Zicet-mi va rog tot ce stiti despre pesti
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Salut, stiu cate ceva despre pesti dar stiu ca de aici aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te poti invata mai multe decat stiu eu... funda:D
Aici poti sa gasesti multe informatii despre pesti:http://www.animale-iubite.ro/pesti-t358.html.FUNDA?
Peşte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru constelaţia cu acelaşi nume vezi Peşti (constelaţie).
Carassius auratus
Peştele este un animal vertebrat, craniat, ce trăieşte în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de peşti. Ştiinţa ce se ocupă cu studiul peştilor se numeşte ichtiologie. Peştii sunt cei mai puţin dezvoltaţi dintre craniate.
Cuprins
[ascundere]
* 1 Morfologie externă
* 2 Morfologie internă
o 2.1 Organe de simţ
+ 2.1.1 Văzul
+ 2.1.2 Mirosul
+ 2.1.3 Auzul
+ 2.1.4 Gustul
+ 2.1.5 Tactilitatea
o 2.2 Scheletul
o 2.3 Musculatura
o 2.4 Sistemul nervos
+ 2.4.1 Sistemul nervos central
# 2.4.1.1 Encefalul
# 2.4.1.2 Măduva spinării
o 2.5 Sistemul circulator
+ 2.5.1 Inima
o 2.6 Sistemul digestiv
o 2.7 Sistemul reproducător
o 2.8 Sistemul excretor
o 2.9 Aparatul respirator
* 3 Clasificare
o 3.1 supraordin Chondrostei
o 3.2 supraordin Teleostei
* 4 Simbolistica
[modifică] Morfologie externă
Morfologia externă a unui peşte osos. 1.Opercul 2,5. Linia laterală 3.4. Înotătoare dorsale 6.Înotătoare codală 7. Înotătoare anală 8. Solzi 9. Înotătoare abdominală 10. Înotătoare pectorale
Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorso-ventral. Este alcătuit din 3 părţi: cap, trunchi şi coadă.
* Peştii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi(pectorală şi abdominală) şi neperechi(dorsală, codală şi anală).
1. Cele perechi au o structură stabilă, fiind formate din piesele osoase ale centurii scapulare şi pelviene. Ele ajută peştii să se scufunde în apă,să facă rotaţii, să menţină corpul într-o poziţie normală.
2. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susţinuţi de raze osoase externe.Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peştelui, înotătoarele anale şi dorsale participă la menţinerea echilibrului în timpul înotului.
Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Coloraţia este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele şi conţin granule pigmentare.
[modifică] Morfologie internă
[modifică] Organe de simţ
[modifică] Văzul
Ochiul are o structură şi origine complexă de forma unui glob, însoţit de organe anexe. Celulele fotosensibile se găsesc în retină şi receptionează lumina. Ochii nu au pleoape şi au o membrană nictitantă. Ochiul peştilor osoşi este hipermetrop (nu vede aproape) şi se poate acomoda numai pentru o vedere in departare. distanta minima la care poate vedea este de 5m.
[modifică] Mirosul
Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări şi 2 săculeţi dinăuntrul capului, ce conţin câteva celule olfactive.
[modifică] Auzul
Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din utriculă, cu trei canale semicirculare şi saculă, cu o formaţiune numită lagenă.
[modifică] Gustul
În piele se află celulele gustative şi tactile ale peştilor.
[modifică] Tactilitatea
Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitaţiile tactile sunt percepute şi de mugurii senzitivi, comuni pentru excitaţiile gustative. Ei sunt răspândiţi în cavitatea bucală, pe buze, pe mustăţi, pe cap şi toată suprafaţa corpului.
[modifică] Scheletul
Peştii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului şi inotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feţei, oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un numar diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită direct cu cutia craniană şi coastele.Ea se împarte în 2 regiuni: toracala şi codală. Peştii nu au stern. Conformaţia membrelor este în strânsă legatură cu modul de locomoţie, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală şi anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susţin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor şi structuri ale părtilor libere ale inotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară şi pelviană, inotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului şi musculatură.
[modifică] Musculatura
Musculatura peştilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi ai corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alţi muşchi sunt cei cranieni. Toţi peştii au vezica înotătoare, care este umplută cu o mulţime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peştele să-şi modifice densitatea corpului.
[modifică] Sistemul nervos
[modifică] Sistemul nervos central
Sistemul nervos central la peşti constă din encefal şi măduva spinării.
[modifică] Encefalul
Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminaţiile neuronilor ce pornesc de la retină, şi hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular şi un cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi senzitivi, motori şi micşti.
[modifică] Măduva spinării
Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii rahidieni sunt în legatură cu sistemul nervos simpatic.
[modifică] Sistemul circulator
Sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulaţia este simplă şi închisă. Prin inimă curge sânge bogat in dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge in branhii, unde cedează dioxidul de carbon şi se îmbogăţeşte cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).
[modifică] Inima
Inima peştilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu şi un ventricul.
[modifică] Sistemul digestiv
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba şi glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peştii lipsiţi de stomac, esofagul este scurt şi continuă cu intestinul. La peştii răpitori stomacul este voluminos şi se poate dilata uşor. Ficatul este bilobat sau trilobat şi are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peştii cartilaginoşi, apar dinţii, din solzii placoidali. Aceştia sunt slab diferenţiaţi, fixaţi de maxilare şi permanent schimbaţi.
[modifică] Sistemul reproducător
La peşti, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundaţia este în general externă, mai rar internă (la peştii cartilaginoşi). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlneşte la peştii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.
Organele sexuale la mascului sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundaţi in lichid lăptos (lapţii), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).
[modifică] Sistemul excretor
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiţi în apropierea coloanei vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere aşezate perechi şi care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găseşte glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreţie; tuburile urinare se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult – mezonefros, nefrostomul este rudimentar şi închis. Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreţie participă şi branhiile şi pielea.
[modifică] Aparatul respirator
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspiraţie, apa pătrunde prin gură în cavitatea branhială şi scaldă branhiile. În expiraţie, gura se închide şi apa, fiind împinsă prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii peşti (crosopterigeni şi dipnoi) sunt prezenţi plămânii saciformi, cu o structură simplă şi o vascularizare tipică.
[modifică] Clasificare
Pesti
Pesti
[modifică] supraordin Chondrostei
* Cladistodei
o Polypteridae
[modifică] supraordin Teleostei
* Isospondyloidei
o Notopteridae
+ Xenpmystus
* Osteoglossidae
o Osteoglossum
+ Pantodontidae
* Pantodon
o Mormyroidei
+ Mormyridae
* Marcusenius
o Ostariophyrsoidei
+ Characioidea
* Characidae
o Erythriniae
+ Lebiasina
* Phoxinopsis
o Anostominae
+ Abramites
* Anostomus
o Chilodus
+ Curimatopsis
* Laemolyta
o Leporinus
+ Prochilodus
* Schizodon
o CharacinaeCharacins]]
+ Alestes
* Asiphonichtys
o Carnegiella
+ Chalceus
* Charax
o Copeina
+ Corynopoma
* Ctenobrycon
o Exodon
+ Gastropelecus
* Phenacogrammus
o Pyrrhulina
+ Thoracocharax
* Triportheus
o Cheirodontinae
+ Anoptichthys
* Aphyocharax
o Arnoldichtys
+ Astyanax
* Creagrutus
o Creatochanes
+ Gymnocorymbus
* Hemibrycon
o Hemigrammus
+ Hyphessobrycon
* Moenkhausia
o Prionobrama
+ Pristella
* Thayeria
o Serrasalminae
+ Colossoma
* Methynnis
o Mylossoma
+ Serrasalmus
* Glandolocaudinae
o Gephyrocharax
+ Glandulocauda
* Mimagoniates
o Pseudocorynopoma
+ Crenunchinae
* Crenunchus
o Hemiodontinae
+ Characidium
* Hemiodus
o Nannostomus
+ Poecilobrycon
* Cithariniae
o Nannaethiops
+ Neolebias
* Phago
o Gymnotiodea
+ Gymnotidae
* Gymnotus
o Apteronotidae
+ Hypopomus
* Cyprinoidea
o Cyprinidae
+ Brachydanio
* Caecobarbus
o Carassius
+ Chrosomus
* Danio
o Esomus
+ Labeo
* Morulius
o Osteochilus
+ Puntius
* Rasbora
o Rhodeus
+ Tanichthys
* Cobitidae
o Acanthophtalmus
+ Botia
* Cobitis
o Lepidocephalus
+ Misgurnus
+ Noemachelius
* Nematognathoidea
o Doradidae
+ Acanthodoras
+ Astrodoras
o Pimelodidae
+ Microglanis
+ Pimelodella
+ Pimelodus
+ Sorubim
o Bunocephalidae
+ Bunocephalus
o Callichthyidae
+ Callichthys
+ Corydoras
o Siluridae
+ Kryptopterus
+ Ompok
o Mystidae
+ Mystus
o Loricaridae
+ Farlowella
+ Hypostomus
+ Loricaria
+ Otocinclus
+ Xenocara
o Mochokidae
+ Synodontis
o Malapteruridae
+ Malapterus
* Synentognathoidei
* Exocoetoidea
o Hemiramphidae
+ Dermogenys
* Cyprinodontoidea
* Cuprinodontoidea
o Cyprinodontidae
+ Aphanius
+ Aphyosemion
+ Aplocheilichthys
+ Aplocheilius
+ Chriopeops
+ Cubanichthys
+ Cynolebias
+ Cynopoecilus
+ Cyprindon
+ Epiplatys
+ Fundulus
+ Jordanella
+ Leptolucania
+ Nothobranchius
+ Oryzias
+ Pachypanchax
+ Pterolebias
+ Rachovia
+ Rivulus
+ Valencia
o Goodeidae
+ Neotoca
* Poecilioidea
o Poecilidae
+ Alfaro
+ Belonesox
+ Brachyrhaphis
+ Cnesterodon
+ Gambusia
+ Girardinus
+ Glaridichtys
+ Heterandria
+ Jenynsia
+ Lebistes
+ Limia
+ Micropoecilia
+ Mollienesia
+ Phallichthys
+ Phallocerus
+ Phalloptychus
+ Poecilia
+ Poecilistes
+ Pseudoxiophophorus
+ Quintana
+ Xiphophorus
* Thoracostoidei
o Gasterosteidae
+ Apeltes
+ Eucalia
+ Gasterosteus
+ Pungitius
* Solenichthyoidei
o Syngathidae
+ Hippocampus
* Percomorphoidei
* Perccesoces
o Atherinidae
o Taeniomembradinae
+ Alepidomus
o Melanotaeniinae
+ Melanotaenia
+ Telmatherina
* Anabantoidea
o Anabantidae
+ Anabas
+ Belontia
+ Betta
+ Colisa
+ Helostoma
+ Macropodus
+ Osphronemus
+ Sphaaerichthys
+ Trihogaster
+ Trichopsis
* Channoidea
o Channidae
+ Channa
* Percoidea
o Percidae
+ Boleosoma
o Centrarchidae
+ Elassoma
+ Enneacanthus
+ Lepomis
+ Mesogonistius
o Centropomidae
+ Chanda
o Theraponidae
+ Therapon
o Nandidae
+ Badis
+ Monocirrhus
+ Nandus
+ Polycentropsis
+ Polycentris
o Toxotidae
+ Toxotes
o Monodactylidae
+ Monodactylus
o Scatophagidae
+ Scatophagus
+ Selenotoca
o Pomacentridae
+ Amphiprion
+ Pomacentrus
o Cichlidae
+ Aequidens
+ Apistogramma
+ Astronotus
+ Cichlasoma
+ Crenicichla
+ Etroplus
+ Geophagus
+ Haplochromis
+ Hemichromis
+ Herichthys
+ Labeotropheus
+ Nannacara
+ Pelmatochromis
+ Pterophyllum
+ Symphysodon
+ Tilapia
+ Tropheus
+ Uaru
* Gobiformes
o Eleotridae
+ Dormitator
+ Mogurnda
+ Oxyeleotris
o Gobidae
+ Brachygobius
+ Periophthalmus
* Mastacembeloidei
o Mastacembelidae
+ Macrognathus
* Pleuronectoidei
* soleiformes
o Achiridae
o Achirinae
+ Achirus
Wikispecies
Wikispecies conţine informaţii legate de Peşte
Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Peşte
[modifică] Simbolistica
Peştele reprezintă simbolul creştinismului, semnul lui fiind folosit în epoca antică de către creştini pentru a se recunoaşte între ei.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te
Categorie: Peşti
Presupun ca vorbesti despre pesti de acvariu nu? Pai trebuie sa ai un acvariu mare, de 10L sau mai mult, sa ai pompa de oxigen neaparat cu filtru pentru curatarea automata a apei si incalzitor, in caz daca la tine in casa nu este foarte cald iarna sau mai ales daca iti iei pesti carora le trebuie apa calduta ca sa supravietuiasca. Sa nu pui foarte multi pesti in acvariu, adica sa-ti iei cel mult 4 pesti, ca nu este buna inghesuiala si cred ca ar trebui sa-ti iei pesti mai rezistenti, de exemplu vreo doi sanitari si doi gurani, iar guranii sa fie neaparat un mascul si o femela, pentru ca daca sunt de acelasi fel o sa se omoare reciproc. Nici nu trebuie incalzitor pentru aceste specii de pesti ca sunt foarte rezistente. Am avut si eu acvariu cu pesti si am avut pestii pe care ti-am spus. I-am avut timp de trei sau patru ani ca nu mai stiu exact, dar i-am avut mult timp. Au murit de batranete si dupa aia nu am mai vrut sa mai cumpar alti peste, pentru ca aveam atunci o varsta cu alte preocupari.
Cunoasterea pestilor autohtoni este o conditie primordiala pe care orice pescar sportiv trebuie s-o indeplineasca. Numai cunoscandu-ti adversarul poti fi un invingator sigur. Pe de alta parte, cunoscand impasul in care se afla unele specii de pesti din tara noastra, este bine sa invatam sa-i ocrotim si sa-i respectam. Pescuim pentru placere nu pentru exterminarea unor specii. Asadar, va invitam sa consultati lista alaturata pentru a cunoaste cateva specii importante de pesti din tara noastra. Alaturi de aceste informatii generale, relativ sumare, in site veti regasi o serie de articole care trateaza pe larg fiecare specie de peste in parte.
Pestii reprezinta clasa (conform ultimelor clasificari-supraclasa)cea mai numeroasa de animale vertebrate acvatice.Traesc si se reproduc in apa.Au corpul acoperit de regula cu solzi,se deplaseaza cu ajutorul inotatoarelor si a cozii,respira prin branhii(pestii dipnoi au si plamini)Dupa structura sceletului se impart in pesti cartilaginosi si ososi.
Pestii cartilaginosi (au scheletul cartilaginos) au aparut cu peste 400mln.de ani in urma . Majoritatea depun oua(acoperite cu o coaja chitenoasa rezistenta),care contin o cantetate mare de galbenus.Se cunosc circa 630de specii grupate in subclasele holocefali si elasmobranhieni. iy248o8531jyyh
Holocefalii actuali sint reprezentati de circa 30 specii de chimeriforme.Cel mai cunoscut este pestele chimere-europiana,intilnit in marea barent(partea de sud-est).Are corpul golas,pina la 1,5m lungime,cu o coada filiforma,datorita careia acest peste e numit si sobolan-de-mare.Isi depune ouale in niste capsule fusiforme de pina la 18cm lungime.Chimera-europiana este apreciata pentru grasimia din ficat,care se foloseste ca substanta medicamentoasa.
Elasmobranhienii actuali cuprind pesti din ordinul rechini(circa 250specii)si ordinul batoidei(circa 350specii)
Pestii ososi (au scheletul osos)cuprind subclasele de pesti sarcopterigieni si actinopterigieni.
Sarcopterigienii la rindul lor se impart in pesti dipnoi si pesti crosopterigieni.
Pestii dipnoi se cunosc din devonian;majoritatea lor au desparut de acum.In prezent exista doar 6 specii reprezentanti ai genurilor neoceratod,lepidosiren si protopter.Singura specie din primul gen-neoceratodul se intilneste in Australia de nord-est;4specii de protopter-in Africa;pestele lenidosiren in bazinul Amazonului.Protopterii si lenidosirenii se pescuesc. Neoceratodul este ocrotit de lege.
Crosopterigienii se cunosc din devonian si au disparut aproape in intregime in cretacicul superior.Ei sint considerati stramosii ai vertebratelor terestre.Unicul reprezentant actual al crosopteri- gienelor este latimeria ,care are corpul pina la 180cm lungime,masa de pina la 95kg si o coloratie albastra-metalica.Ea este un animal ovovipar.Traeste in regiunea insulelor Komore.Primul exemplar de latimerie a fost prins in anul 1938 linga Africa de sud(unde a ajuns intiplator).
Dintre actinopterigieni cei mai raspinditi si mai cunoscuti sint teleostenii sau pestii ososi propriuzisi,care numara peste 20000 de specii atuale.Ei au aparut circa 200mln.ani in urma.Unii traesc in apele marine(scrumbiile,anciousii,pestii-zburatori,scombridele s.a.),iar altii populeaza apele dulci (salmoniformele,cipriniformele,unele specii de perciforme si siluriforme).Si printre pestii ososi axista pesti electrici,de exemplu;anghila-electrica,somnul-electric s.a.Ei de-a semenea au organe electrice care produc descarcari electrice la tensiuni de 350-650 volti.Cu ajutorul lor pestii isi ametesc victima sau speie dusmanii.
Pestii ososi au corpul de forme variate:de fus(scrumbia,somnul),de sageata(zarganul,stiuca), de sarpe(anghila),de ac(acul-de-mare),turtit(platica,caracuda),de disc(cambula),de sfera(pestele-lu-na)s.a.
Pestii difera mult si dupa culoare care totdeauna are un rol protector.Speciile care populeaza paturile superioare ale apei au un luciu argintiu(ocheana,sabita,scrumbia),cele care traesc la fundul apelor nu au acest luciu,pestii abisali(de mare adincime)au o culoare rosietica,cafenie si neagra-violeta,iar cambula poate sa-si schimbe culoarea dupa culoarea nisipului sau a scoicilor.
Unii pesti(cleanul,pastravul,somnul)sint capabili sa axecute miscari foarte iuti si pot invinge cu usurinta curentii puternici de apa,fapt care le permite sa traiasca in riurile de munte,sa urce pe cursul lor superioer pentru a depune icre,strabatind in acest scop praguri si mici cascade de apa.Cel mai mare rapid peste este considerat tonul,care dezvolta o viteza de pina la 90km pe ora.
E foarte interesant pestele numit guvid-saritor intilnit in lagunele unor riuri din Australia,Asia,si Africa unde cresc adevarate desisuri de mangrove.Datorita inotatoarelor pectorale lungi si puternice el se catara cu usurinta pe arborii de mangrove si vineaza insecte.Intrucit respira si aer atmosferic,acest pestisor de 15cm se poate afla in afara mediului acvatic un timp indelungat.
Majoritatea pestelor migreaza in perioada de inmultire.Pestii de riu urca spre cursul superior al apei pentru a-si depune icrele pe plante acvatice,pe pietre.Scrumbiile isi depun icrele in adincul apelor.Unii pesti marini(sturionii,clupeidele,salmonidele) isi parasesc mediul obisnuit de viata si isi
depun icrele in riuri,in timp ce anghila,din contra,pentru a-si depune icrele trece din riuri in mari si oceane.
Pestii sunt foarte variati atit dupa dimensiuni,cit si dupa durata vietii,intre care parca sxista o anumita corelatie:se cunosc guvizi de 7,5-11mm care traesc cel mult un an,pe cind morunul,care atinge uneori 800-1000kg,traeste aproape 100ani.
Cele mai mici vibratii ale apii pestii le percep cu ajutorul unui organ numit linie laterala.Un alt organ interesant este cel hidrostatic de echilibru,precum si de producere a sunetelor,denumit vezica inotatoare.Pestii lipsiti de acest organ(fusarul,zglavocul,scrumbia-albastra),care traesc pe fundul apelor urca spre suprafata apei si se scufunda cu usurinta.
Pestii ajung la maturitate sexuala la diferite perioade:Jinjirica,guvidul-la citeva luni,carpul, platica,salaul-la 3-4ani,morunul,nisetrul,abia la 14-18ani.Fecunditatea pestelor variaza de la citeva zeci de icre(la ghidrin,acul-de-mare)la 1-9mln.(la cambuli si morua)si chiar pina la 300mln.(la pestele luna).
Majoritatea speciilor de peste sint adaptate la un anumit fel de hrana.Speciile rapitoare se hranesc in special,cu pesti mai mici(salaul,somnul,stiuca s.a.).Pestii care se hranesc cu nevertebrate de fund(amurul-negru,platica,linul) au dintii maxilari sau faringieni puternic dezvoltati.Multe specii de exempu(scrumbiele,ciprinidele)se hranesc,in special cu animale planctonice,altele(bunauara,ambul-alb,hipoftalmictisul-alb,rosioara,scobarul)-numai cu vegetatie acvatica.
Caracteristici generale ale sturionilor cartilaginoşi
Din sturionii care îi perioadele cele mai îndepărtate ale istoriei Pămîntene erau larg răspîndiţi, au supravieţuit în total doar două ordine, cu trei familii, care trăiesc în fluviile mari şi în mările zonei temperate de nord. La aceşti peşti, scheletul este incomplet osificat şi craniul ramîne aproape exclusiv cartilaginos, fiind însă acoperit cu oase mari, tegumentare.
Coada dorsală persistă aproape în întregime, învelită într-o teacă de ţesut conjunctiv. Se dezvoltă inele cartilaginoase superioare şi inferioare, care înconjură măduva spinării şi vasele. Ca aspect exterior, aceste specii de peşti se pot recunoaşte printr-o proeminenţă alungită a craniului (rostru) . Gura cu mandibule involuate, fiind situată pe faţa inferioară, lasă impresia unei trompe. Pielea acestor animale, aproape toate de dimensiunile mari, contine solzi şi plăci osoase, iar organele interne, prin structura lor primitivă, amintesc înca organizarea rechinilor.
Sturionii din fam. Polipteridae, al căror corp, cu multe înotătoare dorsale este atît de bine acoperit cu plăci romboidale, încît apare complet învelit într-o carapace, populează fluviile Africii tropicale. Specia din Nil (Polypterus bichir), cea mai cunoscută, ajunge la lungimea de aproximativ un metru, pe cînd Polypterus senegalus, care trăieşte în Africa de Vest, atinge 40 cm., iar P. lapradei, care d asemenea trăieşte în Africa de Vest, ajunge la 90 de cm. lungime.
Aceste specii reprezintă paleonisciformes, care au supravieţuit pînă azi; înainte au fost considerate drept crosopterigieni, deoarece posedă o pereche de pulm oni aşezaţi ventral şi înotătoarea toracice musculoase cu bază solzoasă.Formele cele mai specializate sînt sturionii propriu-zişi care aparţin familiei Acipenseridae. Aceştia au pe corp 5 rînduri longitudinale de plăci osoase (scuturi) şi între ele scutele mici dispuse neregulat.
Rostrul conic spatulat poartă ventral 4 mustăţi iar gura subterminală este fără dinţi şi prezintă buze groase. Corpul se prelungeste înapoi în lobul inferior al cozii. Sturionii trăiesc în apele termale termale şi semireci din emisfera boreală. Sînt mai abundenţi în Asia şi Europa orientală şi foarte rari în Europa occidentală. Dat fiind că sturionii au o importanţă economică deosebită mai ales în Europa orientală constituind un produs valoros de pescuit în Dunăre, în Marea Neagră, în Caspică şi în Volga ca şi în bazinele marilor fluvii din Extremul Orient ei vor fi descrişi mai amănunţit.
Pestii Acipenseridele
1.Şipul (Acipenser Sturio)
Singurul sturion care se mai gaseşte şi pe coastele atlantice ale Europei posedă un bot moderat alungit, o buză superioară îngustă ţi o buză inferioară groasă despicată la mijloc. Firele de mustaţă sunt simple. Scuturile mari laterale sunt dispuse compact unele lîngă altele şi scuturile dorsale de la mijloc sunt cele mai mari. Culoarea părţii superioare este mult mai mare sau mai puţin cafenie-închisă, iar în partea inferioară --albă argintie – lucioasă; scutirile au culoarea albă-murdară. Lungimea acestui peşte poate să ajungă pînă la 6 metri, de obicei însă are cel mult 2 metri. El se gaseşte in Oceanul Atlantic, în Mediterană, în Marea Nordului şi Baltică. În Rin se urcă pînă la oraşul Mainz, mai rar pînă la Basel.
Peştii cartilaginoşi (au scheletul cartilaginos) au apărut cu peste 400mln.de ani în urmă . Majoritatea depun ouă(acoperite cu o coajă chitenoasă rezistentă),care conţin o cantetate mare de galbenuş.Se cunosc circa 630de specii grupate în subclasele holocefali şi elasmobranhieni.
Holocefalii actuali sînt reprezentaţi de circa 30 specii de chimeriforme.Cel mai cunoscut este peştele chimere-europiană,întîlnit în marea barenţ(partea de sud-est).Are corpul golaş,pînă la 1,5m lungime,cu o coadă filiformă,datorită căreia acest peşte e numit şi şobolan-de-mare.Îşi depune ouăle în nişte capsule fusiforme de pînă la 18cm lungime.Chimera-europiană este apreciată pentru grăsimia din ficat,care se foloseşte ca substanţă medicamentoasă. Elasmobranhienii actuali cuprind peşti din ordinul rechini(circa 250specii)şi ordinul batoidei(circa 350specii)
Peştii osoşi (au scheletul osos)cuprind subclasele de peşti sarcopterigieni şi actinopterigieni. Sarcopterigienii la rîndul lor se împart în peşti dipnoi şi peşti crosopterigieni. Peştii dipnoi se cunosc din devonian;majoritatea lor au despărut de acum.În prezent există doar 6 specii reprezentanţi ai genurilor neoceratod,lepidosiren şi protopter.Singura specie din primul gen-neoceratodul se întîlneşte în Australia de nord-est;4specii de protopter-în Africa;peştele lenidosiren în bazinul Amazonului.Protopterii şi lenidosirenii se pescuesc. Neoceratodul este ocrotit de lege.
Crosopterigienii se cunosc din devonian şi au dispărut aproape în întregime în cretacicul superior.Ei sînt consideraţi strămoşii ai vertebratelor terestre.Unicul reprezentant actual al crosopteri- gienelor este latimeria ,care are corpul pînă la 180cm lungime,masa de pînă la 95kg şi o coloraţie albastră-metalică.Ea este un animal ovovipar.Trăeşte în regiunea insulelor Komore.Primul exemplar de latimerie a fost prins în anul 1938 lîngă Africa de sud(unde a ajuns întîplător).
Dintre actinopterigieni cei mai răspîndiţi şi mai cunoscuţi sînt teleostenii sau peştii osoşi propriuzişi,care numără peste 20000 de specii atuale.Ei au apărut circa 200mln.ani în urmă.Unii trăesc în apele marine(scrumbiile,anciouşii,peştii-zburători,scombridele ş.a.),iar alţii populează apele dulci (salmoniformele, cipriniformele, unele specii de perciforme şi siluriforme).Şi printre peştii osoşi axistă peşti electrici,de exemplu;anghila-electrică,somnul-electric ş.a.Ei de-a semenea au organe electrice care produc descărcări electrice la tensiuni de 350-650 volţi.Cu ajutorul lor peştii îşi ameţesc victima sau speie duşmanii.
Peştii osoşi au corpul de forme variate:de fus(scrumbia,somnul),de săgeată(zărganul,ştiuca), de şarpe(anghila),de ac(acul-de-mare),turtit(plătica,caracuda),de disc(cambula),de sferă(peştele-lu-nă)ş.a. Peştii diferă mult şi după culoare care totdeauna are un rol protector.Speciile care populează păturile superioare ale apei au un luciu argintiu(ocheana,sabiţa,scrumbia),cele care trăesc la fundul apelor nu au acest luciu,peştii abisali(de mare adîncime)au o culoare roşietică,cafenie şi neagră-violetă,iar cambula poate sa-şi schimbe culoarea după culoarea nisipului sau a scoicilor.
Unii peşti(cleanul,păstrăvul,somnul)sînt capabili să axecute mişcări foarte iuţi şi pot învinge cu uşurinţă curenţii puternici de apă,fapt care le permite să trăiască în rîurile de munte,să urce pe cursul lor superioer pentru a depune icre,străbătînd în acest scop praguri şi mici cascade de apă.Cel mai mare rapid peşte este considerat tonul,care dezvoltă o viteză de pînă la 90km pe oră.
In denumirea populara mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita etc., in functie si de marimea acesteia.
-Stiuca este un peste extrem de hraparet inghitind aproape orice-i iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite, limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul preferat in care vineaza este la apa mica, aproape de mal, printre tufisuri.
Sezonul favorit al pescuitului la stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv toamna de la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C.
Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii confera stiucii o valoare economica ridicata. De asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce in ce mai rara in baltile de ses.
Şălăul (Stizostedion lucioperca)
-In ţara noastră şalăul trăieşte in mod natural in bazinul acvatic Congaz,.Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila.
-Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie.
Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca.
Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi.
-Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie.
Somnul (Silurus Glanis)
-Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte raspindit in bazinul acvatic Stânca Costeşti, iazuri si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de peste 200 kg.
-Reproducerea somnului are loc in perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu sunt comestibile.
-Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si sanitarul baltilor datorita predilectiei sale pentru vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici.
Crapul (Cyprinus carpio)
-In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Nistru ,n anumite riuri cu ape domoale si este unul dintre trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta, Novac ...) care au un comportament relativ asemanator si ca atare le vom discuta la modul global.
-Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si toamna sunt anotimpurile cele mai spectaculoase la pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai. Este un peste care se hraneste atit cu vegetale cit si cu viermi, insecte.
- Crapul maninca pe fundul apei preferind zonele cu gropi, miloase.
Balena-Rechin este cea mai mare dintre toti pestii din ocean,masurand 15m in lungime.Acestia pot fi intalniti in toate marile,dar in abundenta in apele tropicale.
Trasaturi fizice
In general rechinii au culoarea gri,iar pielea este acoperita de un strat de solzi mici,care spre deosebire de cei de la pestii obisnuiti nu se dezvolta odata cu evolutia acestuia.De obicei au cinci branhii respiratorii situate dupa cap.Coada este asimetrica,iar coloana vertebrala ste bulbucata,formand lobul superior
Multe specii au in general randuri de dinti ascutiti care sunt fixate in fibrele membranoase.Dintii care de multe ori raman in carnea prazii, sunt imediat inlocuiti de altii noi.Inotatoarele si coada sunt solide spre deosebire de pestii ososi.Rechinii prezinta enzime digestive foarte puternice care ii auta binenteles la digerarea prazii.
Reproducerea
Spre deosebire de pestii ososi,la care femela depune o masa de pui micuti si nedezvoltati,cei mai multi rechini produc pui mai mari si mai bine dezvoltati"Tigrul de nisip,,spre exemplu produce doar doi pui odata.Cei mai multi rechini sunt ovivari depunand doua oua,depus in interiorul femelei care da la nastere puii.
Unii rechini depun ouale extern,acestea ajungand printre pietre.La nastere puii unora dintre speciile cele mai mari depasesc 1m.Dupa ce au fost nascuti puii sunt tinuti in zone sigure,fata de masculi.
Primul coelacant a fost denumit "Latimeria chalumnae",dupa numele celei care i-a semnalat prezenta.Pestele masura 1,5 m lungime si 57,5 kg gre-utate,avea un schelet cartilaginous si cutia craniana osoasa,iar gura era pre-vazuta cu dinti ascutiti.Coelacantul se inrudeste cu "Eusthenopteron",pestele creditat ca fiind stramosul tuturor tetrapodelor si despre care se credea ca a aparut acum 360 MA.Aceasta este una dintre ipoteze,caci exista si opinii ca-re o infirma,si anume,provenienta tetrapodelor din pestii Dipnoi.
Coelacantul este unicul supravietuitor al unui grup de pesti, "Coelacanthiformes", care a aparut in Devonian (acum circa 395 MA) si des-pre care se presupunea ca ar fi disparut la sfarsitul Cretacicului, adica acum aproximativ 65 MA.Fosile ale vechilor coelacanti au fost gasite pe toate con-tinentele,inclusive in Antarctica.Naturalistul Agassiz a gasit in 1839,in Anglia,pentru prima data o astfel de fosila. Pana in present,s-au gasit peste 120 de specii fosile,nici una dintre acestea nedepasind 55 cm lungime.
Greu de gasit
Cum ar putea un peste despre care se credea ca a disparut in mod miste-rios acum mai bine de 71 MA,nemaifiind semnalat decat in stare fosila,sa a-para "viu si nevatamat" la mijlocul secolului al XX-lea?Al doilea coelacant a fost capturat de abia in 1952,iar celelalte circa 100 de expeditii care au urmat pentru localizarea populatiilor si pentru cercetarea speciei,au starnit discutii aprinse si controversate.
In ape adanci
Habitatul coelacantului este in apele marine adanci,la o adancime de cir-ca 400 de metri,unde temperaturile ajung pana la 15-17º C.Atat populatiile din apropierea Comorelor,cat si cele din Indonezia,se afla aproape de insule "tinere",de origine vulcanica.
Una dintre principalele caracterisici ale coelacantului este coada difice-ra cu un lob median.Exemplarele descoperite recent ating pana la 2 metri lungime,95 de kg greutate si 60 de ani longevitate. Este o specie carnivore,care consuma mai ales pesti si calmari.Detecta-rea prazii se face cu ajutorul unui organ de la nivelul craniului,care emite un-de electromagnetice.
Un recensamant dificil
Pentru a se aprecia marimea populatiei de coelacanti,s-au avut in vedere urmatoarele aspecte : in zona insulelor Comore s-au pescuit in ultima vreme doar 10-13 exemplare/an;numarul mic de embrioni gasiti la o femela este de 26 (sau de 5,dupa diferite surse) si exemplarele isolate,observate din submarine sau chiar pescuite,in alte diferite zone : Africa de Sud,Madagas-car,Indonezia.
Cu ajutorul acestor date,se estimeaza ca populatia de coelacanti numara circa 1000 de exemplare.Insa aceasta "socoteala" nu este certa.Nu se cu-noaste cu certitudine,daca exemplarele izolate gasite sunt membri ai acestei populatii sau sunt reprezentantii unor populatii "satelit".
Statutul actual
Coelacantul este unul dintre speciile cele mai rare de pe Terra.Desi se a-preciaza ca ar putea exista si alte populatii inca nedescoperite in Oceanul Indian sau in alte locuri ale Oceanului Planetar,aceasta specie are o deosebi-ta importanta stiintifica,in primul rand pentru ca este una dintre putinele do-vezi vii care infatiseaza,din punct de vedere genetic si anatomic,un "esanti-on" al unor ere geologice demult apuse.De aceea,specia are nevoie de o a-tentie sporita pentru a supravietui mai departe.
cam atat...funditza
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
