Deci, până la urmă, a murit? Era mai trist dacă chinuia, fiindcă îl vedeai suferind. Măcar așa, ai încercat toate posibilitățile de a-l salva. Acum, fii tare, nimic nu e veșnic, iar ei au o durată de viață, atât de scurtă. Fii fericit că ai alături părinții și prietenii. Cândva, o să primești altul...
Dar, dacă ești un băiat atât de sensibil, optează pentru un animăluț de companie, care e mai rezistent și care are o medie de viață, mult mai lungă...
Nu ma pot oprii din plans cand ma gandesc. Atunci cand imi suna telefonul el facea un sunet amuzant, si acum cand ma suna cineva si nu aud nimic si incep sa plang.Ma tot uit la locul unde trebuia sa fie cusca si dupa incep sa plang.Nu ma pot oprii din plans si ma tot invinuiesc pentru moartea lui.Nu imi vine sa cred ca nu il voi mai vedea niciodata pe Bobo. Ieri dimineata era vioi si jucaus, iar dupa ce i-a facut injectia mergea bleg si nu se misca mai deloc.Si de asta ma simt vinovat de moartea lui.
Ei sunt sensibili, au hrană specială, poate că sunt și alimente care nu le fac bine la sănătate și treptat se îmbolnăvesc. Ca și iepurașii. Oricum, dacă ai greșit cu ceva, ai făcut-o fără intenția de a-i face rău. Tu ai făcut tot posibilul să trăiască...
Timpul e cel mai bun leac, ajuta si iesitul in oras, practicarea unor activitati care sa iti tina mintea ocupata.
Am avut si eu un hamster, dragalasa creatura, apoi s-a asezat un prieten din greseala pe el.