Ciobănescul german este o rasă de câine care se presupune că a apărut prin domesticirea lupului. Considerația are în vedere asemănările aspectului general. Literatura de specialitate menționează folosirea acestui câine din vremuri străvechi de către ciobanii germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însușirilor morfologice de la o regiune la alta, adaptânduse condițiilor de climă și climaterice fie modificându-și talia, viteza de mișcare pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montană. S-a constatat că au existat împerecheri numeroase între câinii ciobănești și lup, descendenții fiind domesticiți și utilizați pentru pază.
"Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea se constată aceeași neuniformitate a materialului biologic până la expoziția din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit "Asociația câinilor Ciobănesc german". Inițiatorii și promotorii acestei asociații au fost A. Meyer, căpitan de cavalerie, și Max von Stephanitz, care a fost ales și primul președinte al forului nou constituit."(1)
Generalități
Ciobănescul german este răspândit la ora actuală aproape în întreaga lume fiind preponderent utilizat pentru pază și protecție dar și pentru alte activități având în vedere calitățile pe care le are. Constituția sa este robustă, cu oase puternice, personalitate fizică și psihică bine conturată. Capul este mare, dar proporționat, cu formă ușor alungită spre trufă, fără a fi ascuțit. Fruntea este lată, ușor convexă, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se închid foarte corect. Maxilarele puternice, cu dinți masivi, ce se închid în "foarfecă". Ochii migdalați, au dimensiuni medii, formă ușor oblică, privire vioaie și inteligentă. Urechile sunt potrivit dezvoltate, purtate vertical, cu vârfurile relativ ascuțite și foarte mobile. Trunchiul este lung cu greabănul ușor evidențiat, cu spatele și șalele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele bine arcuite, lungi și oblice, flancurile scurte. Crupa este lungă, ușor oblică, bine îmbrăcată în musculatură. Membrele sunt drepte, paralele, cu osatura puternică, proporționale cu dezvoltarea corpului. Chișița trebuie să fie de lungime medie, puternică și mobilă. Mobilitea chișiței este extrem de importantă la acestă rasă, deoarece contribuie la elasticitata și rezistența în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă și bine închise, cu falange bine arcuite, unghii scurte și puternice. Coada este stufoasă și lungă, purtată arcuit și în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chair mai jos. Părul la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu și aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind acceptată o gamă largă de nuanțe și culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu desen carcteristic, nuanțe maronii, roșcate, galben, gri-fier, cenușiu, lupie sau chiar albă.
Caracterul: câinele este docil, atașat până la moarte de stăpân. Este ușor de educat pentru că marea lui plăcere este să facă pe placul stăpânului. Este liniștit și ușor de abordat, înțelegător și încrezător în stapân. Este un cavaler care vă va însoți pretutindeni cu eleganță, echilibrat afectiv, foarte ager, iute și cu reacții tipice câinilor de pază și protecție. Se adaptează rapid situațiilor neprevăzute. Educarea lui necesită fermitate din partea stăpânului, dar nu suportă tratamentele dure sau brutale. (2)Alimentația
Hrana este specifică carnivorelor, rația va fi stabilită conform activității zilnice.În acest sens se impune menționarea că acestă specie nu valorifică resturile menajere sau alimente cu conținut ridicat în celuloză. Alimentele utilizate sunt de origine animală și vegetală. Dintre cele de origine animală: carnea de vită, găină, gâscă, pui, oaie si miel(în cantități nu foarte mari), mai puțin carne de porc, (aceasta se recomandă totuși ca adaos la hrana câinilor cu munci grele, sau pază îm medii cu temperaturi scăzute, în cantități reduse și sub control medical); Subprodusele de abator, organele, oasele sub formă de praf, laptele și derivatele lui, ouăle, grăsimile animale cu excepția șoricului de porc, care este interzis, deoarece la nivelul ficatului poate produce alergii și în cele din urmă leziuni grave. Carnea de pește se poate administra dezosată. Carnea de vânat este acceptată în alimentația ciobănescului german. Alimente de origine vegetală: orezul, pâinea, pastele făinoase, fâina de cereale, grâul, arpacașul, morcovii, cartofii, zahărul, salata, spanacul, fasolea verde, țelina, prazul, uleiurile vegetale. Se pot include pasta sau tocătura, conservele, mezelurile deși nu sunt recomandate în mod special. Nu se recomandă fasolea uscată, varza și conopida, iar cartoful se va administra fără să constituie un component de bază. Ocazional câinele poate consuma fructe, mere, pere, prune, struguri, caise, acesta se pot adăuga cu succes la fierberea mâncării, dar nu în cantitate mare. Este de preferat ca hrana administrată să fie bine fiartă, pentru a ajunge la stadiul de terci, iar rația obișnuită să conțină atât produse din carne, cereale, legume, lactate, ouă și uneori fructe. Zaharurile și produsele zaharose trebuiesc administrate cu prudență producând carii dentare și obezitate. Hrana poate fi administrată în două tainuri, dimineața și seara, dimineața administrându-se 60% din cantitatea totală. Hrănirea femelelor care alăptează se va face în trei tainuri îmbogățindu-se alimentația în săruri și vitamine(3) Caracter: este un câine prietenos și loial stăpânului său, este chiar foarte iubăreț și inimos.Este un câine de pază sau de companie.Boli întâlnite
Boli infecțioase: bruceloza, leptospiroza, salmoneloza, septicemia noilor născuți, tuberculoza, tetanosul;
Boli virotice: jigodia, rabia, boala lui Aujeszky, hepatita contagioasă, parvoviroza, gastroenterita virotică cu herpes-virus, virozele pulmonare.
Boli parazitare: cestodoze, nematodoze, arachnoentomoze, scabie, parazitismul cu căpușe, parazitimsul cu purici, micoze cutanate.
Boli medicale: ale aparatului digestiv, ale aparatului respirator, ale aparatului urinar, boli ale sistemului nervos, boli ale pielii, boli de nutriție, fracturi osoase, răni, traume, arsuri(4)
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai in primul rand trebuie sa-l plimbi si sa alergi cu el ca altfel o sa inceapa sa schiopateze. Apare o chestie la picior din cauza ca nu face miscare. Trebuie sa-i dai mancare de vreo 2 ori pe zi, sa te joci cu el, sa-l perii macar o data la saptamana. Isi schimba blana in fiecare anotimp. Joaca-te cu el, e un bun prieten si caine de paza. Am si eu unul de vreo 3 ani. E mare si vioi. Mai am si bulldog-ul francez care e la avatar, asta mic il intarata mereu. Vezi sa nu te muste, dreseaza-l tu de mic. Al meu mai ciupe cateodata.
Răspunde
Ciobănescul german este o rasă de câine care se presupune că a apărut prin domesticirea lupului. Considerația are în vedere asemănările aspectului general. Literatura de specialitate menționează folosirea acestui câine din vremuri străvechi de către ciobanii germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însușirilor morfologice de la o regiune la alta, adaptânduse condițiilor de climă și climaterice fie modificându-și talia, viteza de mișcare pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montană. S-a constatat că au existat împerecheri numeroase între câinii ciobănești și lup, descendenții fiind domesticiți și utilizați pentru pază.
"Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea se constată aceeași neuniformitate a materialului biologic până la expoziția din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit "Asociația câinilor Ciobănesc german". Inițiatorii și promotorii acestei asociații au fost A. Meyer, căpitan de cavalerie, și Max von Stephanitz, care a fost ales și primul președinte al forului nou constituit.
Ciobănescul german este răspândit la ora actuală aproape în întreaga lume fiind preponderent utilizat pentru pază și protecție dar și pentru alte activități având în vedere calitățile pe care le are. Constituția sa este robustă, cu oase puternice, personalitate fizică și psihică bine conturată. Capul este mare, dar proporționat, cu formă ușor alungită spre trufă, fără a fi ascuțit. Fruntea este lată, ușor convexă, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se închid foarte corect. Maxilarele puternice, cu dinți masivi, ce se închid în "foarfecă". Ochii migdalați, au dimensiuni medii, formă ușor oblică, privire vioaie și inteligentă. Urechile sunt potrivit dezvoltate, purtate vertical, cu vârfurile relativ ascuțite și foarte mobile. Trunchiul este lung cu greabănul ușor evidențiat, cu spatele și șalele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele bine arcuite, lungi și oblice, flancurile scurte. Crupa este lungă, ușor oblică, bine îmbrăcată în musculatură. Membrele sunt drepte, paralele, cu osatura puternică, proporționale cu dezvoltarea corpului. Chișița trebuie să fie de lungime medie, puternică și mobilă. Mobilitea chișiței este extrem de importantă la acestă rasă, deoarece contribuie la elasticitata și rezistența în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă și bine închise, cu falange bine arcuite, unghii scurte și puternice. Coada este stufoasă și lungă, purtată arcuit și în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chair mai jos. Părul la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu și aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind acceptată o gamă largă de nuanțe și culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu desen carcteristic, nuanțe maronii, roșcate, galben, gri-fier, cenușiu, lupie sau chiar albă.
Caracterul: câinele este docil, atașat până la moarte de stăpân. Este ușor de educat pentru că marea lui plăcere este să facă pe placul stăpânului. Este liniștit și ușor de abordat, înțelegător și încrezător în stapân. Este un cavaler care vă va însoți pretutindeni cu eleganță, echilibrat afectiv, foarte ager, iute și cu reacții tipice câinilor de pază și protecție. Se adaptează rapid situațiilor neprevăzute. Educarea lui necesită fermitate din partea stăpânului, dar nu suportă tratamentele dure sau brutale.
Hrana este specifică carnivorelor, rația va fi stabilită conform activității zilnice.În acest sens se impune menționarea că acestă specie nu valorifică resturile menajere sau alimente cu conținut ridicat în celuloză. Alimentele utilizate sunt de origine animală și vegetală. Dintre cele de origine animală: carnea de vită, găină, gâscă, pui, oaie si miel(în cantități nu foarte mari), mai puțin carne de porc, (aceasta se recomandă totuși ca adaos la hrana câinilor cu munci grele, sau pază îm medii cu temperaturi scăzute, în cantități reduse și sub control medical); Subprodusele de abator, organele, oasele sub formă de praf, laptele și derivatele lui, ouăle, grăsimile animale cu excepția șoricului de porc, care este interzis, deoarece la nivelul ficatului poate produce alergii și în cele din urmă leziuni grave. Carnea de pește se poate administra dezosată. Carnea de vânat este acceptată în alimentația ciobănescului german. Alimente de origine vegetală: orezul, pâinea, pastele făinoase, fâina de cereale, grâul, arpacașul, morcovii, cartofii, zahărul, salata, spanacul, fasolea verde, țelina, prazul, uleiurile vegetale. Se pot include pasta sau tocătura, conservele, mezelurile deși nu sunt recomandate în mod special. Nu se recomandă fasolea uscată, varza și conopida, iar cartoful se va administra fără să constituie un component de bază. Ocazional câinele poate consuma fructe, mere, pere, prune, struguri, caise, acesta se pot adăuga cu succes la fierberea mâncării, dar nu în cantitate mare. Este de preferat ca hrana administrată să fie bine fiartă, pentru a ajunge la stadiul de terci, iar rația obișnuită să conțină atât produse din carne, cereale, legume, lactate, ouă și uneori fructe. Zaharurile și produsele zaharose trebuiesc administrate cu prudență producând carii dentare și obezitate. Hrana poate fi administrată în două tainuri, dimineața și seara, dimineața administrându-se 60% din cantitatea totală. Hrănirea femelelor care alăptează se va face în trei tainuri îmbogățindu-se alimentația în săruri și vitamine(3) Caracter: este un câine prietenos și loial stăpânului său, este chiar foarte iubăreț și inimos.Este un câine de pază sau de companie.
Sper ca ti-am fost de folos.Eu chiar iubesc animalele, mai ales caini si stiu cum e sa ai caine.
Funda?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
