Spuneti-mi povesti cu cateii vostri [cum ia-ti gasit, ia-ti acceptat, te-ai gandit sal adopti dar, etc...]FUNDA

Eu imi doream de cand eram mica un catelus...Am avut la inceput unul, dar s- facut foarte mare(era de pe strada) si l-am dus la tara
Am avut apoi tot felul de animalutze, printre care si un pui de gaina, pe care l-am iubit foarte mult, il lum cu mine peste tot :p cand s-a acut mare l-am dus la tara, si era cea mai blanda gaina.Imi fura mancarea din mana, se tinea dupa mine... Dar intr-o iarna mi-au furat-o hotii In fine, a trecut mult timp...Si intr-o zi, chiar cand stateam si ma uitam pe geam gandindu-ma cat de mult mi-as dori un caine, pe o alee apare un ghemotoc mic si negru, cu urechile falfaind.Am strigat-o repede pe bunica si i-am aratat, si a fost si ea foarte incantata, a coborat repede jos si ce sa vezi? Catelusul o astepta chiar in fata usii blocului Parca cineva il trimisese la mine.Era exact cum mi-am dorit eu sa fie:negru, cu caputul crem-maroniu, aceeasi culoare si labutele

Din ziua aceea a este cel mai bun prieten al meu. I-am cumparat hainute, mancare Pedigree, jucarioare de catei.Este foarte fericit aici.

Si asta a fost povestea mea

Păi... eu acasă nu am un câine (deoarece mama nu crede că un câine se crește între 4 pereți), dar bunica are, deoarece stă la casă și are curte.
totul a început după ce primul câine pe care îl văzusem la bunici (au mai avut, dar nu eram eu pe lume XD) a fost furat, mi-am dorit alt câine. chiar dacă bunica mea m-a dus să văd câțiva, aceasta nu intenționa să luăm unul. ea doar cedase insistențelor mele. am ales unul, dar nu l-am luat pentru că urma să plecăm în alt oraș. cică îl luam după ce ne întorceam.
bunica mea se baza pe faptul că aș uita, însă nu a fost așa. după vreo 2 săptămâni, când ne-am întors, înainte ca bunicul să bage mașina în garaj, le-am amintit de câine. a fost cumva ciudat, pentru că aveam 5 ani, și totuși mi-am amintit. ne-am dus, l-am luat pe Spic (numele câinelui), și râdeam că, dacă el supraviețuiește până următoarea zi, se face un câine mare și frumos, cum este acum :X. Râdeam din cauză că tremura ca o gelatină (la propriu), și avea aproape o lună.
L-am ales datorită petei din frunte și pentru că nu are coadă (de fapt are, dar e una scurtă rău XD).
Și acum trăiește, în iulie, pe 1, face 10 ani. :X

Parintii mei au casa la mare.Desigur, de cand a fost construita toti cainii din imprejurimi s-au strans acolo. Pentru familia mea, in general este iubitoare de animale, i-am pastrat pe toti si chiar i-am si hranit. Desigur ca era inevitabil ca acei caini sa se imperecheza. O catelusi foarte mica a facut trei puisori mici si foarte draguti. Era iarna si extrem de frig. Urma sa mergem acolo in weekendul viitor. Cand am ajuns deja doi dintre ei au murit de frig si de mai stie Dumnezeu ce. Asta urma sa fie si soarta celui de-al treilea in curand. Dupa cum am mai spus, familia mea iubeste animalele. Era in preajma Craciunului si am hotarat sa il patram pe micul catelus ca un fel de cadou de Craciun pentru toata familia.Am plecat acasa si primul lucru care l-am facut a fost sa-l ducem la veterinar pe Miky (nume ales din pricina marimi catelusul si a starii lui de singuratate pe lume si neajutorare). I s-au facut cine stie ce vaccine pe care s-a cheltuit aproximativ o avere dar a meritat.Acum Miky are un an si este micul rasfatat al familie si nimeni nu isi mai aminteste de soarta care ii ers scrisa si cum a fost el salvat de familia mea si nici de raposatii lui frati care au murit de frig uitati de restul cainilor prin vreun tufis...
Asta e povestea lui Miky...

Catelul meu mi la adus tati de mos nicolae de la un centru de catei in 2010 dupa ce l-am batut pe tati la cap vreo 2 luni sa imi aduca un caine si mi-a placut mult acum doar la mine vine daca il chem de ceilalti membri ai familiei fuge i frica de ei doar de mine nu i frica pentru ca eu m-am jucat aproape tota ziua cu el... el daca ma pierd sau daca vreau sa merg undeva si nu stiu pe unde sa merg ma duce el serios vorbesc

Intr-o seara impreuna cu o prietena foarte buna ma plimbam pe o alee intunecata.Deodatata se aude un caine latrand.Nu era nimeni, intrasem in panica, ne era teama de ce se poate intampla...Ne-am luat inima in dinti si am mers cu capul sus fara sa ne fie frica, ne ingrijorasem doar de acel caine.Cand iese de sub o tufa un catelus micut cat un bob de grau.Era flamand si singur.Cineva il abandonase. M-am hotarat sa il iau la mine acasa.
L-am dus acasa i-am dat sa manance si l-am spalat.Parintii mei nu prea erau de acord sa pastrez cainele.Eu le-am spus sa se gandeasca ca daca erau in locul catelusului sa nu aiba pe nimeni si sa nu aibe ce sa manance cat de greu le era.Cu puterea mea de convingere am pastrat catelusul.Il plimbam zi de zi aveam foarte mare grija de el. Iata ca a crescut si s-a facut mare, nu mai era acelasi catelus cum il luasem eu.
Dar asa cum era el, eu tot il iubeam si aveam grija de el, dar si el avea grija de mine!