Cataracta reprezintă modificarea totală sau parțială a proprietății de transparență a cristalinului, cu evoluție progresivă și însoțită de diminuarea vederii. Pentru un câine de rasă Amstaff adult cu vârsta înaintată (8-10 ani), culoarea albastră-cenușie a ochilor trădează, de cele mai multe ori, instalarea bolii.Amstafful uneori poate fi afectat de alergii ale pielii, infecții urinare și boli autoimune. Spondiloza și Osteoartrita sunt des întâlnite la câinii mai bătrâni.
Acești câini sunt curajoși, tenace și prietenoși. Extrem de loiali și afectuoși, sunt capabili de orice pentru a-i face plăcere stăpânului.

Nevoie de exerciți: necesară, fiind o rasă energică necesită exerciții zilnice de minim 1-2 ore.
Personalitatea: are un comportament prietenos cu persoanele pe care le cunoaște și le acceptă. Toleranța lor la durere îi face excelenți companioni pentru copii alături de care sunt afectuoși și loiali. Poate fi agresiv cu câini de același sex. De asemenea poate avea tendințe agresive față de animalele mai mici.

Amstaff în timpul dresajului
Dresaj: trebuie inițiat de la o vârstă cât mai fragedă. Acesta îi va ajuta să ia decizii corecte în situații dificile.

Căminul ideal: Amstafful are nevoie de un stăpân care este dispus să-și petreacă mult timp cu el. Comunicarea și încrederea reciprocă sunt elemente foarte importante în creșterea unui Amstaff.[9]
Temperament: Societatea Americană de Testarea Temperamentului (The American Temperament Test Society) evaluează mii de câini anual, din rase diferite, ca să determine nivelul de socializare a acestora. În acest clasament American Staffordshire Terrierul se situează în fața multor alte rase mai populare cum ar fi Beagle-ul, Collie, Doberman Pinscher și Cockerul Spaniol obținând un scor de 83.9%.[10]