In mod obișnuit, atunci când un pește este „adormit" se pot observa patru caracteristici principale: (1) o inactivitate pentru o lungă perioadă de timp; (2) o poziţie de repaus; (3) o rutină zilnică (sub forma unui repaus care are loc în același timp și în același mod, în fiecare zi și (4) o sensibilitate scăzută în raport cu mediul său (îi este greu să trezească).
Modul în care aţipesc peștii diferă de la o specie la alta. De exemplu, s-a observat că peştii tilapia se odihnesc pe fundul apelor, în timp ce somnul pitic a fost observat în timp ce dormea la un unghi de 10-30 grade faţă de fundul apei, având coada plată și înotătoarele alungite. În plus, unele specii de biban au fost observate dormind pe sau sub buşteni, în timp ce peștii din jurul unui recif de corali se ascund de multe ori în crăpăturile acestuia pe timp de noapte.
În perioada de odihnă, la multe specii de pești s-a constatat reducerea ritmului cardiac și a celui respirator, precum şi faptul că gura, aripioarele și ochii se mişcă mai puţin. La câteva specii de rechini sensibilitatea acestora faţă de mediul înconjurător s-a redus atât de mult, încât cercetătorii au putut chiar să-i ridice și să-i transporte până la suprafața apei fără vreo reacţie din partea lor.