vreau ceva incurajari. dimineata mi-a murit papagalitami s-a rupt sufletul pentru ca m-am simtit nenstare sa o ajut, desi ii promisesem ca va fi bine. dar sa va zic cum a inceput
martea trecuta(acum o saptamana deci)a inceput sa se simta rau, statea unflata, dormea mereu.am duso miercuri la medic, si a spus ca are diaree, i-a facut taratament cu injectii pana vineri.se refacuse, era asa de fericita, ciripea si se juca, dimineata cand m-am trezit a ciripit, dar apoi a inceput iar sa se unfle si tremura.mama a zis sa o scot putin sa zboare poate isi revine.imi tremurau mainile de teama pentru ea, iar acum imi tremura la fel de durerea din suflet.am scos-o deci si a inceput sa tuseasca si sa isi desfaca aripile.nu isi mai putea tine echilibrul. a tusit mai tare, a vrut sa mamance si nu a putut, apoi a vomat o picatura de sange si a murit in mana mamei. mi s-a rupt sufletul, am plans si plang si acum, acele momente nu le pot uita, nu stiu cum voi face sa le uit.nu stiu nici ce s-a intamo\plat, se refacuse complet. dimineata am fost pleacata cu mama o ora, cand ne-am intors era mai rau.nu am avut timp sa o ajutam, ii facusem ceai, vroiam sa ii dam cu pipeta.acum cand va scriu imi tremura mainile si plang.ma doare capu si nu pot sa ma calmez. puiutu meu mic, sufletlul meu, care avea doar 3 anisori si 11 luni era cel mai bun papagal din cati sunt.invatatse saraka singura totul, nu am invata-o nimic.venea la mine si ma pupa, se urca in capul meu, ma ciugulea, ciripea si ne facea viata mai frumoasa.veneam de la scoala si o vedeam cum ciripea si cum sarea prin colivie de bucurie.era o pasare speciala si foarte inteligenta.nu pot sa cred ca nu mai este si peste o jumtate de roa o voi ingropa. acum ca am depanat amintiriilecu ea plang mai rau, si ma gandeasc ca daca imi voi lua alt papagal nu va fi la fel.era atat de speciala, micuta mea dulce. poate pentru unii este doar o pasare, pentru mine a fost o prietena. sunt o mare iubitoare de naimale, dar nu credeam ca voi plange asa de mult.nu ma pot calma. va rog niste incurajari

Si eu am un perus si nu-miimaginez ziua aceea desi stiu ca va veni il iubesc atat de mult siimi dau sema cum te simti dar o zi o saptamana asa e apoi sper sa treci de asta poti trece cand vrei nu te mai gandi nu stiu arunca-i colivia caci daca o vezi tiit aduce aminte de ea am avut si un hamster pe langa perus cand mi-a murit am plans si eu o saptamana si nu puteam vb cu nimeni depsre asta nimeni nu ma intelegea toti spuneau ca bine amu ti-a murit sobolanulera ingrozitor de rau si acum toti spun paerusului meu cioara da nu-i bag in semna si acdn ma uit la cusca hamsterului si nu-l vad acolo iar ma gandesc la el mai ales ca din cusca lui i-am facut cusca la perus (caci era mai mare)si acum parca mi-a mai trecut a trecut o luna de atunci ma simt mult mai bine dar nu mai vreau hamsterichiar nimeni nu-l poate inlocui pe al meu era atat de cuminte nu musca ca si alti ei bine itit urez noroc si bafta multa sa ai! Incearca macar:*va fi greu dar va da rezultate bunete pup:X

Buna! Imi pare tare rau pentru papagalul tau, din ce am citit m-ai impresionat si incepeau sa imi dea lacrimile si eu am un hamster si il iubesc tare mult si ma gandesc cu groaza ca intr-o zi va veni si ziua aceea si nu stiu cum o sa reactionez...

Buna!

si eu am trecut prin asta. Al meu era baiat si era mai batran ca al tu. Avea 6 ani. Dar la al meu ii crescuse piele moarta la ochi si la cioc. Era galben tot. Asa de frumoss
Si eu la fel, de cand l-am primit.NICIODATA nu i-am tinut usa la colivie inchisa, mereu a fost deschisa. Si la fel si la mine venea singur pe deget, se ura in cap, dimineata la ora 7 ma trezea mereu, nu imi mai puneam ceasul sa sune...si a murit si el acum cateva saptamani. Eu nu mai vreau altul, oricum. Gandeste-te ca e mai bine ca a murit decat sa traiasca chinuindu-se si suferind. Vei trece si peste asta cu bine, nu vei fi mereu asa. Daca vei mai avea curajul sa iti cumperi unul, succes. eu una, nu mai vreau. Cateii sunt in prim plan. Bafta

Pa, pa.

Mai sunt papagali

Da si eu am 2 papagali.Foarte enervanti pe langa ceea ce ai scris tu. Urla ca niste. pana ii capacesc se calmeaza iar urla.Nu sta niciodata pe mana mea, nu ma asculta in nimic. Sper sa ai noroc sa iti gasesti un papagal ascultator.

Hey! nu-i lua in seama pe cei care iti spun sa treci peste ca mai sunt si altii.Si eu am trecut prin acelasi moment si stiu cum e. E normal sa plangi, probabil ca vei simti un gol imens in suflet pentru. o lunga perioada, dar incearca sa nu te mai gandesti la asta.
Gandeste-te ca era batrana si sigur nu probabil s-a dus intr-o lume mai buna cu toate ca si u ii vei lipsi.
imi pare foarte foarte foarte rau ca treci prin asta. Sper ca te-am ajutatStiu ca esti devastata dar fundita

Am trecut prin exact ce ai trecut tu. Am plans, si am plans timp de 4 zile, pana cand nu mai simteam nevoia.
Nu e nimic rau in a plange, daca acum plangi, fi sigura ca peste nu mult timp te vei simtii mai bine.
Asta a fost sa fie, nu ai ce schimba, asta a fost destinul ei : sa te faca fericita. Darn nici o bucurie nu poate dura pentru totdeauna.
Trebuie sa mergi mai departe, sa iti arati tie ca poti sa te ridici si sa mergi mai departe.
Nu, nu trebuie sa uiti nimic, ci doar sa treci peste asta.

Plangi pentru... un papagal? revino la normal.

Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare, aveam un papagal care era dresat stii si foarte jucaus la fel ca a ta imi era foarte drag de el si dimineata cand m-am sculat l'am gasit mort. Oricum chiar daca iti iei altul tot nu vei putea sa il uiti pe asta pentru ca din descriera ta mi se vede foarte clar ca a fost un papagal cu totul special.