Imi doresc mult un catelus dar nu stiu cum sami conving nici cum parintiimama nu vrea nici in ruptul capului sa ma lase sa iau unul...cand eram mai mica am avut unul dar l-am dat pentru ca eram prea mica ca sa fiu responsabila dar acum am 15 ani si sunt mai responsabila, cum sa imi conving parintii?. un catel e tot cemi doresc...as face orice, am nevoie de sfaturi pls...sunt disperata

Buna! Si eu am avut aceeasi problema.(eu am 13 ani) Stiu ca am scris mult, dar te rog sa citesti, fiindca stiu ca v-a functiona.
Pana acum 5 luni, si eu eram, disperata. Vruiam cu orice pret un bichon frise. Tata e un mare iubitor de animale a si mine, si stie cat de placut e sa ai un animalut de companie, asa ca a fost de acord.Mama, insa nu, nu si nu.
Nici macar nu vroia sa auda... nici nu concepea sa am un caine in apratemt.
I-am povestit multa despre rasa, despre faptul ca bichonii nu lasa par, ca nu cresc mari, si ca sunt adevarati caini de canapea. Am pus pe deskop si ca imagine la telefon poze cu bichoni draguti, si asa am facut-o sa se mai gandeasca, dar tot nu era de acord.
Intr-o zi, una dintre cele mai bune prietene ale iei, a veni in vizita la noi cu un ghemotoc de blana negru, un catel absolut minunat, de rasa caniche, pe care tocmai il cumparase.
Peste in timp de o luna acea prietena a mamei, i-a povestit cat de frumos e sa ai un catel, i-a spus ca nu lasa par, ca e cuminte, ca te iubeste neconditionat, etc.
Peste o perioada de timp a avut o problema, si a trebuit sa lase catelul la mine pentru o zi. In acea zi, mama a vazut ca ma descurc cu un catel, si a realizat cat de frumos e sa ai un ghemotoc in casa.
Am stabilit impreuna cu mama si tata ca la vara se ne luam un Bichon Frise, deoarece acum., in timpul scoliii nu prea am timpul necesar ingrijirii unui catel mic.


Succes!

Buna! Si eu am avut aceeasi problema.(eu am 13 ani) Stiu ca am scris mult, dar te rog sa citesti, fiindca stiu ca v-a functiona.
Pana acum 5 luni, si eu eram, disperata. Vruiam cu orice pret un bichon frise. Tata e un mare iubitor de animale a si mine, si stie cat de placut e sa ai un animalut de companie, asa ca a fost de acord.Mama, insa nu, nu si nu.
Nici macar nu vroia sa auda... nici nu concepea sa am un caine in apratemt.
I-am povestit multa despre rasa, despre faptul ca bichonii nu lasa par, ca nu cresc mari, si ca sunt adevarati caini de canapea. Am pus pe deskop si ca imagine la telefon poze cu bichoni draguti, si asa am facut-o sa se mai gandeasca, dar tot nu era de acord.
Intr-o zi, una dintre cele mai bune prietene ale iei, a veni in vizita la noi cu un ghemotoc de blana negru, un catel absolut minunat, de rasa caniche, pe care tocmai il cumparase.
Peste in timp de o luna acea prietena a mamei, i-a povestit cat de frumos e sa ai un catel, i-a spus ca nu lasa par, ca e cuminte, ca te iubeste neconditionat, etc.
Peste o perioada de timp a avut o problema, si a trebu

Si eu am indurat muuuulta suferinta din cauza asta cand eram mai micuta.Norocul meu a fost ca niste unchi au venit in vizita cu un catel mititel pe la noi, ne-au povestit despre rasa, nu-i cadea parul (obsesia mamei, sa nu vada fire de par pe covorul ei multi persan de pe atunci), era foarte dragalas si avea niste ochi negri si migdalati, pur si simplu adorabil cu ireversibilitate hahah. Dupa vizita acelor unchi, am induplecat-o pe mama spunandu-i ca e un caine foarte usor de ingrijit, si va fi o bucurie in plus in casa, i-am promis ca-i voi face eu curatenie, eu il plimb pe-afara, eu stau cu el, eu fac tot, parintii nu vor avea nicio responsabilitate legata de caine si astfel ma voi maturiza si voi avea simtul responsabilitatii.Am induplecat-o pe mama oarecum, tata a fost convins sa faca donatia, am cumparat cainele (un yorkshire), o cheama Sheila acum, are 5 ani si 31 cm, e la fel de micuta si voioasa ca in prima zi cand am primit-o. Dar sa stii ca nu-i asa de simplu pe cat pare sa ai un caine! Asa am gandit si eu, ca va fi foarte usor si doar ma voi distra cu acel caine...insa s-a dovedit a fi total pe invers! Trebuie sa ai o mobilitate a programului, sa ti-l fixezi dupa bunul plac al cainelui, sa-l dresezi, sa-l certi cand face prostii(si le face des daca nu e supravegheat si nu i se atrage atentia la momentul potrivit), trebuie sa-i dai hrana la ore fixe (daca vrei sa fie sanatos si sa n-aiba probleme de sanatate), sa-l duci regulat la vet, sa-i oferi multa, multa, excesiva dragoste si atentie, mai ales cand e mic. E ca un bebelus, trebuie sa fi mereu cu ochii pe el si te avertizez ca vei fi mereu ingrijorata din pricina lui, mereu! Plus ca exista suficiente locuri in care sa nu ti se permita sa mergi cu el, astfel ca-ti va incurca multe planuri...eu de exemplu n-am putut merge in excursia dintr-a 8a pentru ca parintii erau plecati la serviciu si a trebuit sa stau cu ea, altfel facea ravagii in casa de suparare (sunt suflete si evident, foarte suparaciosi)... so...gandeste-te bine ceea ce vrei.Cainele nu e jucarie.La un moment dat te vei plictisi de el.Si asta nu trebuie sa se intample... bafta!

Dacă stai la casă trebuie sa te lase.
Dar dacă stai la bloc nu.
Convinge. i. cumva. spune. le ca e tot ce iti doresti. ca si alte prietene de ale tale au.
etc
Bafta`:*

Are dreptate Sabyna! In plus, zi si tu o rugaciune! Poate ca se intampla o minune si in cazul tau.Doamne ajuta!

Eu m-am rugat de parintii mei 4 ani de zile.si pana la urma am reusit! Dar e greu de intretinut, eu ajunsesem intr-o perioada cand chiar eu vroiam sa il dau.trecuse cateva luni si el tot in casa facea.il scoteam de 5 ori pe zi si degeaba! Bine ca acum s-a invatat si toti il iubim, e un membru al familiei.
Sa stii ca daca ai vointa o sa reusesti, succes!

Cand e ziua ta? Incearca... sa-ti faca cadou unul. incearca arma secreta a felelor. privirea de catelus. la mine merge.:p

Stiu povestea... Uite cum am facut eu. Am primit un catelus si l`am dus acasa. Am sunat`o pe mami si i-am spus de achizitia mea. Desigur ca nu a fost de`acord si mi-a spus ca o sa-i distruga casa, etc. i-am cerut o saptamana in care sa demonstrez ca sunt responsabila si ca o sa pot sa am grija de catelus. Si a mers! Partea a 2-a e ca este foarte greu sa ai un catelus. Trebuie sa-l scoti afara foarte des, mai ales ca e mic. O sa faca si in casa pana cand se obisnuieste sa faca numai afara. Daca ploua afara nu poti sa-i spui: "Tine`te pana trece ploaia", sau daca te uiti la un film: "Tine`te pana trece filmul", trebuie sa iesi afara cu el cand se cere. Si e foarte greu sa te trezesti dimineata, mai ales dupa o seara in oras. O sa-ti roada prin casa deci trebuie sa-i cumperi o gramada de jucarii. Oricum, sa ai caine nu e asa de usor. Succes!

Stiu povestea asta de la mine
Poi adopta thu unu super dragut
De preferat un care nu creste ft mare
Nimeni nu poate rezista privirii unui catelus
xoxo
by zui

Si eu am avut aceeasi problema.Stau la apartamet si este destul de spatios iar zona blocurilor e plina de verdeata... orice catel s-ar simti bine in cartier! De cand eram mica imi doream un catel si nu am avut nicoidata unul al meu dar am avut grija in vacanta si in unele weekenduri de bichonul maltese al unchilor mei si asa a demonstrat ca sunt responsabila.Cainele nu facea in casa doar ca trbuia sa-l scot afara la ora 7 si era destul de dernajat dar am reusit si m-am obisnuit cu el. Unchii mei s-au mutat si mi-a fost greu pentru ca m-am atasat tare de catel.Mami este de acord cu un catel si i la tati ii plac doar ca el spune ca nu vrea catel in casa.Eu de cand eram mica imi rod unghiile, in ultimul hal. Una are vreo milimetri.Nici nu se mai vede...si tati mi-a promis ca daca am unghiile mari imi ia catel.SI am reusit dorinta mea a fost foarte mare.Mai demult imi doream un IPOD NANO si i-am promis la tati ca daca mil ia nu-mi mai rod unghiile dar tot le-am ros, dar acum i le-am aratat mari si mi-a luat pe loc un catel.Incearca sa promiti si sa le dovedesti si tu ca meriti un catel! SUCCES

Iti cadonez eu unul