Hello guys.!
ieri mi-a murit catelul, de fapt am fost nevoiti sa il eutanasiem, avea 18 ani si era bolnav si am luat decizia fff greu, dupa un indelung chin. Vinovati nu ne simtim pentru decizia luata, pentru ca l-am scapat de chin si a avut o viata lunga si frumoasa alaturi de noi, insa ne este foarte greu sa trecem peste si nu concepem ca nu mai este. daca si voi ati trecut prin asta astept raspunsurile voastre. multumesc.
Am patit acelasi lucru cu ani in urma! Fiind LAS, l-am trimis pe tatal meu sa-l eutanasieze!
De atunci nu mai ma apropii de caini, caci este NEDREPT sa traiasca atat de putin, comparativ cu noi, oamenii, as fi preferat sa ma eutanasieze cainele meu pe mine!
Stiu cata durere aduce un fapt necesar (in fond) ca asta!
RăspundeNici eu nu am fost de fata...nu am putut sa il vad cum moare ...si nici sa il vad mort. prefer sa traiesc cu imaginea lui, cand inca era viu. nu consider un act de lasitate, pana la urma fiecare face in asa fel incat sa nu sufere mai rau decat deja o face. imi pare rau ca ai trecut si tu prin asta, si la fel ca si tine nici eu nu ma mai pot apropia de alti caini pentru moment, desi am fost, sau poate inca mai sunt, mare iubitoare de animale.
Răspunde
Din pacate INIMA si Mintea sunt dizarmonice, in aceste cazuri!
Cainele meu(nu voiam sa-mi mai amintesc acum ) era cu pedigree, canish imperial, facea LUMINA pe unde treceam cu el!
Avea 19 ani...cum ai zis si tu!
Ma trezea dimineata spre plimbare, imi stia toate tabieturile, ma mangaia cu labuta, rabda zilnic o baie, stia ca se va simti mai bine, avea un ALB impecabil! Nu am vazut, decat rar asa ceva.Se intelegea de minune si cu copilul meu, mai mic decat canishul!
Dar viata la caini este mai intensa, 20 de ani ar coincide cu 80 de ani la noi!(oamenii) asa stiam.
Toti parasim lumea candva, cu sau fara suferinta!
Merci de fundita, desi ma simt penibil sa castig orice onor, dupa o, asa cum o consider eu, o tragedie inerenta.
Sa uitam, sa urmam si sfaturile prietenilor!
Exact asta vorbeam ieri cu parintii mei, ca el stia tot mersul lucrurilor prin casa dar si legat de noi. Al meu nu era de rasa, era ceva amestecat pentru ca imi este greu sa zic " corcitura" insa foarte destept si cuminte (cainele perfect, nu ca a fost al meu)
este si o vorba, pentru ei noi suntem toata viata lor iar pentru noi, ei sunt doar o parte din viata. este foarte trist sa te desparti si sa uiti un suflet asa de pur cum este al cainilor.
ti-am dat funda pentru ca am simtit ca ai fost cel mai aproape de ceea ce simt eu.
In cazul meu a fost si mai trist! Cainele l-am preluat la 15 ani (varsta lui), de la stapanul lui care murise, nu-l lua nimeni, caci cainele nu ma agrea decat pe mine! Cu greu a acceptat nevasta si copilul l-a vrut, era de 3 ani, l-a indragit din 'prima'.
Prima luna si-a plans (noaptea ) stapanul vechi! Dar pe mine ma iubise din mers...cum sa zic, pe vremea in care-i traia stapanul initial!
Asa ca adaptarea a fost 'bagatella'.
Ne aducea veselie si impacare si copilaria de care avem nevoie toti, cand ne simtim singuri ...parasiti NICIODATA in prezenta acestor CELOR MAI SUBLIME FIINTE (alte' decat specia noastra!).
Din pacate ...toti suntem muritori, important este ce lasam in urma noastra!
Ordonare:
După relevanţă
Imi pare tare rau de pierderea suferita, chiar daca este un catel, tot a fost un suflet drag voua.
Ideal este sa cumparati un catelus sau o pisicuta, ca sa puteti treceti mai usor, peste necazul pierderii celuilalt.
Prietenii nostri au preferat sa cumpere o pisicuta si sincer, acum la 1 an dupa mortea catelului, sunt fericiti cu noua alegere, mai ales ca pisica are alte obiceiuri si i-a cam distras de la rutina zilnica, facuta cu catelul.
RăspundeO pisica ma gandeam sa imi cumpar, insa un catel, nu mai am cum vreodata....multumesc pentru sfat
Pisica, o alegere inteleapta intr-adevar!
Pai si? Avea 18 ani, ar trebui sa fii bucuros ca a trait atat si aia e, trece in cateva zile.
Bucuroasa nu bucuros si nu are cum sa treaca in cateva zile lipsa unei fiinte de care ai avut grija 18 ani. te superi cand pierzi un obiect, dar cand pierzi un caine...as prefera, cei ce nu aveti sau nu ati avut animale sa va abtineti. Inteleg perfect ca nu aveti cum sa stiti ce simtim noi dar macar nu mai vorbiti.
De unde stii tu ca nu am? Doar ca nu imi place sa dramatizez lucrurile, de ce sa fiu trist o saptamana cand pot sa fiu bucuros ca l-am avut?
Bai deci mai bine ai dădeai cu un baros de 20kg în cap și în secunda 2 era mort, prin eutanasiere a suferit foarte mult
Probabil ca nu ai habar ce inseamna eutanasiere, pentru ca altfel nu ai debita prostiile astea, cu lovitul cu barosul.
Tocmai ca, acea injectie letala contine un drog al fericirii, care ii usureaza ultimile secunde de viata.
Drog al fericirii? hmm poti detalia?
I-a facut o anestezie generala. ca la operatie iar apoi dupa ce a adormit i -a facut acea injectie care i-a oprit inima, stop cardio respirator mai exact. nu a suferit deloc...
Un exemplu de drog al fericirii este morfina, care este data oamenilor dupa operatii, sau cand au boli terminale, ori dureri foarte mari.
Evident, drogul care se pune in injectia letala nu este morfina, dar este asemanatoare cu morfina, explicatia si asocierea am facut-o pentru tine doar.
Faza cu barosul este ceva similar cu plesnitul unui țânțar pe perete, ești tu sigură că câinele nu mai simte durerea chiar și cu injecția minune?
Mersi frumos pentru răspunsul bine formulat și complet, nu toți suntem la zi cu ultimele noutăți
Nu inteleg despre ce durere vorbesti. din cate stiu cand ti se opreste inima si mori nu simti nici o durere, este de fapt cea mai usoara moarte pe care o poate avea cineva... in mod normal nu sunt de acord cu eutanasiera, insa am incercat toate variantele si tratamentele pentru el in ultimii 3 anidar din pacate, pentru batranete nu exista tratament...
Evident. nici nu iti doresc sa ai nevoie sa te informezi in aceasta privinta
Poate doar in conceptia ta, este un gest similar plesnitului unui tantar, ca-n realitate, este un gest atat de barbat si de inuman ca numai un nebun ar putea-o face si in nici un caz, unei fiinte dragi.
Sincer, ma ingrozeste asemena idee pornite din mintea unuia atat de tanar ca tine, care ar trebui sa aiba instincte blande, empatice, nu pline de ura si barbarism.
Mama, auuu, auuu, auuu, ma doare capu' la ce prost esti. Ce naiba mai cauti pe site-ul asta?
Da bine ma, esti foarte intelegin. Odata ce stia ca o sa il piarda, mai are idea pe cap ca l-a omorat chiar ei
Eu zic sa aștepți 2-3 luni iar atunci vei fi sigur ce decizie să iei, un nou animalut sau nu, acum e prea devreme
Am trecut prin asta, inca ma mai uit la pozele pe care le mai am cu el, cel mai bun remediu e sa iti iei alt catel, o sa compenseze moartea lui. 
Off...da, pozele...tu ti-ai luat alt catel?
pentru mine nu va compensa nimic, din pacate. am uitat sa specific ca il aveam de cand aveam eu 10 ani , ca sa va faceti o idee
Ma doare sa aud asta. Doar cand imi amintesc ca si eu am trecut prin asta. Doar ca nu cu un animal ci cu un om extrem de important in viata mea. Un om cu care socializam si ma distram mult mai tare decat as fi facut-o cu un animal. Am trecut peste cu timpul. Nu se vindeca cu 2 rugaciuni si cu scuipat. Rana asta sufleteasca se vindeca singura cu timpul. Desigur vor ramane cicatrici insa vor fi mai mai putin dureroase decat ceea ce simti acum. Eu asta am facut. Am asteptat, m-am descarcat si am trecut mai departe. Pana la urma trebuia sa vina si ziua. vorba vine. Sa ai o zi buna si un an nou cum iti doresti. ( o mica sugestie! Adopta un catel nou iar acesta 100% iti va alina durerea mai rapid. )
Iti multumesc pentru raspuns dar este exclus sa mai aduc un alt catel in casa. nimeni nu il poate inlocui.
Macar incearca. Poate nu azi caci rana este inca deschisa insa peste o saptamana sau cand simti tu ca te-ai impacat cu ideea ca nu mai este incearca sa aduci alt catelus. Asa au facut multi
Ai sa-mi dai dreptate ca daca inlocuiesti catelul cu timpul durerea trece si te atasezi de noul patruped
Intr-adevar pierderea unui om este mai dureroasa, dar pentru cine are caine/animal stie ca el devine un membru al familiei. ceea ce face pierderea destul de dureroasa, mai ales dupa 18 ani.
Sincer, nu cred ca as putea sa mai trec prin asta inca o data... sa ma atasez de alt catel si apoi sa moara. este mult prea dureros.
Te cred. Este la fel de dureros atat la pierderea unui om cat si la pierderea unui animal. Acuma faci cum iti graieste inima. Eu sper sa treci peste asta si sa stii ca acolo pe undeva prin moldova cineva tine la tine si la iubitorii de animale ( adica eu )
Of ce frumos. iti multumesc.
Mie mi-au murit o multime de caini nu doar din cauza batranetii, ci din cauza ca cineva le dadea otrava si nu doar unul si nu doar caini si pisici! Dupa toate am suferit si am plans dar eu va sfatuiesc sa luati un caine care e asemanator cu cel ce a murit si o sa va aduceti aminte de el si de la un timp o sa il uitati, o sa credeti ca e el daca ii puneti acelasi nume, pur si simplu o sa il confundati! O sa mearga, am trecut prin asta de zeci de ori si tin foarte foarte mult la animale in special la caini ii iubesc!
Nu am cum sa imi iau unul la fel pentru ca era o combinatie intre doua rase combinate si ele. Imi pare rau pentru ce ai patit si tu.
Da,am trecut prin asta a fost greu pentru că făcea parte din familie
Insă am încercat să-i păstrăm amintirea vie
pentru noi v-a rămâne mereu cel mai iubit cățel ever!
Cu timpul am hotărât să crestem alți căței, pentru că si ei au nevoie de dragoste, ca si noi
Acum e o perioadă mai grea, dar cu timpul vei trece peste!
să știi că alt suflet de cățel așteaptă să primească iubire și să dăruiască la randul lui iubire, chiar dacă e un animal
E mult mai sincer decât un om!
Multumesc pentru raspuns si regret ca ai trecut si tu prin asa ceva insa nu as mai vrea sa ma atasez de alt catel si apoi sa sufar iar. cred ca este mai bine asa.
Stiu cum e sentimentul..am patit si eu acum 2 ani cu catelusa mea care avea 14 ani jumate. Intr o zi incepand sa orbeasca, sa surzeasca si abia sa se mai tina pe picioare...am mers cu ea de 2 ori la veterinar pana intr o zi cand nu a mai putut respira. Atunci am zis ca e mai bine sa o eutanasiem. Am trecut greu peste, iar mereu cand ma gandesc la ea imi vine sa plang...
-
anonim_4396 întreabă:
12 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
