| KolG a întrebat:

Am gasit un Husky pe strada maricel si mi-a fost mila de el asa ca l-am luat acasa pana ii voi gasi stapanul. M-am distrat cu el in casa si prin zapada 2 zile in continuu, ba chiar nu am dormit o noapte pentru ca tot se tinea dupa mine, era foarte dragut. In fine, toata treaba asta s-a terminat pana a sunat stapanul. Cand m-am trezit si mi-a spus fratele meu ca a gasit stapanul, de-odata m-am schimbat complet. Jur ca nu imi venea sa ii dau cainele. Am 16 ani si nu stiu daca este normal, dar asa sunt eu mai sufletist si ma atasez foarte repede, avand si o slabiciune la ori ce animal. De 2 zile de cand a plecat nu mai pot dormi, ma simt urat rau, nu pot explica ce simt. Eu mai am un catel mic, m-am jucat putin cu el dar nu este acel lucru si ca sa imi cumpar altul nu as putea deoarece,, parintii,, si daca il cumpar tot imi va sta gandul la acel caine mare si frumos.
Va rog eu mult, stiu ca nu e ceva sa se termine scurt, sunt sigur ca tot voi,, suferii,,.
V-as multumii toata viata daca m-ati ajuta sa scap de sentimentul asta.
Scuzati daca nu e categoria corecta dar asta mi s-a parut ce-a mai potrivita.

Răspuns Câştigător
| denyzo a răspuns:

Of...Imi pare rau pentru tine, inteleg destul de bine sentimentul. Dar peste cateva luni vei uita, pentru ca toate sunt trecatoare, tu trebuie sa incerci sa fii fericit ca stapanul si-a gasit animalutul, il cauta totusi. Uita-te pe net la imagini cu Husky, poate iti va trece. Fa-i o vizita stapanului daca este aproape de tine. Iar daca astea nu iti sunt de folos, incearca sa nu te mai gandesti, incearca sa faci orice altceva ca sa uiti de acest sentiment.
Asta este viata, o amaraciune pentru toti. Dar trebuie sa fii tare sa nu te doboare. happy

1 răspuns:
Salontanul
| Salontanul a răspuns:

Trebuie sa intelegi de tanar ca nu le putem avea, in viata, pe toate. Asta-i viata! Nu prea ai ce face.