Istoria coridelor începe în Vera (Lagrona) în 1133. Atunci s-a organizat prima coridã în cinstea încoronãrii regelui Alfons al VII-lea, care dupã doi ani devine împãrat, iar dupã alungarea maurilor coridele s-au extins pe întreg teritoriul spaniol. Atunci, evenimentele timpului erau marcate de organizarea coridelor, arena fiind locul în care nobilii îsi dovedeau curajul. Asa se face cã printre marii toreadori ai timpului s-a aflat împãratul Carol I, care a cunoscut triumful luptei în 1527, la Vala dolid, iar regele Filip al IV-lea l-a urmat în secolul al XVII-lea...Pe atunci, în timpul regelui Filip al II-lea (1556-1598), Papa Pius al V-lea a interzis corida, dar decretul papal a adunat mai multã lume în arenã. Aša se face cã scriitorul Fray Luis de Leon îl convinge pe suveranul pontif Gregore al X-lea (1572-1586) sã anuleze interdicøia pe motiv cã lupta cu taurul iberic tine de fiinta spaniolului. Dar, venind la putere dinastia de Bourbon, nobilimea preferã treptat luxul curtii regale, lãsând corida pe seama vulgului, a poporului.
Primul matador profesionist din istorie a fost Francisco Romero, în 1726, iar cu timpul acesta a devenit o legendã cântatã în folclorul iberic. Apoi l-au urmat Molina, Belmonte, El Cordobes, Manolete ši altii, care au transformat vechea coridã într-o mãiestrie a curajului, dar ši într-un dans al mortii ce se practicã ši în Franta sau Por tugalia, Mexic ši Venezuela, Peru ši Columbia, Ecuador, Gua temala sau Panama...Pe nisipul galben al arenei pãtate cu sânge, lumina este o reginã a culorilor sau sufletul diamantului, iar soarele pare un senior al timpului ce se comportã ca un stãpân al umbrelor. Iar fiecare taur care moare face ca noaptea sã cadã ca o umbrã într-un univers de luminã ce anuntã un strop din somnul cerului...
Sângeroasă după unii, fascinantă după alţii, corida spaniolă face parte din istoria şi tradiţia Spaniei. Nu poţi să nu rămâi impresionat după ce vezi un astfel de spectacol. Din aprilie până în octombrie, iar în august este vârful sezonului când astfel de lupte au loc zilnic în unele oraşe. Poţi să vezi în Sevilla, Madrid, Pamplona, Valencia (în special în timpul festivalului Fallas), dar şi în alte oraşe din Spania.Sunt 3 tipuri de coridă:1.Corrida de toros – tradiţională, în care matadorul (cel care omoară taurul se numeşte matador, iar toţi cei care participă la coridă se numesc toreadori) îl înfruntă faţă în faţă ajutat de alţi 5 oameni (2 pe cai şi 3 pe jos). 2.Corrida de rejones – unde matadorul înfruntă taurul călare pe un cal şi unii zic că ar fi mai spectaculoasă. 3.Novillada – mai ieftină; matadori începători se luptă cu tauri tineri. Amfiteatrul în care are loc spectactolul se numeşte Plaza de toros (sau La Maestranza). Puteţi găsi o Plaza de toros în Barcelona (Plaza de Toros Monumental – singurul loc din Barcelona unde poţi vedea o coridă), Cordoba, Sevilla (de Paşte), Albacete, Cadiz, Granada, Malaga (Plaza de Malagueta), Madrid (Stadionul Las Ventas, cel mai mare, unde încap 20000 de persoane), Ronda, Valencia, Salamanca, dar şi în afara Spaniei.
Dacă ajungeţi în Spania şi căutaţi informaţii despre coridă în ziare, căutaţi la secţiunea „cultură" deoarece coridele sunt privite ca evenimente culturale (precum baletul sau opera) şi nu ca un sport.
http://www.tvl.ro/sevilia/obiectiv_plaza_de_toros.html