Simt ca înnebunesc.Acum o luna mi-a murit un cățel (avea 5 luni) de parvoviroza, am suferit extrem de mult pentru ca a fost prima oară când mi am ales eu un câine al meu. Acu o săptămâna un alt câine de al meu(5ani) a ieșit pe strada pe lângă mama și nu s-a mai întors, bănuiesc ca a fost călcat de mașina.Nu îmi pot reveni, câinele asta mi-a fost cel mai bun prieten și acum ca nu mai e simt ca e totul gol in jurul meu, sunt deprimata, n am pofta de mâncare, nu prea dorm, n am chef sa ma distrez. Îl simt in curte și încă nu pot accepta ca nu mai e..nu vreau sa accept ca nu mai e, îmi este extrem de greu mai ales când văd ca ai mei nu sunt așa afectați iar eu plâng seara de seara. Vreau un sfat, un gând bun orice. Ar trebui sa merg la psiholog?

Salut. Parvoviroza este o boala letala, care de obicei apare la cainii mici, nevaccinati. Si eu am avut caucazian, 8luni, mort de parvoviroza, si ii dadeam tratament.
Sincer, cainii mici nu stiu sa se intoarca acasa. Poate ai sanse daca pui afisuri pe strada.

Pentru atata lucru, nu trebuie sa mergi la psiholog, trebuei doar sa te consolezi cu gandul ca asa este viata si animaultele astea dragi, la un momenta dat ne parasesc.
Daca i-ati fi facut vaccinurile la timp catelusului, nu murea. dar nah, cand refuzati sa afceti ce trebuie, se mai intampla si sa suferiti.

Parvoviroza este o boala foarte letala, care de obicei apare la uni caini mici, de obicei cei nevaccinati.E normal daca te simti trista. Trebuie sa treci peste. iti pot recomanda un exercitiu ca sa te simti cu sufletul impacat... Ia o foaie si scrie pe ea toate lucrurile care ai vrea sa i le spui catelului tau. Dupa, du-te pe balcon sau la geam, da-i foc si las-o sa o ia vantul. Iti pot recomanda sa vorbesti cu o prietena la telefon si sa ii spui tot ce ai pe suflet, daca e o prietena adevarata, ea te va ajuta.Nu trebuie sa fi atat de trista, pentru ca te consuma. De la tristete, suferinta, depresie, poti declansa anumite boli sau pietre la rinichi. Daca esti prea nervoasa poti declansa pietre la fiere. La psiholog trebuie sa mergi doar daca consideri tu ca ai nevoie.

Salut! Nu trebuie sa fii asa deprimata, pana la urma toti murim, nu e asa? Eu zic sa-ti iei alt caine, dar de data asta sa ai mai multa grija cu el! Si eu am avut caini, porumbei, iepuri si alte animale dupa care mi-a parut foarte rau dar nu ai ce face. Daca esti atent/a cu urmatorul caine (daca o sa mai ai) te asigur ca nu va mai muri. Cand iti iei un caine mic trebuie sa-i faci toate vaccinurile, sa-l hranesti bine, sa te duci cu el la veterinar cand ti se pare ca se intampla ceva cu el si sa-l supraveghezi cand iese din curte (daca stai la casa). Sper sa-ti revii cat mai repede si cel mai bun tratament este sa-ti iei alt caine de care sa ai mai multa grija. Au fost primii tai caini si presupun ca de asta.

Este normal sa suferi și dacă vezi chipurile părinților tăi ca nici nimic nu s-ar fi întâmplat, sigur că au și ei o suferință în suflet dar nu ți-o arata pentru a nu te deprima mai mult. Nu trebuie sa mergi la vreun medic de specialitate, cândva toți ne ducem pe lata lume mai repede ori mai târziu. Este normal sa suferi, este de înțeles. Cu timpul îți vei reveni. Poți adopta un alt câine și îl poți îndrăgi la fel de mult că pe cei doi pe care i-ai pierdut.
Și eu am suferit când cei doi motani mi-au murit, unul de bătrânețe, am crescut cu el și celălalt mi-a căzut de la etajul 7, de la o plasa care s-au deschis accidental. Viața merge înainte, nu ne trebuie psihologi ori psihiatrii pentru asta.
Fruntea sus și fi tare pe tine!

Te inteleg perfect. Si eu mi-am pierduti catelusii acum 7 ani de zile si mi-a fost foarte greu sa accept ideea.

Vezi tu, totul e trecator, dar iti vei aminti de ei cu drag, in viata mai si pierzi dar si castigi.

Cand am primit un alt caine si am inceput sa ma atasez de el, durerea disparea incet incet.