Folosim cratima atunci când elementele legate prin cratimă au sens de sine stătător.
Adică scriem îmi, într-un cuvânt, nu î-mi, cu cratimă, pentru că î-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem vreo, vreun, nu vreo, vreun, pentru că vre-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem l-a atunci când l- înseamnă pe el.
Scriem m-ai atunci când m- înseamnă pe mine.
Scriem iubit-o atunci când –o înseamnă pe ea: Iubito, am iubit-o și pe ea.
Scriem vino, într-un cuvânt, nu vin-o, pentru că nu poți s-o vii pe ea.
Scriem trimite-ți atunci când -ți înseamnă ție, al tău: Trimite-ți copiii la școală. Copiii tăi, adică. Trimite-ți o scrisoare. Tu ție, în caz că duci lipsă.
Scriem trimiteți atunci când se referă la voi, dumneavoastră: Vă rog să-i trimiteți o scrisoare lui Pătrățel. Că se simte singur.
Și tot așa…
Intr-un, intr-o, printr-un, printr-o, innecandu-se, m-ai, m-am, ne-am(atunci cand nu are sensul de familie, neam)l-a(atunci cand nu arata o locatie:La magazin) nu-l, s-a(cand nu are de "a lui") s-ar, ca-s, rugandu-se, spalandu-se(-se sunt foarte multe). Uneori cratima tine locul lui î(Si-n). Si mai sunt multe...eu ti-am dat doar cateva, asa de inceput. Insa DOOM si DEX sunt cei mai buni pentru asa ceva.
Multumesc mult, sper sa ma ajute(ca la scoala nu prea inteleg din cauza galagii)
stefanst2312 întreabă: