De obicei, un caine crescut la tara, printre animale, cu iarba, pasuni, campuri, fara prea multe masini si galagie, nu se prea obisnuieste cu orasul, si-ar face in casa nevoile, cand ai iesi afara cu el, in opinia mea, ar fi foarte agitat si speriat de toate zgomotele si agitatia.
Te sfatuiesc sa nu il aduci la oras, mai ales daca stai la bloc.
Nu'i greu frate, pardon, DRAGA, am spus ca e?!
Cand eram mai mica ii scoteam din colivie toata ziua, si mama ma certa din cauza asta, si acum e suparata ca nu ii mai scot. Le las mancare. Ei se duc acolo, baga ciocu si o imprastie pe toata. Dintr'o cutiuta din aia care e full ramane mai putin de un deget, restul o arunca ei pe tavita aia de jos, sub gratii, unde ajunge fix in gainat. Cand mama ajunge acasa normal ca gaseste aproape tot gol acolo, si e suparata pe mine+ ca la ora 6 ei canta de rup toata casa, chiar daca ii acopar cu toate paturile, cas a nu vada lumina, si le pun si o tona de mancare, ca sa nu mai cante, tocmai de asta ma gandesc sa ii dau.
Si scuze, draga, m-am exprimat gresit, si nu, nu am probleme cu capul, da na, ce pot sa mai cer?
Inca mai cred ca ai deviat de la intrebare, care apropo, era :
"
-Il pot obisnui cu viata de oras (in jurul blocului meu e multa iarba, si e ferit de strada. Stau intr'un cartier)?
-Cum pot aduce argumente parintilor, ca sa ii conving sa il luam? M'am gandit la cateva foarte bune, dar vreau sa imi spuneti ce credeti...Ar fi bine (atunci cand dau semne de refuz) sa le spun sa ma lase o saptamana - o luna, de proba, ca sa vada daca ma descurc? E ok?".
Eu intrebam daca ar avea " conflicte" perusii cu catelu, nu daca am grija corespunzator de perusi.
CE sa mai spun? Inchei la fel cum ai inceput tu subiectul. Ceau
Goddessss întreabă: