Cine are papagali agapornis pereche, pentru a-mi da si mie niste sfaturi? Mulțumesc!

Salut şi bine v-am găsit. În ziua de azi tot mai multe specii sunt considerate animale de companie, fie că e vorba de păsări, mamifere, peşti, reptile chiar şi amfibieni sau insecte.

Pentru azi am pregătit o serie de informaţii legate de papagalii Agapornis, sau cum sunt ei numiţi în engleză lovebird. Acesta este un papagal mai mic, viu colorat care este recunoscut pentru afecţiunea pe care o arată partenerului. El provine din Africa, iar faptul că este un animal inteligent şi foarte sociabil, l-a făcut să fie un animal de companie popular, care în grija noastră ajunge să trăiască până la 15 ani.

Având în vedere aceste calităţi, este important să învăţăm un astfel de papagal nişte reguli de bază, altfel riscăm ca acesta să devină o pasăre care muşcă şi face multă gălăgie şi chiar dacă sunt mici vă asigur că pot să muşte serios şi că au o voce puternică. Este datoria noastră să fim nişte deţinători responsabili şi să fim proactive.

În primul rând, pentru a ajunge să avem o pasăre care nu muşcă trebuie să facem diferenţa între muşcat şi acel ciugulit caracteristic. Deoarece acest ciugulit sau ronţăit poate să ducă la muşcături, cel mai bine este să nu lăsăm papagalul să ne ronţăie deloc, mai ales pe urechi, degete sau buze. Prin această regulă simplă şi clară, papagalul învaţă că muşcatul nu este permis. poza 1 - ed 25

Dacă se întâmplă să vă muşte, cel mai bun răspuns este să vă retrageţi şi să ignoraţi acest comportament. Nu este recomandat să aveţi o reacţie foarte puternică sau să-l loviţi. Nu este o soluţie nici să-l certaţi sau să-l stropiţi cu apă. Acestea sunt nişte pedepse care vor speria papagalul şi astfel va ajunge să se teamă de voi sau oameni în general. În final ne dorim o relaţie frumoasă, de prietenie, nu una bazată pe frică şi pedepse. De asemenea nu ajută nici dacă strigaţi „NU" sau „NU e voie„. Din perspectiva papagalului aceste pedepse sunt tot o formă de atenţie din partea noastră, astfel acesta poate învăţa că dacă ne muşcă sigur ne atrage atenţia asupra sa.

poza 2 - ed 25

Distragerea atenţiei este o altă metodă bună de a învăţa papagalul să nu ne muşte. Practic, e bine să aveţi la voi o jucărie mică cu care să-i distrageţi atenţia când acesta vă muşca. Când începe să se joace cu acea jucărie e bine să-l lăudaţi cu un ton de bucurie. În acest fel îi transmitem păsării că apreciem că se joacă cu jucăria, în loc să ne muşte, iar aceasta va continua să se joace pentru a ne câştiga sau păstra afecţiunea.

A doua cea mai comună problemă comportamentală este strigatul. Cel mai adesea aceştia fac gălăgie când sunt lăsaţi singuri şi nu ştiu să se joace. Ca să evităm această problemă, trebuie să ne luăm puţin timp pentru a învăţa Agapornisul cum să se joace. E recomandat să aveţi un stand special pentru jucat plin cu jucării interesante care să-l stimuleze. Când acesta se joacă singur, e bine să-l lăudaţi scurt cu acelaşi ton drăgăstos, după care să-l lăsaţi să se joace mai departe. E bine ca la început sesiunile de joacă singur să fie scurte, de doar câteva momente, urmând ca treptat, în timp, să creşteţi durata în care îl lăsaţi singur. În felul acesta veţi avea o pasăre care nu face multă gălăgie când este singură.

Dacă aveţi deja un papagal care strigă mult, încercaţi să ignoraţi total acele strigăte. Chiar şi dacă vă uitaţi la acesta când strigă îl poate face să strige mai mult sau mai puternic, deoarece el poate considera că va atras atenţia atunci când v-aţi uitat.

Dar să nu vă aşteptaţi să devină un papagal tăcut. Agapornișii sunt destul de vocali şi le place să ciripească şi să cânte în timpul zilei. De obicei, un mediu de viaţă mai puţin gălăgios, ne ajută să avem păsări mai calme.

Pentru a dezvolta o relaţie cât mai frumoasă, cel mai bine este să începem să aplicăm aceste reguli din prima zi în care acesta ajunge la noi, altfel riscăm să confuzăm papagalul şi procesul de învăţare să fie mai lung sau mai anevoios.

Atât pentru azi, mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc animale cât mai fericite!