Tu ai vrea să stai ținută în cușcă sau să fii lăsată să mișuni în libertate, dacă ai fi animal?
Unui om care nu îi plac animalele, e greu să îi explici că îți plac ție, întrucât acea persoană nu va fi interesată de ceea ce ai să îi spui, dacă subiectul abordat nu îi va conveni. Nu contează că acele persoane sunt părinți, boschetari, artiști sau regi.
Oamenii care nu iubesc animalele, au o problemă gravă. Sper să nu mai cunoști și astfel de persoane... E de ajuns că știi una (chiar dacă n-ai ales tu).
Vorbește cu tatăl tău. Din două, una: Fie îi va face pe plac mamei tale (aici va trebui să îți iei gudbai forevăr de la animăluț), fie îți va face pe plac ție. Ai răbdare și vezi ce se întâmplă.
Ai putea să încerci să discuți cu ea și să îi spui că vei avea grijă de cățel și că te vei ocupa de tot ce îi trebuie, fără mofturele și bătut din picior (mai ales când îl scoți la plimbare și trebuie să strângi rahatul după el). Dacă nu vrea și nu vrea, dă-i pace, așteaptă să crești mare și ai să îți iei o haită de câini și ai să dormi în pat cu toți, ca să îi faci în ciudă.
N-are nimic dacă o perioadă n-ai să ai. Se trăiește și fără. Când ești adult, ai alte dioptrii și vezi altfel. Reacționezi altfel și iei alte feluri de decizii, care chiar dacă nu vor fi pe placul altora, te vor bucura pe tine.
Dă-ți timp și eventual, dă-le și alor tăi timp, poate se răzgândesc, poate sunt în toane mai proaste, poate n-au bani chiar pentru toate, poate sunt stresați și poate câinele e ultimul aspect la care se gândesc, chiar dacă asta, să spunem, le-ar face copilul fericit.
Nu îi judeca prea aspru și ai răbdare să te faci tu mare. Ai să știi singură ce să faci. Mai lasă să treacă niște timp.