Cum pot sa scap de dihori, unde isi fac culcusurile? Si de ce fac gauri in pamant?

Are corpul suplu, alungit, ajungind, impreuna cu capul, la o lungime de 0, 35-0, 40 m, la care se adauga coada, relativ lunga in comparatie cu corpul, de cea 20 cm. Botul este scurt, urechile mici si rotunjite, cu mar­ginea pavilionului caracteristica, tivita cu alb. Mustatile (vibrizele) sint formate din peri lungi si aspri, cu rol tactil. Membrele posterioare, mai lungi decit cele anterioare, par scurte in comparatie cu corpul. Greutatea corporala atinge 0, 8 kg pentru femele si 1, 5 kg pentru masculi. Blana este constituita din par lung, de culoare bruna si cafeniu-inchisa pe partea ventrala. Coada este, de asemenea, bine imbracata in blana.
Uneori, in lungul abdomenului, apare o dunga cafenie abia contul­rata. Lateral, parul lung, spicul, acopera partial parul linos care formeaza al doilea strat al blanii, astfel ineit flancurile corpului apar ca doua pete galbui. Membrele anterioare si posterioare sint prevazute cu unghii utilizate rareori la catarat si mult mai ades la sapat.
Dihorul este, in general, digitigrad, dar imprimarile calciiului apar destul de frecvent in urma tipar, ceea ce il face, sa fie, din acest punct de vedere, partial plantigrad.
Bine reprezentat la noi, dihorul de casa este comun de la ses pina la munte. Densitatea cea mai mare se intilneste insa pina in zona coli-nara. Traieste adesea pe linga locuinte, sub gramezi de lemne si in magazii. In literatura de specialitate este citat cazul unui cuib de dihor situat sub o stiva de traverse, intr-o gara, deci intr-un loc zgomotos si oarecum poluat. Traieste, de asemenea, in paduri, in special in desisuri. Rapitor feroce, dihorul ataca de preferinta la gitul prazii. Se hraneste cu pasari domestice si salbatice, de la vrabie la cocosul de munte, cu oua, reptile, batracieni si, ocazional, pesti. Iarna se hraneste mai mult cu soareci. isi repereaza prada, de obicei, cu simtul auzului, deosebit de dezvoltat, Animal nocturn, dihorul isi petroce ziua in vizuina, care poate fi o scor­bura intr-un arbore, galerii parasite dintr-o vizuina de vulpe, sau simple giuri naturale in pSmint. Svb stivele de lemne, gramezile de craci, iinare. poduri, vizuina consta dintr-un cuib captusit cu iarba si muschi, asemanator cu cuibul de pasari. Captuseala de iarba ori muschi apare in orice vizuina de dihor.
Cea mai mare parte a timpului o petrece la sol, rareori catarindu-se, iar la nevoie inoata. Cand este atacat sau se simte in pericol, elimina, printr-o glanda perianalS, un lichid cu miros puternic si respingator. Aceasta glanda are si un rol deosebit in manifestarea instinctului de teri-torialism, delimitincJu-si un teritoriu inauntrul caruia isi desfasoara pro­cesele biologice fundamentale.
Se imperecheaza primavara, in lunile martie-aprilie, iar dupa o gestatie de 41-42 zile, femela fata 4-6 pui lipsiti de vedere pina la vir-ata de 14 zile. La fat are puii c intaresc in medie 10 g, iar dupa o alaptare (le doua luni sint intarcati si devin independenti. In mod obisnuit insa isi urmeaza mama la vinatoare o perioada de inca 2 - 3 luni. Daca impe­recherea este mai timpurie poate apare in cursul aceluiasi an o a doua generatie. Puii ajung la maturitate in primavara urmatoare. Durata medie de viata este de 8 - 10 ani. Dusmani naturali nu are.
In vechime, dihorul era lasat adesea pe linga casa, in special pentru vinarea sobolanilor, uneori si a lapinilor. Deocamdata, la noi, este socotit specie de vin'at, daunator, care se powie combate tot timpul anului. Blana sa, bine prelucrata, este superioara celei de nutrie, motiv ■pentru care in unele tari a inceput sa fie crescut in* captivitate pentru ilana sa.
Mai este cunoscut sub numele de dihor puturos.Denumirea stiintifica este Muslela putorius putorius, Linne, 1758. Vechea denumire stiintifica era Puiorius putorius, Schapp, 1963. Numiri straine: engl. poleeat; fr. putoi?; germ. lttis; it. pUzzola; sp. turdn. Din punct de vedere sistematic, dihorii fac parte din familia Musle-lidae, alaturi de hermeline, nevastuici, nurci, jderi, viezuri si vidre.