Am renuntat la jocurile de pe calculator din motivul ca-mi tocau nervii si timpul.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Chitara, ma dureau degetele din cauza corzilor de otel ( pentru ca nu stiam ca exista si de nailon ). La mana stanga, fiind mic, atunci cand incercam sa apuc un acord, la anumite degete simteam ca ma taie, si chiar imi ramaneau semne. Nu puteam sa fac cine stie ce din cauza durerii si am abandonat. Acum as putea da nu mai am chitara. 
Răspunde
Am renunțat la a-mi mai căuta o prietenă, fiindcă nu mi se mai pare interesant și fiindcă de fiecare dată am avut același rezultat. Adică zero.
Eu la fitness pentru ca te plictisesti si n ai nevoie de un corp mare ci doar normal, m-am lasat dupa ce am pus kilograme pe mine sa nu arat ca ultimul slabanog, si mi-am facut timp de altele mai importante, de exemplu ies in parc si ma cunosc cu fetele care arata mai ok si alearga, alergam impreuna si e mai misto
La fotbal - unde eram foarte bun in scoala generala.
Odata cu mutarea la liceu, parca nu mai am acelasi chef de joc pe care-l aveam in generala, insa, in continuare joc destul de des, dar nu ca inainte.
La lupte, renuntasem din motive personale dar de cateva zile am inceput din nou.
.
Un hobby/o pasiune cere timp, uneori investitii, sunt multe motive pentru care poti renunta.
Daca n-a fost sa fie pana acum, ce te face sa crezi ca n-o sa fie in viitor?
Nu exista bariere bro, fie ele financiare sau de orice fel, noi suntem rozatoare, suntem castori si mancam barierele..pasiunea vine din inima indiferent de natura ei si nu cunoaste bariere. apropo cheers!
Fotbal, de cand a iesit Gigi din puscarie, Steaua e naspa. Decat sa ma enervez mai bine fac altceva.
Sunt sigur că n-o să se întâmple nimic. Acum nu fac decât să mă adaptez la situație, așa bine-rău cum o fi.
Motociclism. Prea periculos pe la noi. Iti sare in fata vaca, groapa, aluneci pe balega, te trezesti cu ditai craterul pe autostrada, iti vireaza brusc in fata pitzi cu suv de la iubi, daca ai vreun accident - ioc spitale. D-astea.
Una e hobby alta e pasiunea. La mers pe bicicleta poti sa renunti(ai alternative), la cantat, la dansat, actorie nu poti sa renunti, nu te incurca cu nimic in viata de zi cu zi.
Mie cel mai mult imi place sportul, sa citesc si sa ma uit cateodata la filme si seriale.Cateva motive pentru care am renuntat de cateva ori sunt lipsa de energie, oboseala psihica(de la lipsa motivatiei si de la tristete, nesomn), uneori nu am avut destul timp sau il pierdeam aiurea dar tot mai faceam sport(ridicat greutati 4-8ori pe luna) si citeam carti ocazional(de obicei vara 6-8, rar in timpul anului vreo2-3)desi as fi vrut sa citesc mult mai mult si sa fac sport consecvent.Acuma am de gand sa incep sa fac mai multe lucruri, mai ales ca am lenevit si imi este mult afectat creierul si corpul si vreau sa mi le dezvolt foarte mult.Maine fac al doilea antrenament de forta si imi iau si suplimente iar pentru memorie si concentrare maine incep sa citesc, invat strofe, matematica si informatica(mai mult de o ora pe zi), sa imi imbunatatesc engleza, meditatie 20 de minute si poate incep sa joc sudoku si sah.De obicei stau si ascult muzica toata ziua si citesc despre dezvoltarea fizicului,intelectului,despre oameni ce fac si ce ii motiveaza si cum sa ma dezvolt pe anumite planuri(nu e chiar tot timp pierdut ci doar jumate din el).Nu imi place ca imi este greu sa ma pun sa fac lucruri care ar trebui sa le fac ca si invatatul, dar cum vine bacul si dupa facultatea nu am incotro. Oricum deja sunt mai bine ca acum un an cand aveam depresie.
Deci in concluzie un hobby trebuie sa fie consecvent ca sa iti dea aceea doza de placere(sa nu devii prea ocupat cu munca si trist dupa
din cauza ca nu te relaxezi), sa fie constructiv(nu uitat toata ziua la seriale sau pierdut vremea cu jocuri pe Pc sau mai rau dependenta ca drogurile, alcoolul, iesit prea mult in club si bataile) si sa nu renunti la el chiar daca la un moment dat ti se pare plictisitor.
La un sport, am fost chemata să joc într-o echipă pe clasa a 7 a, dar nu știu ce a fost in capul meu de am refuzat, si pian. Mi-am dat seama că psihologia e my life dar nici cu ea nu-mi vine sa continui, îs nehotărâtă.
Yee(Salut)! La k1, dar nu din cauza faptului ca ma dureau mainile, nici de lene, mai mult din recunoștință pentru fața mea.
Motocross, bunjeejumping, skydiving. Motiv? Fara motiv pur si simplu maturizarea cred.
N-am avut nicio pasiune sau vreun hobby, pur si simplu.Si in clasa a 8-a inspre final, cand ne intreba diriga de licee si facultati, colegii erau in genu' ''Eu vreau la drept'',''Eu ma duc la actorie'',''Cred ca ma duc la liceul militar'',''Ma duc la vocational pe arte plastice'',''Ma duc la medicina'' si eu doar voiam sa intru la un liceu..atata tot.Cu sportul..nope,talent artistic..la desenat sunt bata, pot impresiona cu desenele mele niste copii de 9 ani, si dracu' mai sta la 20 de ani sa isi imbunatateasca tehnica de a desena, la scris versuri sau altceva.....despre ce sa scriu? Cred ca si intruchiparea penibilului ar rade de mine pana ar muri..la propriu.Si observ ca persoanele care au un talent bine construit, fructificat, care chiar au iubit ceea ce fac, au inceput s-o faca de la varste fragede(parerea mea).
Darts - ma certam cu ai mei pentru ca le gauream peretii
Fotbal - imi place si acum foarte mult, dar mi-am pierdut multe dintre abilitati (nu eram nici inainte mare jucator) si oricum e dificil la 1.94 sa manevrezi mingea aia pe spatii mici
Handbal - echipa la care jucam a fost desfiintata si in timpul liber nu pot practica pentru ca necesita un cadru cat de cat organizat
Baschet - imi place foarte mult, dar nu am cu cine sa joc
BetSix - un fel de bingo. Am renuntat pentru ca se duceau banii prea repede si nu castigam mai nimic.
Jocuri pe calculator - m-as juca in continuare, insa am un calculator atat de prost...
Baschet, fiindca eu eram singura constanta, coechipierele mele se schimbau mereu, asa ca imi venea greu sa ma imprietenesc cu ele. Cum apucam sa ma imprietenesc cu una, pac, pleca si era inlocuita de alta. E greu, e sport de echipa.
Basket...Am facut 6 ani.
Pornind de la echipa scolii cand aveam 12 ani, apoi am mers la un club local.Eram foarte bun, am ajuns in lotul national de juniori...Si am abandonat pentru ca trebuia sa merg la facultate si nu reuseam sa imi fac timp.
Am renunțat la a mai arunca cu ceapă în trecători.Stăteam pe balcon și aruncam cu câte trei kilograme de ceapă în cei ce treceau pe stradă.Nu am renunțat fiindcă am crescut și nu mi se mai potrivea, ci fiindcă s-a scumpit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
