Mi-ati putea spune care este diferenta dintre rasa "spitz pitic" si "pomeranian"? Si pretul fiecarei rase.Va multumesc!:*

Sall!
De fapt,sunt doua rase diferite,iar pomeranianul face parte din familia Spitz.
Uite niste informatii despre Pomeranian:
Durata de viaţă: 12-16 ani
Grupa: Nordici, familia Spitz
Culori: toate culorile sunt acceptabile, inclusiv negru, cafeniu, maroniu deschis, roşcat şi cu pete;
Lungimea firului de păr: lungă
Talia: toy/mică
Năpârlire: moderată
Înălţimea: 15 -30 cm la mascul şi femelă
Greutate: 1,5 – 3 kg la mascul şi al femelă

Mediul de trai:

Pomeranienii sunt potriviţi pentru traiul în interior; sunt plini de vitalitate şi au nevoie de mişcare. Datorită taliei pot avea parte de mişcarea necesară prin a alerga prin casă. Sunt mofturoşi în ceea ce priveşte mâncare şi deoarece au nevoie de mâncare uscată pentru a nu le cădea dinţii, hrănirea lor va fi puţin mai dificilă. Se supra-încălzesc uşor din cauza blănii lor bogate, nu este bine să fie lăsaţi afară mult timp în perioadele foarte călduroase. În schimb sunt destul de toleranţi la temperaturile scăzute; dar nu trebuie lăsaţi afară în frig extrem pentru că sunt prea micuţi şi nu vor face faţă.

Istoric:

Pomeranianul este descendentul străvechii rase Spitz din nordul îndepărtat. Aceşti câini din familia Spitz erau la început câini de atelaj din Islanda şi Laponia. Aceste rase au fost aduse în Europa din regiunea prusacă, Pomerania (o regiune care este parte a Germaniei şi Poloniei astăzi) şi au fost folosiţi la mânuirea turmelor. Aceşti câini originari cântăreau până la 14 kg. În anii 1800 Regina Victoria a pus bazele unei canise pentru creşterea acestor câini, dar a cerut crescătorului să dezvolte câini cu dimensiuni mai mici, deoarece ea prefera câinii de talie mică. De-a lungul timpului rasa a fost dezvoltată până la aceşti micuţi de 2-3 kg.
Pomeranianul pe care îl cunoaştem astăzi nu a existat până în secolul al 19-lea. Printre talentele lor se numără acelea de a participa la expoziţii şi concursuri canine, agilitatea şi capacitatea de a efectua mai multe trucuri. Multe persoane faimoase au deţinut astfel de câini de companie şi printre aceştia putem aminti de Marie Antoinette, Emile Zola, Mozart, Michelangelo şi Thomas Edison.

Descriere:

Pomeranienii sunt micuţi şi scurţi, câini toy; de fapt, sunt dintre cei mai mici câini din lume. Au o sub-blană moale, deasă şi una de exterior bogată şi cu o textură mai aspră. Coada lor este una bogată în blană care le stă peste spate. Osatura lor este una medie şi robustă la suprafaţă, în ciuda dimensiunilor lor mici. Pomeranianul trebuie să aibă un cap care este în perfect echilibru cu restul corpului, cu un bot scurt şi drept. Au expresii foarte alerte şi de foarte multe ori s-a spus că se aseamănă la înfăţişare cu vulpile. Urechile lor sunt micuţe, erecte şi aşezate sus pe cap. Au un guler foarte bogat de blană în jurul gâtului, parte a unei înfăţişări generale a câinelui. Ochii lor sunt de culoare închisă şi de forma migdalelor, strălucitori şi foarte alerţi. Nasul este negru şi capul şi-l poartă cu mândrie sus, datorită gâtului scurt şi puternic.
Aceşti câini sunt foarte vioi şi extrovertiţi, motive pentru care această rasă tinde să fie un câine de expoziţii şi concursuri. Mişcarea lor este una lină şi par a fi foarte echilibraţi. Odată ce este dresat câinele se va distinge în ring, deoarece le place să fie în lumina reflectoarelor şi iubesc să fie în centrul atenţiei.Blana sa este una dublă, care este una dintre trăsăturile sale remarcabile. Sub-blana va năpârli constant; este moale, deasă. Stratul de blană de la exterior este lungă şi dreaptă, cu o textură mai aspră. Părul lor este foarte gros şi se desprinde de corp, ceea ce le conferă o înfăţişare semnificant mai mare decât este într-adevăr. Blana de pe cap şi picioare este mai bogată şi mai scurtă decât cea de pe restul corpului. Picioarele sunt de regulă mult mai îmblănite. Scurtarea regulată a părului acestui câine este esenţială pentru menţinerea unei înfăţişări curate şi întreţinute.

Temperament:

Aceşti câini sunt firi extrem de inteligente, foarte spirituali şi se împacă foarte bine cu stăpâni la fel de spirituali. Preferă să aibă parte de multe interacţiuni cu stăpânii şi de aceea sunt ideali ca şi companioni pentru oamenii singuri. Datorită dimensiunilor mici ale câinelui sunt uşor de transportat, iubesc să meargă peste tot cu stăpânii lor.
Nu sunt indicaţi pentru copiii mici, deoarece sunt mici şi pot fi răniţi uşor. Câinele poate fie deranjat de joaca copiilor, poate deveni temător sau să muşte. Se vor împăca bine cu copii de vârste mai mari, care ştiu cum să se comporte cu câinele. Dacă alegeţi un astfel de câine pentru o familie cu copii, este la fel de important să obişnuiţi copilul cu anumite comportamente, aşa cum este esenţial să dresaţi câinele. Pomeranienii tind să fie foarte încăpăţânaţi şi cu personalitate dominantă; astfel încât dresajul de timpuriu este esenţial. Sunt oarecum încrezuţi şi se vor angaja în lupte cu câini de dimensiuni mai mari ca el deoarece nu-şi recunosc propriile dimensiuni şi forţe. Sunt firi independente şi curioase; de obicei sunt fericiţi şi foarte alerţi. Sunt plini de energie şi activi; tind să latre uneori prea mult şi să devină prea gălăgioşi. Se apropie foarte tare emoţional de stăpânii lor şi adoră să facă trucuri. Nu le place să fie lăsaţi singuri lungi perioade de timp şi nu este rasa indicată pentru familiile ale cărei membrii sunt plecaţi toată ziua.

Probleme de sănătate şi îngrijire:

Câini din această rasă sunt predispuşi la diferite probleme de sănătate. Cea mai evidentă problemă este pierderea dinţilor de la o vârstă fragedă; este o boală comună la această rasă. Pentru a preveni căderea dinţilor este indicat a fi hrăniţi cu mâncare uscată. Pe lângă aceasta este bine să vă asiguraţi că o echipă de profesionişti le verifică periodic dinţii sau dacă nu, cel puţin odată pe an. Mai au predispoziţii la infecţii ale ochilor sau pielii; iar unele linii ale rasei pot avea probleme cu dislocarea rotulelor genunchilor.Printre problemele cu ochii se numără ochii uscaţi, tulburări ale canalului lacrimal şi cataracte; toate acestea pot cauza orbirea. O boală congenitală a inimii comună Pomeranienilor este stenoza aortică, aşa cum este şi căderea traheii; sunt boli severe care le pot afecta sănătatea câinilor. Este indicat să vizitaţi frecvent medicul veterinar pentru că sunt câini mici predispuşi la multe accidente şi să vă asiguraţi de starea sa de sănătate. Au nevoie de multă periere, deoarece au o blană bogată cu un fir de păr lung. Năpârlesc constant şi blănile lor mari necesită periere frecventă pentru a evita încurcare sau încâlcirea firelor de păr. Pe lângă aceasta, perierea ajută la prevenirea apariţiei pe corpul lor a mătreţii, care duce la iritarea pielii. Perierea lor atentă începe de la cap, despărţind firele de păr şi periind în continuare. Ochii lor şi urechile trebuie curăţaţi zilnic, pentru că sunt predispuşi la infecţii. La îmbăierea lor este recomandat să folosiţi un şampon cu concentraţie slabă, pentru a nu îndepărta uleiurile naturale din blana câinelui.

Exerciţii şi dresaj:

Pomeranienii au nevoie de o cantitate moderată de exerciţii, dar nevoile lor pot fi împlinite şi numai de alergatul prin casă. Iubesc plimbările alături de stăpâni şi vor avea parte de suficientă mişcare prin intermediul plimbării zilnice. Deşi sunt mici, pot face faţă unor plimbări lungi fără să obosească prea tare. Veţi descoperi că aceşti câini sunt energici, dar nu au nevoie de prea multă mişcare.
Sunt firi încăpăţânate şi dominante, astfel că va trebui să interveniţi cu un dresaj de la vrâste fragede ale câinelui. Dresajul trebuie să fie consistent şi ferm, astfel încât câinele să ştie de la început cine este şeful. De fapt, dacă dresajul este întârziat veţi avea de-a face cu diverse probleme de comportament; vor deveni foarte posesivi şi dominatori, vor refuza să asculte comenzile stăpânilor. La fel de esenţial este să aibă parte de o socializare de timpuriu pentru a nu fi agresivi cu alţi câini sau să fie extrem de suspicioşi cu străinii. Anumite lecţii pentru a-l învăţa când este potrivit şi când nu este potrivit să latre; vor fi bine-venite.
Trebuie să fiţi atenţi la obiceiurile lor de a dormi, deoarece preferă sub pături şi perne, unde vor fi greu de reperat şi este posibil să călcaţi pe ei. Se pot răni foarte uşor dacă sar pe neaşteptate din braţele stăpânului sau de pe canapea.
Sunt recunoscuţi pentru dificultatea întâmpinată la dresarea lor cu igiena în casă şi fiind aşa de mici pot să se strecoare oriunde în casă să îşi facă nevoile, fără ca dumneavoastră să ştiţi. Odată ce un asemenea comportament se stabileşte în rutina lor va fi mult mai greu de dezobişnuit. Nu este indicat să îl lăsaţi singur prin casă dacă nu a fost complet dresat şi nu ştie regulile de igienă.
Sunt câini foarte inteligenţi şi vor răspunde bine la orice fel de dresaj pe car ei-l oferiţi, învaţă repede şi mai ales trucuri. De asemenea sunt foarte curioşi şi este bine la locul ales pentru dresaj să nu le ofere multe oportunităţi de distragere a atenţiei.

Si niste informatii despre Spitz Pitic:
Aşteptarea de viaţă: 14-15 ani
Grupa: nordică, non-sport
Ţara de origine: Germania
Culori: aproape orice culoare omogenă, negru, alb, maroniu, gri, portocaliu
Blana: lungă, deasă, dublă, moale şi mătăsoasă la atingere
Înălţime: 23-28 cm la masculi şi femele
Greutate: 7-8 kg la masculi şi femele

Condiţii de trai:

Sunt ideali pentru viaţa la apartament. Le plac activităţile alături de familie şi se bucură de accesul la o grădină de dimensiuni mici.

Istoric:

Spitzul german sunt descendenţi direcţi ai câinilor nordici care mânau turmele, cu o blană luxuriantă, precum Samoyed şi Lapphund. Se presupune că au ajuns în Europa odată cu Vikingii prădători. Literatura germană are referiri la câinii Spitz încă din 1450. Au fost folosiţi de la început ca şi câini de companie şi au fost importaţi în Anglia din regiune germană Pomerania acum mai bine de 100 de ani. Au fost printre favoriţii reginei Victoria. Au primit iniţial alintul de Pomeranian, dar mai apoi cele două rase s-au dezvoltat separat şi au fost stabiliţi cu standarde separate şi proprii. Spitzul german au devenit din ce în ce mai rari în ultimul timp, pierzând teren chiar şi în ţara lor de origine.

Descriere:

Una dintre caracteristicile lor distincte este blana lor luxuriantă, care poate avea o gamă variată de culori. Urechile lor sunt compacte, cu o formă triunghiulară şi aşezate sus pe cap. Părul de pe capul lor este mai scurt în comparaţie cu restul corpului, dar la fel de des şi gros. Picioarele lor sunt foarte mici şi au păr des între degete. Ochii lor par să fie mari în proporţii. Coada cu blană bogată şi lungă este purtată sus şi cârlionţată.

Temperament:

Au o fire fericită, alertă, plină de viaţă şi atentă la ceea ce se petrece în jurul lui. Sunt buni pentru a fi câini de pază. Sunt excelenţi săritori şi iubesc să stea pe picioarele lor din spate. Adoră să aibă parte de atenţia şi afecţiunea oamenilor şi sunt dispuşi mereu să facă pe plac stăpânilor. Este bine să-i învăţaţi de timpuriu că este bine să latre de câteva ori atunci când sună soneria şi apoi să fie tăcut. Au tendinţa de a fi dominanţi uneori şi este bine ca dresajul lor să fie consistent şi să vă impuneţi ca şi conducător pentru a vă asculta comenzile. Dacă nu vă impuneţi în faţa câinelui atunci nu este de încredere pentru a fi lăsat în preajma copiilor. Câinii pot deveni nervoşi în prezenţa copiilor, nu le vor tolera comportamentele şi este posibil să îi muşte. În schimb, se vor împăca bine cu copiii dacă aceştia ştiu cum să arate abilităţi de lider în faţa câinelui. Sunt buni companioni pentru persoanele mai în vârstă. Dacă nu sunt mânuiţi cu multă încredere, consistenţă vor fi încăpăţânaţi, temperamentali, foarte îndrăzneţi şi nu vor fi uşor de dresat pentru obedienţă. Când au parte de un dresaj potrivit devin buni companioni. O bună socializare a lor va ajuta să se evite dezvoltarea unei reticenţe prea mari faţă de străini sau alte animale şi să nu latre excesiv la aceştia. Sunt foarte frumoşi şi eleganţi atunci când sunt prezenţi în expoziţii. Cea mai bună strategie de a vă impune în faţă câinelui este de a-i duce în plimbări zilnice. Aceste activităţi nu numai că îl vor impune pe stăpân ca şi lider, dar va ajuta la eliberarea energiei fizice şi mentale ale câinelui, determinându-l să fie mai stabil, echilibrat psihic şi încrezător în ceea ce priveşte locul său în lume.

Probleme de sănătate şi îngrijire:

Câinii acestei rase pot prezenta probleme de sănătate precum boli dentale, luxaţii patelare, defecte congenitale ale inimii şi arterelor, Atrofia progresivă a retinei şi colapsul traheal.
Au nevoie de perierea blănii deoarece este foarte bogată şi se poate încâlci uşor. În fiecare zi este bine să le periaţi atent şi viguros blana cu o perie moale. Majoritatea periilor pentru câini sunt prea aspre pentru aceşti câini. Rareori vor avea nevoie de băi şi sunt câini care nu au acel miros specific canin, sunt fără miros. Unele exemplare sunt mai dificil de periat pentru că nu vor sta cuminţi şi va trebui să îi dresaţi, să îi obişnuiţi cu toaletarea.

Exerciţii şi dresaj:

Spitzul pitic va trebui scos la plimbare zilnic sau la alergări pentru a i se menţine sănătatea fizică, dar şi cea psihică. Au un nivel destul de ridicat de energie şi vor fi dispuşi să îşi însoţească stăpânii la alergări de 30 de km sau la plimbări de 1-2 km.
Dresajul lor va trebui să înceapă timpuriu în viaţa câinelui deoarece nu sunt uşor de stăpânit în domeniul obedienţei. Au nevoie de un dresaj ferm şi pozitiv pentru a avea succese cu ei. Iar dacă nu sunt dresaţi adecvat tind să latre şi să se agite mult peste măsură. Se plictisesc relativ repede dacă sarcinile sau comenzile sunt repetate de mai multe ori. Astfel, va trebui să le menţineţi interesul şi să le atrageţi atenţia la fiecare comandă sau la fiecare nouă sesiune de dresaj. Este bine să fiţi fermi în comenzi şi sesiunile de dresaj să fie relativ scurte.
Va trebui să îi socializaţi de mici căţei deoarece tind să fie oarecum agresivi faţă de alţi câini sau alte animale de companie. În acest fel veţi reuşi să evitaţi agresivitatea şi vor fi buni câini de companie. Sunt ideali pentru persoanele care pot să le acorde mai multă atenţie, afecţiune şi îngrijire. Nu se descurcă bine fără acestea şi dacă sunt lăsaţi nesupravegheaţi de mici vor deveni foarte independenţi şi dominanţi, neputând fi mai apoi controlaţi.
Sper ca nu te-am ...plictisit,dar astea sunt diferentele.
Uite niste anunturi cu:
-Spitz Pitic
http://www.vandcaini.ro/Spitz-Pitic-de-Vanzare-135---.html
-Pomeranian
http://www.vandcaini.ro/Pomeranian-de-Vanzare-121---.html
Sper ca te-am ajutat!:D
Paaa!
^.^

Din cate am inteles este aceeasi rasa. Dar poti cauta poze pe google si caracteristicile fiecarei rasa
Iar la pret, pai de la o canisa care se respecta si creste putine rase (dar esti sigura ca sunt caini de rasa si sanatosi) o sa il iei cu vreo 400 500 euro dar gasesti si mai ieftini, insa nu este o rasa foarte cautata in Romania

Spitz pitic e un dinozaur mare, cu solzi verzi, si aripi de succub. pomeranian, ala-i big foot. hm, scuze daca te-am... deranjat.

Bună. Am un spitz pitic. Diferența este ca spitz ul pitic este ceva mai mare ca pomeranianul, și în opinia mea, mai frumos. Aceștia fac parte din grupa spitzilor germani