Am asteptat de mult ziua asta. O sa am un catel >:". Desi ma simt pregatita si stiu ca o sa ii ofer toata dragostea mea, as vrea sa aflu lucruri mai explicite. Cu ce as putea sa ii fac baie, incat sa miroase frumos, dar si sa ajute la blanita, purici (daca este cazul) si astfel de calitati? Sau... ce mancare ar fi mai potrivita pentru o digestie regulata? Cum as putea sa il invat la cutiuta cu nisip, pentru as face nevoile? Am nevoie de raspunsuri si as fi recunoscatoare daca m-ati ajuta. :-) Multumesc anticipat.

Baie poti sa ii faci cu sampon pentru catei, ii trebuie la inceput un patut, 2-3 jucarii ca sa nu se plictiseasca,vaccinuri in functie de varsta, deparazitari, trebuie periat.trebuie sa bagi cam multi banuti intr-un caine, dar merita.eu am un bichon frise, in varsta de 3 luni si am cam bagat destui banuti pana acum, si voi continua sa fac acest lucru. apropo ce rasa va fi catelul tau? Bafta!

De multă afecţiune, de un colţişor unde să se odihnească si de suficient spaţiu pentru mişcare. In general, câinii nu ocolesc locurile neîngrijite, murdare, chiar mizere, iar căţeluşii manifestă o deosebită atracţie pentru ele!

Părul care cade şi praful adunat zilnic în blană trebuie înlăturate, fie prin periere, fie prin pieptănare. Cu ocazia periatului se înlătură şi corpurile străine : scaieţi, frunze, spice din blană şi mai ales dintre degete, în special la rasele de câini cu păr, cum sunt Cockerul, Canichul etc.

Dacă, zilnic, ne vom rezerva niţel timp să-i facem toaleta, avantajele vor fi de ambele părţi: câinele va fi întotdeauna curat; îl vom deprinde să fie mai docil; iar dacă în tot acest timp „vorbim" cu el, prietenul nostru „va învăţa", curând, mult mai multe cuvinte din vocabularul omenesc, ne va cunoaşte mai bine vocea şi inflexiunile ei. În fiecare săptămână este bine să-i examinăm gura, dinţii, limba, unghiile, pintenii, urechile.

Dacă, în timpul plimbării, s-a murdărit de noroi, este bine să fie spălat imediat ce ajungem acasă. Cu această ocazie îl vom controla, atent, între degete (spaţiile interdigitale), nu cumva să aibă spice de orz muriu. Ele trebuie îndepărtate, scoase cu grijă, deoarece îi pot intra în piele şi produc abcese grave şi greu de tratat. Dacă pe talpă s-a lipit smoală, asfalt, o vom curăţa cu acetonă. După „masă", câinele va fi şters pe bot cu un prosop, iar Cockerii vor avea legate urechile la ceafă în timp ce mănâncă, altfel le intră în vasul cu mâncare sau cu apă.

Dacă ne-am luat un câine pe care îl ţinem în apartament, trebuie să-i pregătim din timp un „locuşor" al lui. în primul rând, e bine să-1 aducem acasă (de la fostul stăpân) dimineaţa, ca până la culcare să se adapteze, oarecum, noilor condiţii, să ne ocupăm de el îndeaproape în primele zile, dar nu toată familia, numai o singură persoană, să-i aducem o cârpă din vechiul culcuş sau o jucărie preferată, ca să suporte mai uşor înstrăinarea.

Unde îl culcăm? În funcţie de talia câinelui, de posibilităţile financiare, de spaţiul din apartament şi, în primul rând, de opţiunea dumneavoastră personală, culcuşul va fi un covoraş vechi, o saltea uşoară, un coşuleţ special, un fotoliu doar „al lui" sau... în pat, în aceste două ultime situaţii „marcându-i" locul cu o cârpă. Când este mic, în primele luni, până ajunge la talia lui normală, se poale improviza „un pătuţ" şi într-o cutie, o lădiţă veche, un lighean de plastic ş.a. Indiferent însă de vârstă, „rufăria de pat" e bine să fie din materiale uşor de spălat, covoraşul aşijderea (sau să aveţi mai multe — se pot tăia dintr-un covor vechi), salteaua să nu fie moale, să nu utilizaţi perne de puf (fac blana moale, predispun Ia căderea părului), lucruri de lână (praful fin din lână provoacă tuse) şi aşternuturi prea călduroase (îl vor face susceptibil la răceli).

Unde îi punem „patul" ? E bine să-i alegem un loc o dată pentru totdeauna, să nu i-l mai schimbăm, eventual alături să aibă şi vasele pentru mâncare şi apă. Locul acesta va deveni „căminul" lui, aici va simţi că este „acasă la el", unde numai el este domn şi stăpân. Niciodată să nu-1 ameninţaţi, să-1 certaţi sau să-1 pedepsiţi când stă aici. Culcuşul trebuie plasat într-un loc mai retras, mai izolat, să nu fie în plină lumină, nici aproape de o sursă de căldură, sau în curent, ori pe ciment, gresie, sau în drumul tuturor.Câinele lăsat în aer liber, la curte, pentru a păzi casa, grajdul şi magazia, merită să aibă o cuşcă adecvată.

Nu va fi suficientă o ladă veche, cu un acoperiş improvizat, prin care să pătrundă ploaia, vântul, zăpada. Este de preferat să punem cuşca lângă peretele casei, în aşa fel încât să nu fie expusă nici soarelui arzător, nici ploii sau vântului. Cuşca va avea pereţii dubli (între aceştia se introduce vată de sticlă) şi va fi prevăzută cu o streaşină de protecţie. E bine să nu o aşezăm direct pe sol, iar pentru o mai mare stabilitate îi vom face picioare. Pentru un câine de talie mijlocie se poate folosi şi un butoi vechi, în care să se amenajeze un planşeu plat.

în sezonul rece, un crescător conştiincios va proteja întotdeauna intrarea cuştii. De reţinut că un câine de curte suferă mai mult de căldură decât de frig. După părerea noastră nu va fi legat de lanţ, totuşi, în cazul că „trebuie", nu-1 ţinem în lanţ decât o perioadă limitată, lăsându-i însă şi o anumită libertate de mişcare. Zgarda nu va fi prea strânsă, dar nici să poată li scoasă uşor pe deasupra capului. Este bine să se fixeze o vergea metalică, o sârmă, de-a lungul căreia se va mişca inelul lanţului, permiţând câinelui să se deplaseze pe o suprafaţă cât mai mare.

Bineînţeles că lanţul trebuie să-i lase posibilitatea să se refugieze în cuşcă ori de câte ori vrea să se pună „la adăpost"! Iarna se vor aşterne paie pe fundul cuştii; vara i-o vom curăţa cu apă clocotită ce conţine 2% sodă caustică sau o soluţie de creolină 2-3%. Dacă este ţinut în casă, culcuşul trebuie păstrat cât mai curat, scuturat de păr şi praf. Unii câini îşi ascund oase, alimente in acest „locuşor" al lor. Este bine ca, prin educaţie, să fie dezvăţaţi de asemenea obiceiuri. Primele cinci săptămâni, până ce căţelul este învăţat să nu aibă „scaun" în casă, sunt mai dificile.

Este bine să-1 deprindem cu igiena de mic, să-1 „obligăm" să-şi facă nevoile fie într-un loc anume, în apartament, fie numai afară. De aceea trebuie scos afară cât mai des. Se spune că ideal este, de fapt, ca ziua să înceapă şi să se termine cu „ieşitul afară". în acest fel, va învăţa foarte repede să fie curat. Locurile unde, totuşi, căţelul a urinat sau a avut „scaun" (în casă) vor trebui imediat spălate, dezinfectate şi date cu deodorant.

Revenind la periatul şi pieptănatul câinelui, trebuie subliniat faptul că, la câinii cu părul lung, trebuie pieptănate în special pieptul şi franjurile de la membre. Periatul se va face în sensul creşterii părului, cu multă atenţie în zona urechilor, organelor genitale şi la nivelul articulaţiilor; este deosebit de benefic, deoarece favorizează circulaţia periferică a sângelui.

Există şi excepţii. Părul raselor Chow-Cliow şi Spitz se va peria şi pieptăna totdeauna numai în sens invers creşterii părului. Unele rase cu părul aspru au nevoie de un „trimming" (tăierea şi ajustarea părului) regulat, pentru eliminarea perilor morţi. Periile, pieptenele, prosoapele sau cârpele destinate igienei şi toaletei câinelui vor fi păstrate în perfectă stare de curăţenie, spălate sau dezinfectate periodic. fundita?