Vreau si eu sa stiu cateva despre Setter Irlandez.Nu vreau Link-uri. Frunda

Clasificarea rasei:
Setterul irlandez face parte din grupul cainilor de vanatoare fiind foarte populari atat ca si caini utilitari de vanatoare dar si ca animale de companie.

Reguli de hranire:
acesta rasa este susceptibila de a manifesta boala abdomenului acut, asadar trebuie avut grija la modul de hranire, doua mese mai mici pe zi fiind ideale. In momentul achizitionarii puiului cereti crescatorului sfaturi privind cresterea sa inclusiv un retetar scris.

Media de viata:
9-15 ani. Media de varsta cel mai des intalnita este de 13 ani.

Media de pui fatati:
9. Cuiburile pot fi destul de mari inregistrandu-se si cazuri de 16 pui la o fatare. Numarul cel mai des intalnit este cuprins intre 8-10 catei.

Descrierea fizica generala:
caracterul proeminent al acestei rase este blana sa bogata de culoarea mahonului spre cea a castanei. Este o blana matasoasa si neteda, in forma de coama pe picioare, urechi si pe coada. Armonioasa si eleganta, rasa paseste pe ringul de expozitie sau alaturi de propietar cu capul ridicat in sus. Sunt caini destul de musculosi si nu trebuie sa aiba kilograme in plus.
Inaltimea la femela si mascul va fi intre minim 64cm si maxim 69 cm iar greutatea la ambele sexe intre minim 27 de kg si maxim 32 de kg.
Marimea: mare.
Inaltimea si greutatea: standardul setterului irlandez nu are o clasa de inaltime totusi media la masculi este de 65 cm la greaban si greutatea de 30, 5 kg iar la femele este de 61 cm la greaban si 26 kg greutate.
Boli:
aceasta rasa a fost foarte populara in anii 1970 cand au fost semnalate multe probleme de sanatate si temperament. In zilele noastre multe din aceste probleme au fost eliminate. Setterii irlandezi sunt cunoscuti a fi sensibili la penicilina si la alte cateva antibiotice. De asemenea sunt predispusi sa faca displazie de sold verificarea preventiva a acesteia fiind foarte importanta.
Boli curente: rahitism, enteropatie sensibila la produsele din grau, probleme de reproductie.
Susceptibilitatea la boala: medie

Istoric:
sunt cei mai vechi din grupul setterilor fiind predecesorii setterului gordon sau al celui englez. Tara de provenienta este, dupa cum le spune si numele Irlanda. Se crede ca s-au dezvoltat din vechii spanieli si din spanielii de postura si setterii scotieni. Au fost obtinuti initial pentru vanatoare motiv pentru care au simtul mirosului ascutit. Cu toate acestea nu s-au dovedit a fi intotdeauna cei mai mare vanatori uneori putand fi furati de peisaj. In anul 1882 s-a format Clubul Setterului Irlandez Rosu la Dublin, initiat de programul de creste al contelui de Enniskellen, care a dezvoltat semnatura caracteristica a blanii sale respectiv stabilitatea culorii rosii. Cu toate acestea, majoritatea castigatorilor concursurilor la sfarsitul anilor 1800 inca mai aveau unele semne de alb si negru revenirea legaturilor de rudenie cu setterul alb si rosu si setterul gordon. In timp ce se descurca bine in ringul de expozitie, primul campionat de probe practice in teren nu a avut loc pana in 1929. In anii 1940 rasa a fost aproape decimata de o boala de ochi, atropia progresiva a retinei. Aceasta boala nu este legata sexual-genetic, ea provocand orbirea pe timp de noapte. Din fericire, in prezent se poate sti cu sa fie identificati purtatorii cu ajutorul analizei AND si astfel acestia sa nu fie folositi la programele de inmultire. Datorita avansului stiintific incidenta acestei boli a scazut drastic in zilele noastre.

Inteligenta:
dresajul timpuriu de ascultare este obligatoriu pentru a-l invata sa revina inapoi la stapan in cazul in care scapa din lesa. Fiind un vanator, desi unul caruia ii poate fi foarte usor distrasa atentia, va urmari un miros peste tot in cazul in care nu este invatat sa revina la stapanul sau. Cu rabdare si bunatate este usor de dresat si poate participa chiar la concursuri de dresaj. Este o rasa sensibila ce nu va raspunde bine la corectii aspre. Aceasta rasa se maturizeaza incet atat psihic cat si fizic si niciodata dresajul nu va fi dus prea repede si prea departe decat este cazul. Sunt grei de cap, incapatanati si independenti.

Caracteristici de expozitie:
capul lung si slab trebuie sa fie de doua ori mai lung decit distanta dintre ochi. Trebuie sa aiba un stop distinctiv si un os occipital bine definit astfel incat din profil capul sa apara usor bombat cu un bot adanc care este destul de patrat la nas. Falcile vor fi aproximativ de lungime egala cu o muscatura perfecta in foarfeca, si de culoare neagra sau mahon inchis care se adauga tinutei aristrocrate. Ochii sunt migdalati de culoare inchisa spre caprui mediu. Panasul de blana incepe la varful urechilor, pe spatele urechilor si scurta, in lungime, suficeint de lunga sa alunga pana la nas. Ei vor avea un gat lung, foarte musculos si nu prea indesat. Marginea umerilor se va arcui bine pe spate, pieptul fiind adanc, oarecum ingust. O usoara panta a liniei spatelui este completata de coada imbracata care va trebui sa fie puttata la nivel cu linia spatelui. Picioarele puternice, cu oase solide sustin cainele. Muschii trebuie sa fie evidenti la picioarele posterioare iar partea mijlocie a picioarelor posterioare trebuie sa fie aproape perpendiculare pe sol. Aceasta anatomie va produce pasul gratios si eficace care il ajuta sa fie un caine atat de elegant in ring.