Era o data o fata foarte frumoasa, la soare te puteai uita, dar la ea nici atat.Era asa de frumoasa caci vrajitoarea satului era foarte buna la suflet si o vrajise sa fie cea mai frumoasa. Vrajitoarea era urata,dar bunatatea sufletului sau o facea pe fata frumoasa sa tina la ea ca insasi mama ei. Fata frumoasa o consola in fiecare zi,spunandu-i ca frumusetea exterioara nu este mai presus decat frumusetea interioara, asa cum avea ea.Ea ii era si recunoscatoare ca ia daruit frumusetea exterioara, dar ii era mult mai recunoscatoare ca ia daruit frumusetea interioara.Intr-o zi frumoasa fata culegea flori minunate, cand sora vitrega a vrajitoarei bune (care era mai rea si mai urata decat ea)a rapit-o pe fata.In final vrajitoarea buna a salvat-o, iar pentru toate faptele bune de le facuse in viata a devenit la fel de frumoasa ca si fata. Sfarsit.
Continoarea care o faceti nu trebuie sa aiba sfarsit e o poveste lant.s astiti ca asta nu tema ede distractie
...a rapit.o, i-a luat un fir depar si a facut o licoare care sa se transforme in fata aceea.si fata era intr.o pivnita...
Ancuutsa întreabă: