cuvinte fara rost, cuvinte care te ranesc, cuvinte care te fac sa zambesti, cuvinte ramase in sufletul unor amintiri fara pereche, fara inteles, fara idealuri marete. Dar sunt totusi cuvinte care candva...intr-o lume nu prea departe isi vor gasi rostul, Sau poate ca vor cauta mereu ceea ce le da viata, ceea ce le face speciale, ceea ce le da puterea sa se formeze.
Par doar niste simple cuvinte aruncate in zadar pe o foaie incolora, mazgalita de trecerea timpului, la prima vedere. Dar daca privesti cu atentie, daca patrunzi in universul lor vei vedea ca sunt mai mult decat niste simple cuvinte. Vei obseva ca sunt cuvinte cu un ideal mare, cu visuri simple, vei obseva ca sunt cuvinte marete adresate persoanei cu un suflet sensibil. Dar nu aste reprezinta aceste cuvinte. Ci de fapt amintiri ale sufletului ce doreste cu disperare sa gaseasca ceva, sa atinga, sa stie ca exista, sa simta aceea vibratie, aceea frica. Sau doar sunt niste cuvinte aruncate la voia intamplari, in lumea voastra ...niste cuvinte care prind viata cand le intelegi. Dar nu poti spune ca sunt doar niste simple cuvinte, ce rost ar mai avea aceasta lume?, lumea ta? caci in lumea mea cuvintele sunt amintiri. Si amintirea e lumea mea!
Parerea mea este :poate ca cuvintele sunt doar unele chestii care se uita, sau doar sunt spuse, dar nu puse in aplicare.Stii cum se spune"De la zis pana la facut mai este".
Cu bine.
Eu zic asa: Nu este important sa spui ci sa faci. Cuvintele nu te ajuta cu nimic, dar faptele da. Cuvintele le uiti usor, faptele bune raman in suflet pentru totdeauna.
Dupa parerea mea, fraza asta sugereaza faptul ca, cuvintele nu se uita. Poti sa le asculti o data dar ti le amintesti de mii de ori.Nu-si pierd valoarea.